O gaşcă de clevetitori îmbuibaţi, care nu au nimic în comun cu poporul romîn în afară de aceea că, din cînd în cînd, mai folosesc, chiar stîlcite, şi cuvinte romîneşti, au adus la noi, în primă scenă, la postul oficial de televiziune, mizeria mizeriilor.
Stipendiaţi de Contrarevoluţie, cei din gaşca devastatoare şi demolatoare a valorilor naţionale, s-au gîndit şi au început să pună în aplicare suprema ponegrire a neamului nostru, aducînd în ţară chiar Latrina Europei, vărsătoarea americană de lături bîzîitoare în pîlniile urechilor noastre, peste lumina ochilor noştri, prin intermediul unor codoşi, peste care trona gîjîitoare Monica, cea care batjocorea voluntar numele şi renumelui tatălui său, marele Lovinescu; este aceasta o încununare a stării de colonie a ţării, care primeşte, iată, chiar în Vatra ei, arborată pe frunte, coroana ghimpilor înnoroiaţi în mocirla nimicniciei şi trădării ruşinoase.
Nu am ascultat cîrîitoarea bolnavă plătită de guvernul american şi ştiu că foarte puţini -nu cum clevetesc acum codoşii- erau cei care puneau preţ pe straniul bîzîit care tulbura eterul dinspre Munchen...
Noi aveam în ţară -în ciuda unor greutăţi şi dificultăţi- toate drepturile şi libertăţile democrate asigurate şi garantate de regimul democrat, iar cei care mieunau de suferinţe din spărtura Latrinei Europei se lăfăiau în desfătări acordate ca plată a trădării, acum toţi clevetind în posturi de televiziune, radio, presă scrisă, deveniţi îmbuibaţi, în vreme ce (cum spun ei singuri) peste jumătate din milioanele de romîni vieţuiesc sub limita minimă a existenţei...
Bîrîind ciurprize, ciurprize o dezagreabilă vietate, care ne terorizează de zeci de ani înnegrindu-ne televizorul, ne insultă spunîndu-ne că, pînă la contrarevoluţie, au cerut azil politic în Occident o sută de mii de romîni, dar nu ştie, mieunătoarea, că după 1989 Contrarevoluţia a exilat forţat, lipsindu-i de locurile de muncă, pe care ei înşişi le-au creat, circa PATRU MILIOANE de romîni ! care şi-au abandonat casele, soţii, soţiile, copiii, părinţii, bunicii, ca să ajungă, spre satisfacţia Latrinei Europei şi a stăpînilor ei, cerşetori, slugi pe drumurile Europei şi ale Lumii, ori chiar sclavi... Ruşine, ruşine, ruşine !
Vă reamintesc faptul că nu am avut privilegii, în afara binefacerilor normale ale regimului democrat; fiind antipecerist, am avut nenumărate suferinţe tot timpul vieţii, de la maturitate (şi chiar mai înainte), pînă astăti, 20 martie 94 (2010); am cunoscut toate represaliile peceriştilor, am fost deseori la beci, am fost condamnat politic, am făcut închisoare politică, deţin titlul de deţinut politic, dar nu mă pot asocia cu lătrătorii Latrinei...
Cei bătrîni şi cei vîrstnici, toţi cei care au peste 40 de ani ştiu adevărurile evocate de mine; tinerilor le spun să discute mai mult cu părinţii şi bunicii şi, oricum, să înregistreze bine cine sînt cei care şi ce le vorbesc acum clevetitorii, pentru a nu uita şi a folosi corect informaţiile peste 20-30 de ani, cînd vom reveni la regimul democrat; să luaţi aminte !
Ştim acum -şi bănuiam- cine ne sînteţi, clevetitorilor !
Jos clevetirea antidemocrată şi antinaţională ! Moarte Latrinei Europei !
Trăiască Libertatea ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
20 martie 94
sâmbătă, 20 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Consultarea minorităţilor
Preşedintele Republicii continuă ofensiva circului: se consultă cu minorităţile despotice pentru schimbarea Constituţiei. E drept că aproape toţi votanţii, ca şi alegătorii care nu-şi folosesc dreptul de vot, doresc modificări diverse, chiar foarte multe şi esenţiale, în textul legii fundamentale (care este cea mai reacţionară din cîte au existat pe pămîntul Romîniei). Dar este sigur că o singură modificare va avea un caracter pozitiv (dacă se va produce): parlament unicameral.
Găştile politice, cum îşi zic reciproc, existente în parlamentul actual, în realitate fiind doar două -P.S.D. şi P.D.L.- căci celelalte două -P.N.L. şi P.C.- au intrat prin şmecherii, una parazitînd PSD-ul şi alta prin măsluirea valorificării voturilor prin iuţeala de mînă (a ei) şi nebăgarea de seamă (a celorlalte), reprezintă voinţa unei minorităţi a votanţilor exprimînd interesele exclusive ale infractorilor.
Minoritatea absolută a tuturor participanţilor la vot este puţin peste o treime din numărul alegătorilor, iar voturile obţinute de toţi cei declaraţi aleşi abia cumulează zece procente (nu punem la socoteală prezenţa aberantă în parlament a ne-partidului UDMR); toţi cei care formează majoritatea absolută a alegătorilor, adică 90 de procente, nu sînt de nimeni băgaţi în seamă, acesta fiind aspectul cel mai evident al caracterului anti-democrat al regimului politic post-decembrist.
Preşedintele -căruia îi place să vorbească despre "adevărata majoritate" nu înţelege adevărul acesta simplu, căci dacă ar fi altfel, nu s-ar consulta pentru schimbarea Constituţiei numai cu reprezentanţii graşi ai minorităţii, cele patru găşti, ci i-ar invita şi pe ceilalţi organizaţi politic: celelalte vreo 50 de partide, reprezentînd cele circa 65 de procente absente de la vot şi cele peste 20 de procente cu voturi nevalorificate.
Fiind tot exponente ale grupărilor sociale infracţionale, cu excepţia noastră, toate partidele politice neluate în seamă nici nu-şi conştientizează bobîrnacul primit, cu toate că ele -iarăşi, cu excepţia noastră- au posibilităţi nelimitate de a vorbi în public, prin mijloacele de comunicare în masă, care le oferă, generos, microfonul şi camerele de luat vederi.
Circul este -şi de data aceasta- amplificat zgomotos: transfugii nu sînt invitaţi sau nu sînt acceptaţi la consfătuiri, de către foştii lor iubitori susţinători sau susţinuţi, în vreme ce masele populare, intrate într-un complex proces de pauperizare, stau ventuzate de televiziunile care le nimicesc constant, sigur, eficient. La promovarea modificărilor degradante realizate în final de către circari prin lupta formală dintre găşti, vor fi din nou invitaţi şi ademeniţi, cu doi mici şi-o bere, votanţii cei mulţi, iar cei care vor da votul "contra" vor rămîne la ... guvernare (ca în toţi cei 20 de ani de mascaradă contrarevoluţionară).
Cu ţara devenită găoace a Europei Imperiale şi bază militară a teroriştilor fascişti internaţionali, continuarea prăbuşirii noastre este asigurată, dacă masele populare nu se ridică la luptă organizată politic. Partidul Comuniştilor le oferă cadrul organizatoric necesar; numai folosindu-l, clasele sociale fundamentale -Muncitorimea şi Ţărănimea- ar putea aduce reale modificări pozitive ale Constituţiei.
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Terorismului Fascist de Stat ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
17 martie 94
Găştile politice, cum îşi zic reciproc, existente în parlamentul actual, în realitate fiind doar două -P.S.D. şi P.D.L.- căci celelalte două -P.N.L. şi P.C.- au intrat prin şmecherii, una parazitînd PSD-ul şi alta prin măsluirea valorificării voturilor prin iuţeala de mînă (a ei) şi nebăgarea de seamă (a celorlalte), reprezintă voinţa unei minorităţi a votanţilor exprimînd interesele exclusive ale infractorilor.
Minoritatea absolută a tuturor participanţilor la vot este puţin peste o treime din numărul alegătorilor, iar voturile obţinute de toţi cei declaraţi aleşi abia cumulează zece procente (nu punem la socoteală prezenţa aberantă în parlament a ne-partidului UDMR); toţi cei care formează majoritatea absolută a alegătorilor, adică 90 de procente, nu sînt de nimeni băgaţi în seamă, acesta fiind aspectul cel mai evident al caracterului anti-democrat al regimului politic post-decembrist.
Preşedintele -căruia îi place să vorbească despre "adevărata majoritate" nu înţelege adevărul acesta simplu, căci dacă ar fi altfel, nu s-ar consulta pentru schimbarea Constituţiei numai cu reprezentanţii graşi ai minorităţii, cele patru găşti, ci i-ar invita şi pe ceilalţi organizaţi politic: celelalte vreo 50 de partide, reprezentînd cele circa 65 de procente absente de la vot şi cele peste 20 de procente cu voturi nevalorificate.
Fiind tot exponente ale grupărilor sociale infracţionale, cu excepţia noastră, toate partidele politice neluate în seamă nici nu-şi conştientizează bobîrnacul primit, cu toate că ele -iarăşi, cu excepţia noastră- au posibilităţi nelimitate de a vorbi în public, prin mijloacele de comunicare în masă, care le oferă, generos, microfonul şi camerele de luat vederi.
Circul este -şi de data aceasta- amplificat zgomotos: transfugii nu sînt invitaţi sau nu sînt acceptaţi la consfătuiri, de către foştii lor iubitori susţinători sau susţinuţi, în vreme ce masele populare, intrate într-un complex proces de pauperizare, stau ventuzate de televiziunile care le nimicesc constant, sigur, eficient. La promovarea modificărilor degradante realizate în final de către circari prin lupta formală dintre găşti, vor fi din nou invitaţi şi ademeniţi, cu doi mici şi-o bere, votanţii cei mulţi, iar cei care vor da votul "contra" vor rămîne la ... guvernare (ca în toţi cei 20 de ani de mascaradă contrarevoluţionară).
Cu ţara devenită găoace a Europei Imperiale şi bază militară a teroriştilor fascişti internaţionali, continuarea prăbuşirii noastre este asigurată, dacă masele populare nu se ridică la luptă organizată politic. Partidul Comuniştilor le oferă cadrul organizatoric necesar; numai folosindu-l, clasele sociale fundamentale -Muncitorimea şi Ţărănimea- ar putea aduce reale modificări pozitive ale Constituţiei.
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Terorismului Fascist de Stat ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
17 martie 94
joi, 18 februarie 2010
Butoniştii ca terorişti
Romînia era pînă în anul 73 E.D.(1989) cu realizări performante de excepţie în mai toate domeniile de activitate economică şi ştiinţifică.
Oamenii de ştiinţă, intelectualii şi tehnicienii, cu o pregătire de specialitate valoroasă, avînd o bază de inteligenţă nativă de un înalt nivel, animaţi de sentimente şi măreţe visuri patriotice, cu posibilităţi nelimitate de a le pune în practică pentru propria împlinire şi prosperitatea ţării, au obţinut, constant şi într-un sens ascendent realizări deosebite, mai ales la vîrsta tinereţii.
Asemenea succese s-au remarcat şi într-un domeniu de mare actualitate spre sfîrşitul mileniului "al II-lea": cercetarea fundamentală şi aplicativă în Informatică. Astfel, talentul, ingeniozitatea, temeinica pregătire obţinută în învăţămîntul de înaltă calitate, stimularea calitativă -caracteristică pentru întreaga activitate social-economică, în regimul democrat- au făcut ca să avem mai multe tipuri de calculatoare, unul, "Cobra", de valoare remarcabilă.
Totul însă a fost nimicit după victoria Contrarevoluţiei, căci chiar acesta a fost scopul ei, cu ţinta de a ni se transforma ţara în colonie, lipsită de orice activitate productivă, furnizoare de materie primă, luată de impelialişti fără plată, precum şi de forţă de muncă de tip sclavagist.
A înflorit un singur sector - cel al butoniştilor, transformaţi în anti-romîni, plătiţi de stăpînii de aiurea ca să ne extermine cultura, literatura, limba, Patria cu totul...
Ei ne-au scos din uz scrierea naţională, înlocuindu-ne limba semnelor diacritice cu cuvinte şi semne păsăreşti, ne-au îmbîcsit în barbarisme şi jargoane, ne-au stricat faţa cărţilor şi structura paginii; autorii nu mai au niciun cuvînt, editurile au devenit prăvălii, prin care nu găseşti filologi, iar butoniştii culeg, paginează, corectează eliminînd impardonabil orice formă a limbii naţionale, îţi prind textul în cotor spre a deveni necitibil, în vreme ce latura exterioară stă albă pe centimetri întregi, iar corpul literei nu se mai poate descifra decît cu ... lupa !
Despre probleme de ortografie, nu trebuie să-i abordezi, căci te beştelesc: cuvintele se despart cum vor stăpînii lor din ţara cu cei mai mulţi analfabeţi, USA, semnele de întrebare şi de uimire se înfig în pieptul ultimului cuvînt, deşi ele sînt ale propoziţiei, cele două puncte, virgula şi punctul, punctul cu virgula, semnele citării sînt îndepărtate de locul lor firesc, imediat după cuvînt, parantezele, fie cele obişnuite, fie cele orizontale, se lipesc de cuvîntul din faţă, dar se lăbărţează de explicaţia internă, printre cuvinte pot circula harabale încărcate, dialogul se postează înspre mijlocul paginii... totul ca să-ţi trezească dezgustul.
Cei mai performanţi în asemenea stîlciri monumentale sînt tocmai cei care îşi adjudecă, chiar cu bani de la bugetul naţiunii, blazonul de "edituri prestigioase", pe care ţi-l flutură ostentativ şi cu neruşinare prin faţa ochilor, cerîndu-ţi şi sperînd ca să-i închizi ori să orbeşti.
Iată epoca butoniştilor !
Dacă am avea guvernare, ci nu gaşcă slujitoare a străinilor, nu am mai importa cutiile butoniştilor neinscripţionate în limba noastră naţională şi dresate să ne stîlcească vorbele noastre, înlocuindu-le cu caricaturi de tipul: gratuity (pentru gratuit), exclusive (exclusiv), communist (comunist), pornographic (pornografic), printer (printre), terrorist (terorist, aşa cum e calculatorul, plătit de noi, servindu-i pe alţii), february 18 2010 (18 februarie 2010), 2,000 lei (2.000 lei), adduce (aduce), respective (respectiv), attractive (atractiv), succulent (suculent), catholic (catolic), nefundat (nefondat), null (nul)...
Butoniştii sînt, iarăşi, primii care ne învaţă să rostim sivi pentru c.v. (ce ve), sidi pentru c.d (ce de), esemes pentru s.m.s. (se me se) etc etc
Jos slugărnicia ! Trăiască Limba Naţională ! Moarte Imperialismului şi Terorismului de Stat ! Trăiască Socialismul !
18 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Oamenii de ştiinţă, intelectualii şi tehnicienii, cu o pregătire de specialitate valoroasă, avînd o bază de inteligenţă nativă de un înalt nivel, animaţi de sentimente şi măreţe visuri patriotice, cu posibilităţi nelimitate de a le pune în practică pentru propria împlinire şi prosperitatea ţării, au obţinut, constant şi într-un sens ascendent realizări deosebite, mai ales la vîrsta tinereţii.
Asemenea succese s-au remarcat şi într-un domeniu de mare actualitate spre sfîrşitul mileniului "al II-lea": cercetarea fundamentală şi aplicativă în Informatică. Astfel, talentul, ingeniozitatea, temeinica pregătire obţinută în învăţămîntul de înaltă calitate, stimularea calitativă -caracteristică pentru întreaga activitate social-economică, în regimul democrat- au făcut ca să avem mai multe tipuri de calculatoare, unul, "Cobra", de valoare remarcabilă.
Totul însă a fost nimicit după victoria Contrarevoluţiei, căci chiar acesta a fost scopul ei, cu ţinta de a ni se transforma ţara în colonie, lipsită de orice activitate productivă, furnizoare de materie primă, luată de impelialişti fără plată, precum şi de forţă de muncă de tip sclavagist.
A înflorit un singur sector - cel al butoniştilor, transformaţi în anti-romîni, plătiţi de stăpînii de aiurea ca să ne extermine cultura, literatura, limba, Patria cu totul...
Ei ne-au scos din uz scrierea naţională, înlocuindu-ne limba semnelor diacritice cu cuvinte şi semne păsăreşti, ne-au îmbîcsit în barbarisme şi jargoane, ne-au stricat faţa cărţilor şi structura paginii; autorii nu mai au niciun cuvînt, editurile au devenit prăvălii, prin care nu găseşti filologi, iar butoniştii culeg, paginează, corectează eliminînd impardonabil orice formă a limbii naţionale, îţi prind textul în cotor spre a deveni necitibil, în vreme ce latura exterioară stă albă pe centimetri întregi, iar corpul literei nu se mai poate descifra decît cu ... lupa !
Despre probleme de ortografie, nu trebuie să-i abordezi, căci te beştelesc: cuvintele se despart cum vor stăpînii lor din ţara cu cei mai mulţi analfabeţi, USA, semnele de întrebare şi de uimire se înfig în pieptul ultimului cuvînt, deşi ele sînt ale propoziţiei, cele două puncte, virgula şi punctul, punctul cu virgula, semnele citării sînt îndepărtate de locul lor firesc, imediat după cuvînt, parantezele, fie cele obişnuite, fie cele orizontale, se lipesc de cuvîntul din faţă, dar se lăbărţează de explicaţia internă, printre cuvinte pot circula harabale încărcate, dialogul se postează înspre mijlocul paginii... totul ca să-ţi trezească dezgustul.
Cei mai performanţi în asemenea stîlciri monumentale sînt tocmai cei care îşi adjudecă, chiar cu bani de la bugetul naţiunii, blazonul de "edituri prestigioase", pe care ţi-l flutură ostentativ şi cu neruşinare prin faţa ochilor, cerîndu-ţi şi sperînd ca să-i închizi ori să orbeşti.
Iată epoca butoniştilor !
Dacă am avea guvernare, ci nu gaşcă slujitoare a străinilor, nu am mai importa cutiile butoniştilor neinscripţionate în limba noastră naţională şi dresate să ne stîlcească vorbele noastre, înlocuindu-le cu caricaturi de tipul: gratuity (pentru gratuit), exclusive (exclusiv), communist (comunist), pornographic (pornografic), printer (printre), terrorist (terorist, aşa cum e calculatorul, plătit de noi, servindu-i pe alţii), february 18 2010 (18 februarie 2010), 2,000 lei (2.000 lei), adduce (aduce), respective (respectiv), attractive (atractiv), succulent (suculent), catholic (catolic), nefundat (nefondat), null (nul)...
Butoniştii sînt, iarăşi, primii care ne învaţă să rostim sivi pentru c.v. (ce ve), sidi pentru c.d (ce de), esemes pentru s.m.s. (se me se) etc etc
Jos slugărnicia ! Trăiască Limba Naţională ! Moarte Imperialismului şi Terorismului de Stat ! Trăiască Socialismul !
18 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
miercuri, 17 februarie 2010
Droguri ... legale ?!?
Zilele acestea am aflat ştiri care confirmă -a cîta oară ?- nimicnicia guvernării contrarevoluţionare post-decembriste. A fost nevoie de îmbolnăvirea a zeci şi sute de oameni, în special tineri, am trăit să aflăm că MOR TINERI care consumă droguri puse pe piaţă prin voinţa Puterii şi Administraţiei ! Ne minunăm de mîhnire şi de indignare că guvernarea anti-umană şi anti-democrată a avut nevoie de aceste probe ca să declare ilegale deţinerea, vînzarea şi consumul de droguri !
Libertatea acordată de guverne pentru droguri nu este altceva decît comerţ cu Moartea împotriva popoarelor, acţiune mîrşavă de extremă gravitate, neegalată decît de libertatea de a acţiona în public dată religiilor, cel mai mare dintre droguri !
Expuşi acestor pericole, tinerii sînt obligaţi de propriile guverne să iasă din condiţia specifică propriei specii, ceea ce este -evident pentru orice stat- autocondamnare la moarte a guvernelor.
Iresponsabile, slugi ale infractorilor îmbuibaţi, guvernele capitaliste şi imperialiste îşi ucid, cu bună ştiinţă şi premeditat, cetăţenii, ceea ce este, după 22 decembrie 73 (1989) o practică generalizată şi la noi.
Guvernanţilor, reveniţi-vă, parcă semănaţi, totuşi, a oameni: refaceţi locurile de muncă, daţi tinerilor pregătire profesională, oferiţi-le case, învăţămînt şi sănătate gratuite, posibilităţi de întemeiere a familiei, eliminaţi sursele violenţelor şi prostituării publice -mai ales prin mijloacele de comunicare în masă, dar şi în stabilimente reale ale dezmăţului şi dezastrului... Sau abandonaţi, duceţi-vă în grote, daţi-vă foc !!!
Cum aţi putut accepta droguri ... legale ?!? Duceţi-vă la dezintoxicare !!!Nu observaţi că aţi devenit drog pentru popor ? Vă simţiţi răzbunaţi, recompensaţi, că chiar ai voştri se droghează ? Ar trebui ca acest adevăr să fie licărul care să vă trezească ! Desfiinţaţi fabricile şi magazinele de vise ! Construiţi fabrici adevărate pentru visurile tinerilor ! Aşa cum am avut toţi în timpul regimului democrat, căci va veni, curînd vremea cînd veţi fi judecaţi chiar de cei cărora le-aţi zdrobit visurile şi le-aţi dat ... vise amăgitoare şi ucigătoare !
Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
17 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Libertatea acordată de guverne pentru droguri nu este altceva decît comerţ cu Moartea împotriva popoarelor, acţiune mîrşavă de extremă gravitate, neegalată decît de libertatea de a acţiona în public dată religiilor, cel mai mare dintre droguri !
Expuşi acestor pericole, tinerii sînt obligaţi de propriile guverne să iasă din condiţia specifică propriei specii, ceea ce este -evident pentru orice stat- autocondamnare la moarte a guvernelor.
Iresponsabile, slugi ale infractorilor îmbuibaţi, guvernele capitaliste şi imperialiste îşi ucid, cu bună ştiinţă şi premeditat, cetăţenii, ceea ce este, după 22 decembrie 73 (1989) o practică generalizată şi la noi.
Guvernanţilor, reveniţi-vă, parcă semănaţi, totuşi, a oameni: refaceţi locurile de muncă, daţi tinerilor pregătire profesională, oferiţi-le case, învăţămînt şi sănătate gratuite, posibilităţi de întemeiere a familiei, eliminaţi sursele violenţelor şi prostituării publice -mai ales prin mijloacele de comunicare în masă, dar şi în stabilimente reale ale dezmăţului şi dezastrului... Sau abandonaţi, duceţi-vă în grote, daţi-vă foc !!!
Cum aţi putut accepta droguri ... legale ?!? Duceţi-vă la dezintoxicare !!!Nu observaţi că aţi devenit drog pentru popor ? Vă simţiţi răzbunaţi, recompensaţi, că chiar ai voştri se droghează ? Ar trebui ca acest adevăr să fie licărul care să vă trezească ! Desfiinţaţi fabricile şi magazinele de vise ! Construiţi fabrici adevărate pentru visurile tinerilor ! Aşa cum am avut toţi în timpul regimului democrat, căci va veni, curînd vremea cînd veţi fi judecaţi chiar de cei cărora le-aţi zdrobit visurile şi le-aţi dat ... vise amăgitoare şi ucigătoare !
Jos Capitalismul ! Trăiască Socialismul !
17 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
luni, 8 februarie 2010
Din nou despre TÎLHĂRIA DE STAT
Fără îndoială, după opinia mea, cea mai gravă infracţiune, după înalta trădare a Patriei este (prezentă de secole şi milenii în viaţa poporului nostru, inclusiv în timpul regimului democrat, în anii 29-73 E.D.) tîlhăria de stat, niciodată prevăzută în Constituţie sau în vreo lege, deşi foarte multe texte legale, chiar din vremea Contrarevoluţiei, începînd cu anul 73 E.D. îi apără formal pe cetăţeni de această cumplită molimă...
Esenţa tîlhăriei de stat este cea definită de Codul penal sub articolul "tîlhăria" (211) pe care ne permitem să-l reproducem în folosul cititorilor: "Furtul săvîrşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare...", cu precizarea că, în cazul dat, se practică forma calificată, multiplu calificată, a tîlhăriei de stat.
Am vorbit şi am scris de multe ori despre această gravă infracţiune menită să ducă la nimicirea poporului, cu referiri la diferite aspecte concrete, iar de data aceasta mă voi referi la jefuirea unei părţi a populaţiei care poate fi o minoritate sau chiar majoritate, de către persoane oficiale care acţionează în grup, premeditat, în locuri publice (Parlament, Guvern, Ministere) punînd victimele "în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra".
Este vorba, în concret, de fapta membrilor Parlamentului şi ai Guvernului care, utilizînd, prin abuz neruşinat, calităţile oficiale, ne-au furat din buzunarele cetăţenilor, mici şi rupte, diferite sume de bani pe care ei le donează unor minorităţi bine definite, neconfundate cu întregul Popor, drept recompensă pentru că, induşi în eroare, votanţii le-au pus ştampila pe numele lor, ori ca ademenire pentru voturile viitoare ale aceloraşi sinucigaşi.
Aspectul cel mai crunt constă în aceea că banii sînt direcţionaţi către susţinerea celui mai mare Rău din societate: construirea de biserici, întotdeauna evreieşti, şi susţinerea Ciumei Ciumelor - religia, astfel încît, prin tîlhărirea mea de către stat, îmi este diminuată pensia, săvîrşindu-se agresiune la adresa sănătăţii şi vieţii mele, pentru îmbuibarea celor mai periculoşi inamici ai mei şi ai poporului.
Notez că, adept al Libertăţii de orice fel, nu mă afectează că unii concetăţeni îşi fac biserici, dar mă deranjează faptul că acestea tulbură grav şi permanent liniştea satelor şi oraşelor ziua şi noaptea, dar mai ales că ele fac asemenea mîrşăvii şi cu bănuţii mei amărîţi !
De aceea socotesc necesar ca, începînd cu comuniştii, continuînd cu simpatizanţii noştri şi alţi oameni ai muncii să conştientizăm această jefuire prin tîlhărie de stat şi să luptăm împotriva ei în mod organizat, folosind toate mijloacele legale.
Să scoatem în afara legii tîlhăria de stat ! Noarte Capitalismului şi Terorismului ! Trăiască Socialismul !
8 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Esenţa tîlhăriei de stat este cea definită de Codul penal sub articolul "tîlhăria" (211) pe care ne permitem să-l reproducem în folosul cititorilor: "Furtul săvîrşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare...", cu precizarea că, în cazul dat, se practică forma calificată, multiplu calificată, a tîlhăriei de stat.
Am vorbit şi am scris de multe ori despre această gravă infracţiune menită să ducă la nimicirea poporului, cu referiri la diferite aspecte concrete, iar de data aceasta mă voi referi la jefuirea unei părţi a populaţiei care poate fi o minoritate sau chiar majoritate, de către persoane oficiale care acţionează în grup, premeditat, în locuri publice (Parlament, Guvern, Ministere) punînd victimele "în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra".
Este vorba, în concret, de fapta membrilor Parlamentului şi ai Guvernului care, utilizînd, prin abuz neruşinat, calităţile oficiale, ne-au furat din buzunarele cetăţenilor, mici şi rupte, diferite sume de bani pe care ei le donează unor minorităţi bine definite, neconfundate cu întregul Popor, drept recompensă pentru că, induşi în eroare, votanţii le-au pus ştampila pe numele lor, ori ca ademenire pentru voturile viitoare ale aceloraşi sinucigaşi.
Aspectul cel mai crunt constă în aceea că banii sînt direcţionaţi către susţinerea celui mai mare Rău din societate: construirea de biserici, întotdeauna evreieşti, şi susţinerea Ciumei Ciumelor - religia, astfel încît, prin tîlhărirea mea de către stat, îmi este diminuată pensia, săvîrşindu-se agresiune la adresa sănătăţii şi vieţii mele, pentru îmbuibarea celor mai periculoşi inamici ai mei şi ai poporului.
Notez că, adept al Libertăţii de orice fel, nu mă afectează că unii concetăţeni îşi fac biserici, dar mă deranjează faptul că acestea tulbură grav şi permanent liniştea satelor şi oraşelor ziua şi noaptea, dar mai ales că ele fac asemenea mîrşăvii şi cu bănuţii mei amărîţi !
De aceea socotesc necesar ca, începînd cu comuniştii, continuînd cu simpatizanţii noştri şi alţi oameni ai muncii să conştientizăm această jefuire prin tîlhărie de stat şi să luptăm împotriva ei în mod organizat, folosind toate mijloacele legale.
Să scoatem în afara legii tîlhăria de stat ! Noarte Capitalismului şi Terorismului ! Trăiască Socialismul !
8 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
joi, 4 februarie 2010
CeSAŢ ... american !
După deciziile catastrofale din ultimii ani ale conducerii de stat contrarevoluţionare -intrarea în blocul militar fascist NATO, îmbrîncirea în Imperiul Cotroman European, transformarea ţării în bază militară americană- iată astăzi aflăm o ştire mortală : Consiliul Suprem de "Apărare" a Ţării, devenit cel mai de seamă trădător al Patriei hotărăşte, nici mai mult, nici mai puţin, ca pămîntul străvechii noastre glii dacice să fie ţinta tuturor inamicilor pe care îi au pretutindeni în lume teroriştii fascişti care dirijează treburile celui mai important stat agresor din ultimii 65 de ani - U.S.A.
Căci să nu vă imaginaţi c-ar exista în lume popoare şi nici măcar guverne care să laude măcelurile de pe tot Pămîntul săvîrşite de guvernanţii nord-americani, exceptînd desigur aliatul într-ale fascismului, Marea Britanie şi rătăciţii guvernanţi de prin Australia...
Nu ne-am imaginat niciodată că un organism colectiv, aflat în fruntea ţării, format, fie şi numai în parte, din romîni, să accepte, ba chiar să dorească, să depună eforturi şi să plătească din sudoarea poporului batjocorit, ca cei mai mîrşavi şi bestiali cotropitori din istoria Planetei să se facă stăpîni peste scumpa tristă Vatră urgisită a Ţării...
Atîta neruşinare au guvernanţii noştri încît o decizie de o gravitate milenară, care împlineşte poftele nelimitate ale Godzilei americane, nici nu o consideră c-ar trebui aprobată de popor, de care, fireşte, se tem cumplit, motiv pentru care nici celelalte măsuri asasine nu au fost supuse acceptării aşa-zişilor alegători.
Adus într-o stare de complexă îndobitocire -prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă şi al ciumei religioase- poporul nostru, în partea lui fundamentală -Clasa Muncitoare şi Ţărănimea- lipsit după 22 decembrie 1989 de viaţă politică autentică, aceasta fiind înlocuită de circăria găştilor de infractori, lîncezeşte în confuzie şi ignoranţă aşteptîndu-şi sfîrşitul, căci fasciştii care ară ţările cu bombe, vor atrage curînd această arătură şi peste pămîntul nostru, rămas, e-adevărat, ne... cultivat de 20 de ani.
Chem pe toţi comuniştii, pe simpatizanţii noştri, pe toţi oamenii muncii, să înţeleagă cumplitul act de trădare naţională pe care îl săvîrşeşte C.S.A.Ţ., transformat în slugoi docil şi netrebnic al teroriştilor fasciştilor imperialişti şi, în consecinţă, să acţioneze organizat, pe toate căile legale -în primul rînd în cadrul Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)- pentru lămurirea maselor populare despre adevărul distrugerii şi trădării Patriei, pentru scoaterea din Patrie a oricărui militar străin şi contra trădătorilor.
Moarte Terorismului şi Fascismului Internaţional de Stat ! Moarte Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
4 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Căci să nu vă imaginaţi c-ar exista în lume popoare şi nici măcar guverne care să laude măcelurile de pe tot Pămîntul săvîrşite de guvernanţii nord-americani, exceptînd desigur aliatul într-ale fascismului, Marea Britanie şi rătăciţii guvernanţi de prin Australia...
Nu ne-am imaginat niciodată că un organism colectiv, aflat în fruntea ţării, format, fie şi numai în parte, din romîni, să accepte, ba chiar să dorească, să depună eforturi şi să plătească din sudoarea poporului batjocorit, ca cei mai mîrşavi şi bestiali cotropitori din istoria Planetei să se facă stăpîni peste scumpa tristă Vatră urgisită a Ţării...
Atîta neruşinare au guvernanţii noştri încît o decizie de o gravitate milenară, care împlineşte poftele nelimitate ale Godzilei americane, nici nu o consideră c-ar trebui aprobată de popor, de care, fireşte, se tem cumplit, motiv pentru care nici celelalte măsuri asasine nu au fost supuse acceptării aşa-zişilor alegători.
Adus într-o stare de complexă îndobitocire -prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă şi al ciumei religioase- poporul nostru, în partea lui fundamentală -Clasa Muncitoare şi Ţărănimea- lipsit după 22 decembrie 1989 de viaţă politică autentică, aceasta fiind înlocuită de circăria găştilor de infractori, lîncezeşte în confuzie şi ignoranţă aşteptîndu-şi sfîrşitul, căci fasciştii care ară ţările cu bombe, vor atrage curînd această arătură şi peste pămîntul nostru, rămas, e-adevărat, ne... cultivat de 20 de ani.
Chem pe toţi comuniştii, pe simpatizanţii noştri, pe toţi oamenii muncii, să înţeleagă cumplitul act de trădare naţională pe care îl săvîrşeşte C.S.A.Ţ., transformat în slugoi docil şi netrebnic al teroriştilor fasciştilor imperialişti şi, în consecinţă, să acţioneze organizat, pe toate căile legale -în primul rînd în cadrul Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)- pentru lămurirea maselor populare despre adevărul distrugerii şi trădării Patriei, pentru scoaterea din Patrie a oricărui militar străin şi contra trădătorilor.
Moarte Terorismului şi Fascismului Internaţional de Stat ! Moarte Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
4 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
luni, 1 februarie 2010
Mi-eşti foarte drag, dar schimbă-te !
Chiar din 22 decembrie 1989 am început organizarea Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)ca entitate politică anti-peceristă şi doar în cîteva zile aveam înscrişi peste 1.200 de persoane.
Cînd să definitivez listele pentru înregistrarea oficială a partidului, semnatarii s-au retras şi am avut apoi nevoie de ani întregi pentru constituirea legală, act petrecut la 23 martie 1996.
În cei peste 20 de ani de la victoria Contrarevoluţiei, m-au contactat mii şi mii de doritori a se înscrie în partid, iar mulţi s-au şi înscris (am teancuri de liste). Şi cei înscrişi şi cei întrebători mi-au declarat, în mod repetat, că le este foarte drag partidul comuniştilor iniţiat de mine (şi înscris oficial după zece ani de procese cu statul despotic contrarevoluţionar), dar îmi cer, fără sfială, ba chiar cu neruşinare, să-i ... schimb numele !
Cred că această impertinenţă de a pretinde celui cu care te solidarizezi ca să se schimbe este cel mai năstruşnic lucru din viaţa speciei Om, după acceptarea Robiei religioase, care este chiar expresia tîmpitizării.
Solidaritatea, inclusiv cea politică, sau mai ales aceasta, nu presupune pierderea şi abandonarea, ci, dimpotrivă, păstrarea identităţii în cadrul colaborării pentru exprimarea, apărarea şi realizarea intereselor comune de clasă, pentru că numai aceasta este esenţa Partidului.
Orice organizare care nu se defineşte în raport de clasele sau categoriile sociale de unde îi vin membrii, nu este partid, ci ne-partid, anti-partid, gaşcă, aşa cum, de altfel, clicile peceriste post-decembriste se poreclesc reciproc, dezvăluindu-şi în fapt adevărul.
Culmea lipsei de respect pentru altul, sentiment şi atitudine supreme în orice comunitate, este înlocuirea cu cererea oligofrenică de a fi tolerant, termen specific pentru relaţii de sclavie şi robie, ci nu de solidaritate, libertate, întrajutorare, colectivism, respect.
Deseori pretenţia de schimbare, chiar insistentă, dură, şantajistă, se manifestă şi între persoanele fizice. Auzim -şi nu rar- clamări de tipul "Mi-e drag de cutare, dar trebuie să se schimbe !", exprimări de-a dreptul satiro-umoristice. Dacă ţi-e drag, cum să-i ceri să se schimbe ? Ca să-ţi piezi motivaţia dragului ?! Dacă schimbarea îţi este neapărat necesară, exprimarea sentimentului de drag nu poate fi altceva decît minciună !
Cu alte cuvinte, aflaţi, peceriştilor cu carnet şi fără carnet, că noi, comuniştii, nu ne vom schimba niciodată numele ! Am fost, sîntem şi vom rămîne de-a pururi ne-pecerişti, iar peceriştii vor fi, chiar peste secole şi milenii, nu adversarii, ci inamicii noştri. Pentru că, notez exemplificativ din prezent, ei conduc distrugerea ţării, afirmînd în cor că sînt anti-comunişti; tot ei, fără excepţie, au condus ţara spre Contrarevoluţie, lălăind că sînt ... comunişti !
Votanţii pun mereu ştampile pe nume de trădători, declarînd că le e drag de ei, fără să le ceară ca să se schimbe, decît ... a doua zi după votare ! Pînă la votarea următoare uită.
Jos trădătorii ! Peceriştii să nu aibă acces decît în PCRăul lor !
Trăiască Socialismul !
1 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Cînd să definitivez listele pentru înregistrarea oficială a partidului, semnatarii s-au retras şi am avut apoi nevoie de ani întregi pentru constituirea legală, act petrecut la 23 martie 1996.
În cei peste 20 de ani de la victoria Contrarevoluţiei, m-au contactat mii şi mii de doritori a se înscrie în partid, iar mulţi s-au şi înscris (am teancuri de liste). Şi cei înscrişi şi cei întrebători mi-au declarat, în mod repetat, că le este foarte drag partidul comuniştilor iniţiat de mine (şi înscris oficial după zece ani de procese cu statul despotic contrarevoluţionar), dar îmi cer, fără sfială, ba chiar cu neruşinare, să-i ... schimb numele !
Cred că această impertinenţă de a pretinde celui cu care te solidarizezi ca să se schimbe este cel mai năstruşnic lucru din viaţa speciei Om, după acceptarea Robiei religioase, care este chiar expresia tîmpitizării.
Solidaritatea, inclusiv cea politică, sau mai ales aceasta, nu presupune pierderea şi abandonarea, ci, dimpotrivă, păstrarea identităţii în cadrul colaborării pentru exprimarea, apărarea şi realizarea intereselor comune de clasă, pentru că numai aceasta este esenţa Partidului.
Orice organizare care nu se defineşte în raport de clasele sau categoriile sociale de unde îi vin membrii, nu este partid, ci ne-partid, anti-partid, gaşcă, aşa cum, de altfel, clicile peceriste post-decembriste se poreclesc reciproc, dezvăluindu-şi în fapt adevărul.
Culmea lipsei de respect pentru altul, sentiment şi atitudine supreme în orice comunitate, este înlocuirea cu cererea oligofrenică de a fi tolerant, termen specific pentru relaţii de sclavie şi robie, ci nu de solidaritate, libertate, întrajutorare, colectivism, respect.
Deseori pretenţia de schimbare, chiar insistentă, dură, şantajistă, se manifestă şi între persoanele fizice. Auzim -şi nu rar- clamări de tipul "Mi-e drag de cutare, dar trebuie să se schimbe !", exprimări de-a dreptul satiro-umoristice. Dacă ţi-e drag, cum să-i ceri să se schimbe ? Ca să-ţi piezi motivaţia dragului ?! Dacă schimbarea îţi este neapărat necesară, exprimarea sentimentului de drag nu poate fi altceva decît minciună !
Cu alte cuvinte, aflaţi, peceriştilor cu carnet şi fără carnet, că noi, comuniştii, nu ne vom schimba niciodată numele ! Am fost, sîntem şi vom rămîne de-a pururi ne-pecerişti, iar peceriştii vor fi, chiar peste secole şi milenii, nu adversarii, ci inamicii noştri. Pentru că, notez exemplificativ din prezent, ei conduc distrugerea ţării, afirmînd în cor că sînt anti-comunişti; tot ei, fără excepţie, au condus ţara spre Contrarevoluţie, lălăind că sînt ... comunişti !
Votanţii pun mereu ştampile pe nume de trădători, declarînd că le e drag de ei, fără să le ceară ca să se schimbe, decît ... a doua zi după votare ! Pînă la votarea următoare uită.
Jos trădătorii ! Peceriştii să nu aibă acces decît în PCRăul lor !
Trăiască Socialismul !
1 februarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)