Scrisoare către
Comuniști
Votarea se apropie. Dacă vom reuși să
participăm și noi, votarea va deveni alegere.
Ar fi prima alegere pentru un parlament, indiferent de numele lui, care s-ar
întîmpla pe pămîntul greu încercatei Romînii, după 70 de ani.
Toți cei peste
zece milioane de Romîni care s-au perindat prin PCR în acest răstimp, toți știți
aceasta, nimeni nu vreți să recunoașteți, dar este clar -și simplu de înțeles
pentru oricine- că între 1946 și 2016 (anii 29-99 ai Erei Democrate) nu au fost
alegeri, ci numai votare peste votare, chiar dacă, uneori, inclusiv în timpul
regimului democrat, existau pe liste și mai mulți candidați pentru un post,
toți însă, ai P.C.R-ăului.
Eu am fost
dintotdeauna Comunist și –firesc în regimul despotic contrarevoluționar și
chiar fascist instaurat la 22 decembrie- cu greu, după eforturi imense, am
reușit să înscriu Partidul Comuniștilor, dar nu am putut candida pentru că
terorismul anti-comunist -patronat mai ales de către … peceriști !- a blocat
orice cale a organizării noastre și a exprimării opiniilor, în vreme ce toate
anti-partidele –inclusiv gunoaiele istorice, PNȚ, PNL, PSDR- exprimînd toate
minoritățile anti-constituționale (etnii, devianți, extremiști, teroriști,
fasciști, robi religioși) au avut la dispoziție sute și mii de mijloace de
comunicare în masă, precum și fonduri nelimitate furate chiar din bugetul de
stat, în care și-au vărsat contribuția grea de sudoare și cei 85 % de
majoritari disprețuiți.
Mai ales în
timpul regimului democrat 1948-1989 (anii 31-73 ai Erei Democrate) nu a fost
posibil să-mi depun candidatura nici măcar pentru un post de Deputat sătesc
(erau în comuna mea mică… 37 de deputați !), căci -toți peceriștii știți bine,
niciunul nu spuneți nimic !- un Comunist autentic nu putea pătrunde în P.C.R.
și, nici vorbă, nici în organele Puterii.
În ciuda
acestor bariere, m-am desfătat mereu strigîndu-mi în gura mare –în adunări,
consilii profesorale, sindicat, cooperație, întovărășire, tren, rată, stații,
piețe, bodegi sau restaurante,serbări cîmpenești…- candidatura mea pentru
funcția de deputat (local, raional, regional, județean sau M.A.N.-împotriva,
spre exemplu, a lui Constantin Drăgan sau Acad. Alexandru Stanislau Codarcea),
ba chiar și pentru funcția de Președinte al Republicii, în concurență cu
tovarășul Nicolae Ceaușescu…
Ciocoii
peceriști aveau mereu ace pentru cojocul meu de Derbedeu, Bandit, Haiduc (la securitate eram… Novac) și, cu pricepere și zel, mă
piteau prin beciuri, să mă… răcoresc, în luminoasele zile ale votărilor cu
participarea maselor populare în cvasitotalitatea lor numerică. (Într-o astfel
de sărbătoare a devotamentului revoluționar, soțul unei verișoare primare a mea,
Gheorghe A., secretar de partid al organizației sătești, se grăbea pe la mijlocul
zilei, spre școală, ca să-și depună zestrea de votări la urna P.C.R-ăului,
arătîndu-mi traista plină și menționînd: ”Mă
duc repede, am buletinele de la 16 inși ca să-i votez !”).
Acum ciocoii
au devenit tehnoratați și ne obligă
să strîngem 200.000 de semnături –dar numai noi, nu și găștile parlamentare-
dacă vrem să candidăm. Cum să le strîngem ?!? Nu ne putem organiza, n-avem
sedii, nu putem tipări și difuza ziare, radioul și televiziunile sînt, toate,
ale burghezo-moșierimii, prin internet mișună ciumeții (care-și zic… Comuniști
!). Au apărut, după ”dezlegarea” din 2015, mai multe partide autonumite și
pretinse comuniste, ale căror trîmbițe n-au ce lălăi altceva decît vechile
ocări și condamnări împotriva mea, închizîndu-mă în biciuiri și epitete ca din
Dealul… Ogarilor (!), pentru motivul că eu le-aș fi furat semnul cel mai drag:
Secera-și-Ciocanul. Dar acesta este, de drept, al Muncitorilor și Țăranilor.
Dacă în
atmosfera aceasta vom reuși să strîngem semnături și să candidăm, vom ajunge
parlamentari, primii parlamentari Comuniști, rezultați din alegeri, după 1924
(anul 7 al Erei Democrate). Întru aceasta îi chemăm pe toți cei care se
consideră Comuniști să vină sub drapelul pe care stă drept, la loc de cinste,
Secera-și-Ciocanul, sub gloria căruia veți avea succes, căci Muncitorii și
Țăranii sînt cei MULȚI, iar în Politică
cel mai important factor este Numărul.
Așadar,
Comuniști, dacă așa vă considerați, veniți sub deviza ”Nicio Putere fără Comuniști” !
1
septembrie 99 e.d.
Prof.
Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu