Puterea post-decembristă, care dăinuie din 6 martie 29 (1945) neschimbată, deși formată în perioadele 29-31 (1945-1947) și 73-96 (1989-2012) din majoritate și minoritate, dominate exclusiv de către peceriști, cu toate găștile lor de Dreapta, nu a cunoscut o opoziție politică firească, de Stînga, reprezentînd clasele sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea (circa 85 %).
Situația reprezentării procentuale a atins culmea decăderii la ”alegerile” din 9 decembrie a.c., prin votul catastrofal dat dreptei extreme isterice (USL) de 60 % dintre votanți, ceea ce înseamnă că vreo 50 % (restul de 10 % fiind în mod real Dreapta) se află într-o periculoasă prăbușire în mocirla inconștienței și derutei, ca efect clar al Tîmpitizării practicate de Putere, Administrație și Justiție, toate reformulate profund negativ de către Contrarevoluția antisocialistă, antipopulară și antinațională, victorioasă (vremelnic) la 22 decembrie.
Caracterul dezastruos al mocirlirii, înspre dispariție în Imperiul European, a Statului, a Țării și a Poporului este subliniat de faptul că Poporul Dac (Romîn) este eminamente și esențialmente definit printr-un înalt spirit politic, demonstrat în toate secolele și mileniile, cu ultima dovadă irefutabilă –prin participare și orientare politică- pusă în nasul nerușinaților care domină toate organele statului, la Referendumul din noiembrie 93 (2009).
Administrația postdecembristă s-a dovedit, cum era firesc și cum este constituțional –chiar și după constituția actuală, cea mai retrogradă și mai reacționară din istorie- a fi o slugă încovrigată la dispoziția Puterii, pe care deseori a surclasat-o, batjocorindu-o, culmea fiind atinsă în acest an, prin acțiunile demențiale ale puciștilor ponto-criniști.
Justiția –care trebuie scrisă cu prefixul antonimic in- a măcelărit cel puțin 10-15 milioane de cetățeni, victime ale Dezmățului universal al legislativului pecerist anti-comunist, menit să găurească chiar Terra cu tunurile apocaliptice ale legilor care au distrus în cvasitotalitatea ei, Proprietatea statului și a cetățenilor; practic n-au mai rămas decît urme și umbre din cele 36.000 de întreprinderi, organizații și instituții economice, care constituiau, la Contrarevoluție, fala de neegalat nu numai a Romîniei, ci și a Umanității.
De nenumărate ori le-am scris autorităților, inclusiv Președinților Republicii –tovarășii Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, toți peceriști de frunte în listele speciale- să pună în aplicare prevederile constituționale privind medierea între componentele societății și, mai ales, între infimul procent de ciocoi, potentații peceriști care au organizat noile clase și categorii sociale ale exploatatorilor –Burghezia, Bancherii și Moșierimea- pe de o parte și masele populare, în primul rînd clasele sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea, pe de altă parte.
Expresiile politice ale acestor clase și categorii sociale, cum este firesc oricînd și oriunde, sînt partidele politice, ca singure forme normale de proiectare a conceptelor de organizare și conducere a societății; este de precizat că așa-zisele organizații ale ”societății civile” -sintagmă oligofrenică și ridicolă- reprezintă materializarea unor forțe oculte ale Dreptei de tip ”șmecherie” care, din frustrări, impotențe politice, scopuri ascunse de parvenire, urmăresc și reușesc să-și apropie, în interes propriu, fonduri importante de la guvern, de la imperiu și de la cetățenii naivi, predispuși la aservire, în cazurile cînd clasele și categoriile lor sociale nu dispun de partide politice. Se desprinde ușor concluzia că principalul inamic al vieții politice –specific Romîniei post-decembriste- îl constituie forțele politice ascunse sub denumiri de ONG-uri a-politice !
Dată fiind masivitatea dominației –prin număr și relații atotcuprinzătoare- ciocoii peceriști au organizat în cei 23 de ani postdecembriști, multe sute de ”partide”, care nu sînt partide, ci grupuri de interese economice egoiste și infracționale ale bogătașilor, acestea ocupînd în totalitate locurile din Legislativ și, evident, din Administrație.
La votarea din 9 decembrie a.c. au intrat în parlament următoarele găști-partide: PSD, PNL, PDL, PP-DD, UNPR, UDMR (”partid” neconstituțional !) care nu reprezintă totalitatea voturilor exprimate, mulți competitori fiind respinși prin nerealizarea unui număr minim de voturi sau prin dispozițiile legilor cu caracter retrograd și discriminatoriu date de Contrarevoluție.
Astfel, aproximativ 70 % dintre elegători nu au reprezentare în legislativ, ei constituind adevărata mare opoziție politică față de Puterea-Administrația-Justiția Contrarevoluției; deci peste 16.000.000 de oameni nu-și pot apăra interesele de clasă în acest regim despotic de esență feudalo-ecleziastic !
Prătastia între cele ”două Romînii”, cum se zice metaforic, ar trebui să fie principala atenție a Președintelui Republicii căruia textul Constituției (chiar în redactarea oligofrenică actuală) îi cere să ”exercite funcția de mediere (...) între stat și societate”, pe primul plan fiind, fără îndoială, partidele politice (înregistrate), mai ales în raport de clasele și categoriile sociale nereprezentate în Putere și, ca o consecință, nici în Administrație și Justiție.
Dar niciodată niciun Președinte nu s-a întălnit cu partidele neparlamentare. Această desconsiderare, conștientă și permanentă trebuie să fie baza temeinică și oportună pentru constituirea unei Opoziții politice extraparlamentare față de autoritățile Statului, în care scop propunem tuturor partidelor politice neparlamentare organizarea unei întîlniri, fără condiții prealabile.
Sugerăm răspunsuri scrise și oferte de organizare; lipsa răspunsului va fi interpretată drept refuz (care poate fi înlăturat ulterior).
23 decembrie 96 (2012).
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu