6 Martie 1945

6 Martie 1945 – Calea Democrației E clar pentru orice Romîn care nu este cîrcotaș: la 6 martie 1945 (anul 28 al Erei Democrate) că, după importantul eveniment social-politic și național din 23 August 1944 (anul 27 e.d.), primul și cel mai important pas spre democratizarea politică reală a țării s-a produs la 6 martie 1945, moment istoric de pionierat, definit prin desemnarea primului guvern de largă concentrare democratică, de sub conducerea Dr. jurist Petru Groza. Avocat cu activitate profesională prodigioasă, dar și cu avere, cu ciudate vederi politice de stînga, Dr. Petru Groza a fost cea mai bună, ba singura, alegere de excepție asupra căreia s-a orientat conducerea PCR pentru a-l desemna în funcția practică de conducător al statului, asigurîndu-se, prin această desemnare, intrarea pe calea spre regim politic democrat, demers care a început imediat cu justa desființare a marii proprietăți feudale și, evident, a moșierimii ca o clasă socială perimată și condamnată definitiv de istorie, ca principală frînă în dezvoltarea economică și cu mari consecințe în Romînia, obiectiv determinate de ponderea agriculturii față de alte ramuri ale economiei naționale. Caracterul democrat al Administrației naționale, în care Comuniștii colaborau cu reprezentanții claselor sociale opuse, a fost real și posibil prin aceea că partidul clasei muncitoare, PCR, avea o conducere bolșevică pe care și-a instituit-o la 8 Mai anul 4 e.d./ 1921, păstrîndu-și-o parțial în anii grei ai ilegalității din timpul odiosului regim burghezo-moșieresc interbelic, dar mai ales în anii Socialismului cînd, după 27 e.d./1944 și pînă în 22 decembrie 73 e.d./ 1989, conducătorii din vîrful ierarhiei au fost, spre cinstea și gloria lor și a Partidului însuși, Muncitori: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu. Nu ne îndoim că, dacă ar fi existat Doctrina Comunistă, cu prevederi clare privind constituirea Puterii, acești conducători, devotați cauzei maselor populare, nu acceptau degradarea esențială a politicii prin unirea, în 1948, cu inamicul cel mai însemnat al progresului social-politic – PSDR. Neposedînd Doctrina salvatoare, Comuniștii destoinici, fără îndoială bolșevici în esența atitudinii lor politice, care au condus partidul în cei 45 de ani, ar fi instaurat Puterea Democrată, iar acum, Poporul nostru ar fi fost singurul din lume cu societate socialistă în plină și amplă dezvoltare și evoluție spre Comunism. Unirea cu PSDR, gravă trădare a intereselor majore ale claselor muncitoare, a făcut ca, după mai puțin de patru ani, PMR, apoi PCR, să devină practic social-democrat, adică inamicul nr. 1 al Socialismului, să nu admită intrarea în Marea Adunare Națională a niciunuia dintre acei care, de drept, ar fi trebuit să ocupe peste 85 % din locuri: Muncitorii și Țăranii. De aceea, ei, mai ales ”minunata clasă muncitoare”, nefiind prezenți decît la Muncă, ci nu și la elaborarea legilor, în 14- 22 decembrie n-a avut cine să apere nici Socialismul și nici pe Președintele Republicii, conducător al marelui monolit trădător și criminal, PCR. Un singur om, ținut de zeci de ori la beci, Deținut Politic și victimă a tuturor formelor de represiune politică, inclusiv moartea (în 20 septembrie 1974, dar cu final eșuat, în mod miraculos), dar Comunist ne-pecerist, s-a ridicat pentru apărarea Socialismului, sub drapelul comunist; acela, fără falsă și ne-necesară modestie, este semnatarul prezentului text și cel care vă deschide porțile spre Partidul Comuniștilor. Trăiască 6 Martie 1945 ! 6 martie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu