Lichelismul și ticăloșia - trăsături ale peceriștilor

8 (OPT) MAI ! Ziua cînd, în 1921, a luat ființă la noi Partidul Comunist prin transformare din partidul Muncitorilor, condus doar uneori de Muncitori -considerat anterior comunist, după principiile de la 1847, elaborate de Marx, întemeietorul Doctrinei Comuniste, numită în mod curent cu adjectiv format de la numele său. Învățătura marxistă sau marxist-leninistă, aflată în continuă perfecționare, n-a definit, însă, niciodată -și, evident, nu a realizat în nici una din multele țări care au avut ori au regimuri politice democrate- esența activității și luptei de clasă a Comuniștilor - Puterea Democrată, această situație de fapt determinînd prăbușirea statelor democrate, în 73/1989, sub focul complotului/războiului mondial anti-comunist, precum și după acest an, toate statele cu regim politic democrat fiind pe calea acestei prăbușiri... De ce, oare ?!? Eu am și am publicat de multă vreme explicația acestui fenomen de extremă gravitate: nici unul dintre partidele numite ”comuniste” -dar care nu erau ale Comuniștilor, formate din Comuniști nu a înțeles, nu a abordat, nu a definit și nu a instituit deloc în Stat Puterea Democrată și nici nu a practicat corect lupta de clasă care nu a fost nicăieri o luptă politică, ideologică, ci, peste tot, un război, finalizat în favoarea Capitalismului și Imperialismului, tot prin război, ca în 73/1989, sau prin parșivenie, metodă împrumutată de la... Comuniști. Pentru caracterul tipic al peceriștilor -care pretindeau pînă în 73/1989 că sînt ... comuniști, dau în continuare textul unui articol (nepublicat încă) scris cu cîteva zile în urmă și care cuprinde o relatare simplă a unor realități trăite: Lichelismul Ciocoilor Peceriști Ca în toată țara, Ciocoii peceriști din județul Argeș sînt nemișcați de la vîrful tuturor organelor din sistemul de stat și numai cu totul excepțional a reușit vreun ne-pecerist în vreo funcție publică, subsemnatul fiind o astfel de excepție. În articolele și cărțile mele am prezentat nenumărate momente (unele monumentale !) și aspecte despre atitudinea ciocoilor cu și fără carnet de PCR, iar acum voi expune unul inedit. Nemaivorbind de perioada de pînă la apariția partidelor politice, amintesc faptul că în anii 1990-1992 am fost membru de drept (alături de alți cinci membri) în Comisia Administrativă a județului Argeș, dar, în întreaga perioadă, în care s-au ținut sute de ședințe pentru rezolvarea treburilor de conducere a județului, eu nu am fost invitat nici o dată ! Din 1992 am devenit Consilier Local la Curtea de Argeș, apoi Consilier Județean în primul Consiliu post-decembrist (1992-1996) și notez că pe lista mea mai trebuia să fie validat un Consilier Județean, dar Ciocoii peceriști l-au substituit cu un pecerist, deși acesta avea doar un vot (ceea ce era mai puțin decît colegul meu), iar la ”alegerile” din 1996 am fost furat cu multe voturi (care au fost aruncate într-un subsol) cu consecința că am fost anunțat cu … 11 voturi mai puțin decît minimul necesar… Aceasta a fost o ”introducere” expusă cu scopul de a vă atenționa asupra lichelismului Ciocoilor Peceriști care m-au tratat mereu -și înainte și după 22 decembrie, pînă astăzi- ca Deținut Politic, între ei fiind și mulți deținuți, dar … de drept comun… Au trecut anii, iar Ciocoii Peceriști, grași și groși, au organizat la cinci ani, în 1997, aniversarea primului Consiliu Județean la care, cu o excepție, au fost toți invitați și prezenți; au cuvîntat (fără Mult iubite și stimate…), au benchetuit, și-au înmînat insigne, diplome și alte distincții, premii… Eu nu am fost invitat (și am aflat ulterior din ceea ce, îngăduitori, numim ”presă”). La a zecea aniversare, alte ședințe solemne, cuvîntări, poze, pupături, insigne, diplome, decorații, premii, benchetuiri; un singur neinvitat: subsemnatul; eu am fost din nou uitat și cineva a glăsuit cu insinuări multiple: ”De ce lipsește mereu Tovarășul Ungureanu ?!? N-o mai fi trăind…” Scena se repetă la a 15-a aniversare. Firește, nu și-a amintit nimeni de mine, iar colegul indiscret a fost atenționat (foarte discret !) să nu mai pună întrebări iritante; au curs cuvîntările, pozele, pupăturile, insignele, diplomele, premiile benchetuirile… Ieri, 2 mai, s-au împlinit 20 de ani rotunzi, cinstiți, evident, cu tot fastul, la care au fost invitați și prezenți cunoscuții recunoscuți, unul singur fiind neinvitat și absent: subsemnatul. Un indignat supărător a vîrît iarși o codiță otrăvită: Dar Ungureanu ? Răspunsul a fost nu numai dur, ci și furios și amenințător: Mai taci ! N-ai văzut ce ne strigă-n pîlnie ? ”De-auzi, Gogu, ori n-auzi/ Ori n-ai minte să răspunzi ? De-auzi, Gogu, ori n-auzi/ O strigare pentru surzi…” ”Aaaa, -a fost o încercare- foarte bine i-a zis lui Gogu !” ”Ba, nu fi prost ! N-ai auzit ce împroșca pedant ? Măi, tovarășe Prefect/ Eu îți spun acum direct/ Că de unde m-asculți azi/ Mîine, poate, o să cazi…” Poate la a 25-a aniversare o să-i invit eu pe colegii de la Primul Consiliu Județean Argeș; vor risca să accepte invitația ? 3 mai 96/ 2012, Prof. Gheorghe I. UNGUREANU, Consilier Județean (1992-1996)