Despre salarizarea bugetarilor

În vreme ce multe milioane de oameni sînt proletari fără niciun venit, alţii sînt, temporar, şomeri, mult peste jumătate dintre angajaţii din întreaga economie au o retribuţie extrem de mică, fiind obiecte de batjocură (mai ales cei din sectorul privat), prin toate mijloacele de tîmpitizare a maselor populare -în primul rînd televizorul- se discută copios, de către graşii şi groşii susţinători ori susţinuţi ai regimului- de cîte zeci de ori (sau chiar sute !) pot fi mai mari salariile gigantice în raport cu cele pitice ...
Bunul simţ şi măsura sînt elemente care lipsesc cu desăvîrşire, mai ales că nimeni nu promovează ideea de a preciza, de fiecare dată, ÎN NUMELE CUI VORBESC PROPUNĂTORII, astfel încît cei interesaţi -în primul rînd, cei mulţi, cu salariile mici- nu pot înţelege cine şi de ce vorbeşte/nu vorbeşte în numele clasei/categoriei sociale din care fac parte ascultătorii.
Dispreţul total al autorităţilor faţă de reprezentanţii politici ai claselor şi categoriilor sociale face ca cei mai autorizaţi să exprime interesele acestora, partidele politice, nu sînt nici chemaţi, nici auziţi, nici acceptaţi la dezbateri, deoarece din cele aproape 40 de partide existente, nu-şi pot spune cuvîntul decît cele din parlament, care sînt ... patru ! Toate aceste patru reprezintă, exclusiv, interesele bogătaşilor, infractorilor, burghezilor, moşierilor, bancherilor, astfel încît nimeni nu sesizează şi nu ridiculizează, măcar, propunerea incalificabilă şi impardonabilă ca un funcţionar, guvernatorul băncii, să aibă salariul egal sau chiar MAI MARE DECÎT PREŞEDINTELE ŢĂRII !
Din aceste considerente, notăm propunerea noastră, exprimînd conceptul de retribuţie al Partidului Comuniştilor, pentru o eventuală lege unică de salarizare a bugetarilor, cu precizarea la început a unor repere:
- Ecartul dintre salariul maxim şi cel minim să nu fie mai mare de 5;
- Pentru fiecare categorie să existe trepte fixe cu acces condiţionat (calitativ, cantitativ, condiţiile speciale);
- Cuantumul concret, lunar sau anual al salariului primit să fie mobil, raportat la eficienţa muncii prestate, oglindită în PIB;
- Diferenţierea esenţială a salariilor să fie determinată de NIVELUL STUDIILOR, ca temei esenţial al asigurării calităţii muncii;
- Salariul de referinţă: al muncitorului calificat (absolvent al şcolii profesionale);
- Ecartul dintre salariul iniţial al angajatului şi nivelul maxim posibil de atins (dacă se menţine în aceeaşi categorie) să fie cel puţin 50 % din ecartul general.
Iată cum ar arăta scala iniţială a salariilor bugetarilor: salariul de referinţă: muncitor calificat (şcoală profesională): 1; angajaţi sub acest nivel: cu şcoală generală - 0,8; fără şcoală generală - 0,6; liceu, şcoală de maiştri - 1,5; şcoală postiliceală - 2,00; universitate II - 3,00; universitate I - 3,5; funcţii locale de conducere - nivel studii + 0,5; funcţii de conducere nivel judeţean - nivel local + 0,5; idem nivel naţional - nivel judeţean + 0,5.
Pentru miniştri şi asimilaţi, inclusiv parlamentari fără venit anterior - 5,5.
Toţi cei aleşi (în organele Puterii) îşi păstrează salariul avut în momentul alegerii, iar cei care nu au avut salariu, primesc salariu maxim al colegilor.
Primul-ministru şi conducătorii Parlamentului - 6,00, Preşedintele Republicii - 7,00.
La acestea se adaugă sporuri specifice, pînă la maximum nivelul salariului propriu.
Recomandare: salariile din unităţile private să fie orientate (prin lege) la acelaşi sistem, căci, de fapt, toate sînt plătite din munca beneficiarilor (prin preţurile mărfurilor. care astfel, ar putea fi supravegheate, măsură prin care Statul şi-ar îndeplini obligaţiile constituţionale).
Aplicînd un asemenea sistem, statul capitalist ar introduce în practica stabilităţii şi echităţii sociale elemente de progres evident preluate de la statul socialist, ceea ce ar determina reducerea sau eliminarea multor fenomene negative specifice statului capitalist.
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti).
16 mai 93