8 Mai

Cea mai importantă zi din istoria mișcării muncitorești revoluționare din Romînia a fost și rămîne 8 Mai anul 5 e.d. (1921), ziua cînd a luat ființă Partidul Comunist Romîn, prin victoria bolșevicilor în lupta internă cu menșevicii, aspect subliniat de justa orientare în alegerea șefului de partid, în persoana unui muncitor, plăpumarul Gheorghe Cristescu. De menționat că în timpul regimului burghezo-moșieresc anterior, comuniștii adevărați (bolșevicii) nu se ascundeau după deget și își continuau lupta, indiferent de represaliile prin care erau obligați să treacă, pentru unii zeci de ani de condamnări politice și închisoare. Comparați și înțelegeți ce s-a petrecut la 22 decembrie 73 e.d./ 1989: toți cei 3.831.000 de peceriști (exceptîndu-i pe cei trei asasinați de acest conglomerat anti-comunist) s-au dovedit ceea ce au fost întotdeauna și continuă și după 27 de ani: anti-comuniști, peste toți călărind marginalizatul și surghiunitul, crimalul șef, Ion Iliescu. Cum de-a fost posibil ? Partidul Comunist, prefigurat de Marx și Engels și numit chiar bolșevic de Lenin în 1918 (anul I e.d.), a reprezentat materializarea organizatorică a întemeietorilor –Marx, Engels, Lenin- care nu au fost comuniști revoluționari activi, ci ideologi revoluționari, cu gîndire de menșevici (ei fiind intelectuali), adică social-democrați, cu existență personală și familială de nobili sau capitaliști. Ca urmare tot ce-au conceput și au determinat organizatoric (partid, internațională) a purtat pecetea menșevică, chiar și în timpul guvernării sovietice sau, la noi, între 1947 și 1989. Așa se explică de ce monștrii PCUS și PCR nu au făcut nici un gest întru apărarea regimului democrat în 1991 și, respectiv, 1989; dimpotrivă: toți lălăitorii ”comuniști” au devenit constructori, pricepuți, devotați și entuziașți ai Capitalismului și Imperialismului, adepți ai imperiilor, ai globalizării și chiar ai fascismului. De aceea, pentru istoria fiecărui om, a fiecărei familii, a fiecărei comunități și a poporului în întregul său, este de maximă importanță să nu lase organizarea și conducerea partidelor comuniștilor pe seama telectualilor și, mai ales, aceștia nu trebuie să ajungă în Putere decît în număr minim, reprezentînd propria pătură. Spiritul lui 8 Mai 1921 trebuie să revină; altfel poporul –nu numai spiritul democrat și revoluționar- merg spre pieire. Muncitorii și țăranii, alți oameni ai muncii trebuie să învețe și să se grăbească; orice zi pierdută înseamnă un pas în prăpastie… Partidul Comuniștilor îi așteaptă. Trăiască 8 Mai 1921 ! Trăiască Socialismul ! 8 mai 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU