Nu vreau să spun că nu va mai fi,
poate, în următoarele multe secole și milenii un moment asemănător ca cel
petrecut la 24 octombrie în Aula Mare a Academiei Romîne în care numele Comunei
Cicănești și al ilustrului ei
reprezentant, Gheorghe Păun,
Academicianul, au fost cel mai des și entuziast rostite…
Dar sigur nici în trecut nu au
existat asemenea falnice puncte de reper monumental, cu excepția probabilă a
perioadei cînd în Cicănești –ba chiar în satul Bărăști, de unde și-a pornit
cursul spre glorie Academicianul- s-a aflat locul de unde se cîrmuia întreaga
țară, în Cetatea Tămașului, Tamasidava, căci nu degeaba s-au năpustit hoardele
tătare în ”orășelul Dacic”, Bărăști fiind singura localitate din
cuprinsul Daciei la care referirile se fac cu această formulă…
Mi-am luat onoarea de a fi prezent
la ceremonia -de o înălțătoare simplitate- organizată de Academie pentru a
asculta Discursul de recepție al faimosului nostru consătean (”Căutînd calculatoare în celula biologică.
După 20 de ani”) și l-am privit cu admirație, din imediata apropiere, în
cele 55 de minute cît și-a rostit cuvîntul, urmărind în același timp luminile
mîngîietor aprinse din privirile argeșenilor (cîteva zeci) prezenți în aulă; de
la Cicănești am fost eu și Anișoara, fericita soție a ”sărbătoritului” (căci
sărbătoare a fost). Îi las pe cititori să-și explice masiva participare la
ceremonie a argeșenilor (din Curtea de Argeș și Pitești), a vîlcenilor și a
altora din județe; notez însă că toți cei pe care i-am întrebat mi-au răspuns
că au sosit, ca și mine, neinvitați, neanunțați.
Pe un ton egal, în ritm echilibrat,
calm, fără articifii retorice sau gestică actoricească, stăpîn pe sine, dragul
nostru Academician și-a rostit discursul ca un fluviu imperturbabil urcîndu-și
valuri line ale cuceririlor de valoare spre a le uni cu albastrul infinit al
văzduhului, din care a iluminat, rînd pe rînd, nume, localități, titluri de
opere și universități, academii, edituri, toate celebrînd ca într-un cerc de
aur evaluări ale cercetărilor sale de peste douăzeci de ani…
Cunoscuta-i modestie relațională, specifică
Țăranului Dac (și fiilor săi) abia i-a îngăduit lui Gheorghe Păun să se citeze
o singură dată, numindu-și creația, P-sistem,
deși întreaga lume științifică i-o numește cu elogii maxime, iar citările
operei sale și ale numelui au atins cel mai înalt nivel național și
internațional.
Fericit că am un astfel de
consătean, care proclamă prin activitatea sa științifică elogierea Comunei
noastre (cum a făcut-o, cu talent, și în operele literare), am rămas
înmărmurit, împreună cu întreaga sală, ascultînd Răspunsul academic, excepțional de entuziast rostit de Academicianul Solomon Marcus, debutat
cu ”Dragă Gheorghe”, plin de
afecțiune, de admirație, de respect și de copleșitoare satisfacție a Meșterului
care-și privește discipolul urcînd…
Îl știu de multe zeci de ani pe
autorul Răspunsului (din întîlniri publice dar și familiale), l-am ascultat
mereu cu interes, i-am citit cu prețuire lucrări, dar niciodată nu l-am văzut
și nu l-am auzit potopit de atîta căldură, însuflețit de emoția profundă și
complexă dată de datoria înaltă de a numi valoarea greu de măsurat în cuvinte
adecvate, pe care nici dicționarul nu le mai poate oferi spre a califica opera
celui mai mare și mai drag dintre elevii săi.
Mi-a plăcut și îmbrățișarea
afectuoasă (de afin, de la Oești) a Academicianului Răzvan Theodorescu
Le-am propus celor doi, dar nu am
reușit să citesc acolo, în plen, cîteva catrene pe care mi le-a inspirat
evenimentul; iată-le:
1. Căutînd
calculatoare
În celula sa
cea vie,
Cum să nu
devină, oare,
Nemurit
de-Academie ?
2. Peste
toată curtea mare
Cel mai
mîndru-a fost să fie,
Iar de-acum,
Păun ne-apare
Falnic și-n…
Academie !
3. Și-am
venit ca să-l contemplu,
(Ca Țăranul
c-un pogon !)
Cum se-nalță
lîngă Templu:
Renumitul…
Solomon !
25
octombrie 2014
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu