Academia recidivează

După celebrul apel anti-național și anti-patriotic din februarie a.c., Academia, -care-și zice în continuare Romînă, dar în frontispiciu a rămas ”romana”- recidivează, încercînd, de data aceasta, să ne demonstreze că, cel puțin prin Prezidiul ei, este (mare și grav paradox !) ne- și anti-știință. Știm de cîțiva ani că un mare cademician a emis (în public !) prin gura d-lui largă, îndelung formată-reformată prin toate televiziunile, propunerea ”salvatoare”, spre a ieși din ridicol, de a uni… neunitele planetei: știința cu chiar… antonimul ei perfect: religia ! Se gîndea, pare-se, la o anume religie care îi pica bine d-lui pe… tichie, cu gîndul de a le înlătura pe celelalte cîteva mii și, în orice caz, pe primele patru dintre cele mai reprezentative întru înrobirea populației sărmanei noastre planete. Cred că cel puțin pentru 99 % dintre cititori este clar din prima propoziție a comunicatului academic ”Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri și a memoriei istorice a romînilor” că noua biserică, prin troița ei, Biroul Prezidiului, se autodefinește, în realitate, ca ”principala instituție a conștiinței ANTI-naționale a romînilor”, pentru care ”rostul instituției și destinul ei primordial” ar fi desființarea Științei și, desigur, a Patriei, căci, mocirlită în pestilența religiilor, Patria nu mai poate exista, știut fiind că pentru religii nu există ”patrii”, ci un unic mîl ucigător, în care să dispară vorbele goale: Patria, Limba, Credința (în sensul curat primordial de devotament pentru Patrie și Popor), asfixiate în densitatea omniprezentă și omnipotentă a acelei plăsmuiri hidoase numită de călugărul Eremia (pentru Eli, un personaj abominabil al iudeilor) drept ”domine dei”, devenit în Limba Dacă –despre care Cademia nu vorbește nimic- drept ”dumnezeu”, un cuvînd frumos pus pe o ciupercă otrăvitoare, pe care Papa Franscisc încearcă s-o explice salvînd-o: ”terminați cu iluziile; dumnezeu nu este un personaj, ci o ideie”. Cademicienii, cel puțin cei din prezidiu, suferă de profundă cecitate, chiar cînd li se arată adevărul de către unul dintre primii slujitori ai Ideii de Înrobire a speciei. Trecînd peste deformări de cuvinte și construcții ne-gimnaziale (deși credem că Nemuritorii au trecut prin gimnaziu), reținem ca meritorie invitația Troiței (și îi dăm curs) că ”datoria tuturor care trebuie să vorbească /este/ să iasă în față și să spună lucrurilor pe nume”. Sigur că Înaltul Birou al Prezidiului va fi stabilit –după bunul lui obicei învățat în PCR- cine ”trebuie” să vorbească, spre a-l salva de la dispariția iminentă și evidentă pe stăpînul d-lor –Eli- poleit cu vreo 17 secole în urmă de acel călugăr cu frumoasa metaforă, pe care, nici vorbă, n-o merita, avînd în vedere monstruoasele nesfîrșite crime pe care le patrona batjocorindu-și propriul popor… Grăbiți să ajungă Nemuritori, cademicienii nu și-au mai putut irosi timpul gimnazial (sau chiar… primar !) să învețe că nu există ”clasă politică”, așa că, prelunînd sintagma de la gangsteri, interlopi și pucări –spre a-și numi șefii cei mari- au tras în curtea lor, pentru a-i urechea, pe cei din cea mai minusculă minoritate post-decembristă –de sorginte peceristă- care este, în realitate, stimați tovarăși Cademicieni, nu ”clasă”, ci clisă, cloacă sau, în cel mai onorabil caz, clică. Veți vedea, cred, că această clasă-fără-clasă vă va returna, la adresa Cademiei, o replică de tipul ”… să nu uite de menirea ei. Să nu insulte sufletele a zeci de milioane de români, trăitori în România şi în afara hotarelor ei, să nu batjocorească anul în care pregătim sărbătorirea a 100 de ani de Romînie modernă, independentă şi mare”. Ne este clar că micuțul Birou al Prezidiului își respinge posibilii adversari, păstrînd pentru sine dreptul de a ocărî și batjocori fenomenul și data Marii Uniri, pe care o scrie –ca mortal bobîrnac academic- ”1 decembrie 1918” (cu ”d” mic, pentru că pe cel mare îl rezervă lui … Eli, poreclit ”dumnezeu”…) Inventată ieri-alaltăieri, această creatură domină mințile sălbatice –care-i cer ajutorul căci ele nu mai știu nimic despre istoria atestată de 255.000 de ani a Omenirii, evidențiind faptul că ”Biroul Prezidiului” este în mare derivă (care, probabil, va fi desființat, spre a-și repara onoarea, de către Prezidiu). Multe rămîn încă de spus despre temele clamate de autodefăimatul ”birou al prezidiului”: ”unitatea națională și de limbă”, ”drepturile minorităților”, ”nimeni nu are dreptul să ignore istoria unui popor”, ”politicienii romîni”… Dar drepturile MAJORITĂȚILOR ?!? Oare, în Academie, în afară de biroul prezidiului, mai sînt și Academicieni ?!? Sau ea a devenit partiduț-partidel-partidic politic ? 18 august 2017 Prof. Gheorghe UNGUREANU