Dacia !

Nici un om și nici un popor din vest față de Romînia (porecla denigrantă a Daciei în care ne aflăm) nu rostește -și nu poate rosti !- cuvîntul Dacia, cu excepția zonelor compacte locuite de Daci în Ungaria (fosta Panonie Dacă), Slovacia și Cehia (Maramureșul și Moravia Dacă), părțile din vestul Iugoslaviei Mari, inclusiv Istria; numai trădătorii pămîntului și poporului Daciei mai pot spune că avem ceva comun cu vestul Europei, cu țările ”romanice”… Aceasta nu exclude adevărul că am dat Europei prima limbă (Limba Dacă de la Tărtăria și Coliboaia) și prima scriere a lumii (scrierea Dacă), în alfabetul străvechi regăsit la 1835 în Codex Rohonczi –carte scrisă după 1101 despre Dacia Unită (1064-1101) sub Regele Vlad- utilizat anterior de mii și zeci de mii de ani, preluat de popoarele euro-asiatice din antichitaea apropiată. Părăsit exact 1000 de ani (între 862 și 1862) pentru cel chirilic, devenit tradițional pentru limba Dacă, aceasta a fost siluită de 150 de ani încoace să-l abandoneze și pe acesta, fiind îmbrăcată în cămașa de forță a alfabetului străin, anume Latin, absolut impropriu pentru Limba Dacă. Șansa noastră istorică spre a ne salva dulceața limbii Dace în straiul propriu tradițional de 1000 de ani poate fi asigurată de menținerea acestei scrieri în zone din Estul Moldovei -Basarabia, Transnistria, Bucovina- fenomen crunt ocărît de nimicitorii specificului esențial al Poporului Dac, acei viermi devastatori care formează străina zgură otrăvitoare scursă peste Vatra noastră: entitățile indefinibile care ne numesc Lumina cea mare a Neamului Dac a fi ”cadavrul din debara”… Dacii porecliți Romîni –din țară și străinătate- fac un periculos serviciu acelor devastatori ai Neamului Dac prin scrierea cu alfabetul latin fără diacritice și prin scoaterea din scriere și treptat din rostire a Împăratului rostirii Dace, Î, acesta fiind înlocuit cu caracatița inexistentă în scrierea noastră, â, scrisă fără căciulă, astfel ca să se bucure anti-Dacii: poporul devine Roman, partidul devine Roman, portul (nemaipurtat) este Romanesc, țara (mai este țară ?!?) este Romania… Sînt de asemenea izgonite din limbă singurele forme reale ale cuvintelor Dace, verbul Firii, sînt, sîntem, sînteți, sînt, pe care calculatorul, armă a fasciștilor care ne sugrumă, ni le despoaie și le ghilotinează automat… Ce mai rămîne din esența noastră, dragilor Daci ? Cei de stînga vorbiți cu entuziasm și cu suferință despre Patrie și Patriotism (dreapta nu are nimic în comun cu acestea, ea fiind esențialmente anti-Patrie), dar scrieți neglijent, criminal chiar, abandonînd specificul esențial al Patriei… Vă propun, dacă citiți, înțelegeți și acceptați aceste simple dar fundamentale suferințe ale unui Țăran Dac, să scrieți, din această clipă, respectînd esențele Neamului nostru Dac, ”cel mai mare din lume, după al Inzilor” (Herodot). Astfel am pune prima piatră de granit la temelia Frumosului total al Daciei, izvorît din iubirea de Patrie, pe care vi l-am propus pentru Centenatul Unirii. Vom fi noi înșine cînd nu vom mai scrie pamant, sfant, juramant, legamant, cant, camp, mormant… Dv, Dacii care sînteți ”sclavi fericiți” în Occident, împinși acolo de guvernarea contrarevoluționară post-decembristă, scrieți, vă rog, aici, dacă este cineva în țările în care vă aflați surghiuniți care poate rosti cuvintele de mai sus scrise cu căciulă (cu î, ci nu cu a), măcar în fosta țară Dacofonă, Franța (care nu-și zice nici așa, nici France, ci Frans). Putem adăuga: ț, ș, ă, ce, ci, ghe, ghi. Apoi răspundeți-vă: pot fi ei de-ai noștri ? (da, dar degenerați), putem fi noi de-ai lor ? (nu, nicidecum, căci nimeni nu complică rostirea, în nicio limbă a Pămîntului, toți o simplifică !) Puneți aceste mijloace de probă oricăruia din Est de Romînia; toți vor rosti cu maximă ușurință, ca ceva propriu, apoi reflectați. Eu, cu scuze, vă reproduc un text al meu, o ”definiție”: Patriotismul ? Sentiment ce nu se-afirmă, Ci prin fapte se confirmă; Vorbe goale îl infirmă, De rămîne-o simplă firmă Lozincardă și…infirmă ! Prof. Gheorghe UNGUREANU 10 septembrie 100 e.d.