Parada oaselor de cîine

S.C. Prăvălia B.O.R. s.n.t. (societate cu nerăspundere totală) a ajuns la un profund grad de nerușinare, profitînd de regimul politic post-decembrist de tip feudalo-ecleziastic.După ce timp de 22 de ani ne-a spart timpanele, producîndu-ne dureri de cap, insomnii și neliniști, cu întreg arsenalul de decibeli (borăngăieli, mugete, behăieli, miorlăieli, grohăieli, cotcodețări, măcăieli, hămăieli ș.a., ș.a. genuri și specii de interjecții specifice faunei devoratoare de oameni și neamuri), s-au gîndit prelații, prelungii și peaînalții să forțeze nota și să salte cota… Este deja a doua oară (unii spun că-i a treia !) cînd din mănăstirea lui Nea Goie ne-Dacul, nimicitorul de neam Basarab, au ieșit și s-au revărsat pe bulevardul central al Urbei Basarabe puhoaie de satane-n sutane care-n mîrîituri de hiene, cu ochii belindu-și-i spre blîndul soare de decembrie, au făcut vechi evreiești și actuale dîmbovițene băi de mulțime pentru argintatele aurite cutiuțe purtătoare de oase de cîine, aducătoare de volum și rumeneală pentru devotații slujitori… ”Prostimea” tîmpitizată, în frunte cu telectualii își dă obolul, deși toți cei cu PATRU CLASE n-ar trebui să uite că, după secole de trudă grecească, văzînd că la Poporul Dac nu se prinde băsnăria evreiască despre și cu fauna poftitoare de dominație, s-au gîndit ingenioșii să fabrice ”sfinți” cu istorioare picante, pline de milostenii și sacrificii, întru slăbirea punguțelor de Daci îndărătnici… Și așa, în ultimele 100-150 de ani, pînă în zilele năbădăioșilor Băsescu-Boc, s-au umplut toate greu încercatele pătrățele ale calendarului, iar pelerinii străini –deveniți stăpîni acum peste noi- nu ne mai ceartă că nu sîntem religioși, ci se miră cum de-am ajuns așa de proști de pupăm pe străzi lemnele soioase pline cu bale seculare și raclele cu oasele cîinilor vagabonzi (care în trecut nu erau ocrotiți de smintiți și descreierați spre a le mușca semenii din cetate), metamorfozate în moaște aducătoare de umilințe și sărăcii… Se strofoacă sutanele, tremură-n afară și vibrează-n inimi atotcuprinzătoare la gîndul prinosului de înțeleaptă asigurare pentru viața plină de lumină, bunăstare și fericire care va urma, pentru ”prostime”, după moarte, dincolo de… viață ! Oasele cîinești aduc, unora, belșug, lux, desfrîu și chiar corogenizare, iar altora… lumină, prin existența lor străvezie… Stăpîni deja peste cele din cutii, burtoșii roșcovani au început să se facă stăpîni și peste cadavrele oamenilor morți pe care le gestionează după bunul plac și în interesul propriului profit, familiile începînd să asiste neputincioase la jefuirea lor, căci nu au decît o singură învoire: să plătească ! Pînă cînd și pînă unde te vei lăsa prostit, Popor Dac, liber, viteaz și curajos ?!? 6 decembrie 2011 Prof. Gheorghe UNGUREANU