Omagiu Eroului Comunist Andrei MICU !

Mulțumesc tovarășilor care au dat știrea (din păcate, preluată tîrziu din presa internațională) despre tristul sfîrșit al tovarășului Andrei MICU, om de ținută aleasă, mare Patriot și Internaționalist, Erou al Războiului pentru Apărarea Republicii Spaniole în timpul războiului civil (1936-1939), remarcabil opozant european al regimului și al dictatorului Franco. Desăvîrșit comunist, devotat Cauzei maselor populare, și-a făcut ucenicia politică intrînd la tinerețe în Partidul Comunist Romîn și a fost toată viața dîrz, deschis și consecvent susținător al nevoii de organizare politică a oamenilor muncii, în scopul apărării intereseleor vitale ale lor și ale întregului popor. Am avut o frumoasă și respectuoasă colaborare după anul 73 (1989) în cadrul diferitelor forme încercate de cunoscuți inițiatori ai organizării partidului comuniștilor, precum și în Asociația Antifasciștilor Romîni (organizație intrată în final pe mîna.. fasciștilor și nimicită, datorită atitudinii potrivnice a autorităților contrarevoluționare). Nu a fost întrunire la care, prezent, să nu participe activ, luînd cuvîntul și susținîndu-și răspicat și foarte clar opiniile sau propunerile, cu o temeinicie solidă și argumentare impecabilă, într-un limbaj adecvat, totdeauna implicîndu-se și susținîndu-și aprig tezele, profund edificat asupra problematicii și în deplin respect față de preopinenți. Am avut uneori discuții prelungi, mai ales după ce îmi citise cartea ”Contrarevoluția antisocialistă, antipopulară și antinațională” de conținutul căreia era foarte interesat, în cadrul general al preocupărilor pentru cunoașterea și organizarea mișcării comuniste în cumplita mocirlă post-decembristă. Această mișcare, care a consemnat după mulți ani și cu imense eforturi, abia în anul 89 (2005), recunoașterea oficială a Partidului Comuniștilor, în urma hotărîrii Curții Europene a Drepturilor Omului, suferă o mare pierdere prin dispariția bravului Erou Comunist Andrei MICU, stins la aproape 100 de ani. Îi vom păstra o vie amintire luminoasă și sperăm să ne bucurăm de memoriile sale (în speranța că a scris, așa cum mi-a confirmat mie, dar și altor tovarăși); eu aștept cu interes eventualul manuscris al său, precum și texte despre viața și lupta lui din partea cunoscuților care l-au prețuit. 13 ianuarie 96 Prof. Gheporghe Ungureanu.