Cătușele Globalizării

23. Mîncărurile ca specific național. Un distins profesor universitar, pictor de renume, Maestrul Mihai BANDAC, mi-a trimis chiar în astă seară un mesaj (transmis și altor peste 30 de adresanți) prin care prezenta mîncăruri deosebit de valoroase, pregătire din vremuri străvechi din alimente ale Patriei noastre, DACIA, cu specific național, multe dintre ele namaifiind cunoscute de tinerele generații și, foarte trist și dezolant, respinse de localurile de alimentație publică ori alterate (din punct de vedere al conținutului și al pregătirii). M-am bucurat de mesajul distinsului dascăl și maestru și i-am sugerat refacerea ordinei în listă și complectarea acesteia. Pentru că molima universală, ciuma numită Globalizare, va distruge complet valoarea noastră în pregătirea mîncărurilor, de prim rang în lume, am hotărît să scriu un episod cu această temă, pentru a-i invita pe cititori –care nu s-au alterat ei înșiși o dată cu ceea ce consumă, cu denumiri și conținuturi inacceptabile- să-și amintească de bucuriile mesei rotunde țărănești plină cu bucate extraordinare. Nu sînt un colindător prin restaurante, mai ales după 22 decembrie, deoarece nu am avut alt venit decît salariul și apoi pensia de cadru didactic, cu care nu pot aborda decît ”meniul zilei”, dar am avut unele ocazii (datorii protocolare și o excepție inițiată din reflex de orientare) și pot afirma că mîncarea care se pregătește și se servește în restaurantele ”romînești” (am pus în ghilimele pentru că nici nume, nici renume naționale nu mai au, deși unele se numesc, poate cu ideea compromiterii, chiar… Dacia sau și ”restaurant… romînesc”). Așa dar, accept o sugestie și mă înscriu la o masă festivă la restaurantul Athenee Palace din București, cu masă pregătită cu meniu unic, pentru o sută și ceva de persoane, am achitat anticipat suma IMENSĂ, cu care mi-aș fi asigurat o masă îndestulată pe cinci-șase luni de zile (cca 150 de euro) și… nu pot spune că am mîncat ceva, căci unele prezențe materiale microscopice erau de nerecuperat din farfuriile cît roata carului, iar altele… nemanducabile; nici un ”fel” nu avea nume romînesc (se întîmpla în centrul capitalei, la un fost restaurant de mare renume, unde, în timpul regimului democrat, nu cheltuiai mai mult de 50 de lei pentru două persoane care plecau foarte mulțumite…) Față de acestea, pentru a vă oferi prilejul unei comparații cu rezultate evidente, perceptibile de către oricine care știe ce se pune pe mesele restaurantelor în acești ani, vă dau o listă de mîncăruri tradiționale ale Poporului Dac (cel care sîntem, poreclit de-o vreme Romîn), cu precizarea că am scris lista dintr-un condei (nu ar răscolit cărți, reviste sau memoria). Iat-o, cu bunătățile Dacice: 1. Bulz tradițional (de peste 30.000 de ani), fără adaosuri ”boierești”, copt la jar 2. Sarmale, evident cu varză (în strachină) + piftie 3. Balmeș, tot tradițional, nealterat în conținut 4. Parlagele prăjite (în tigaie, cu condimente locale) 5.Teci și Dovlecei (mîncare, ciorbă) cu lapte, zarzăne sau parlagele 6. Puricei 7.Turtă 8. Mămaligă/ turtă coaptă, felii cu usturoi 9. Tocăniță 10. Sloi 11. Bureți 12. Colariz 13. Ciorbă/mîncare de: lobodă, urzici, șteviuță, știr, lăptuci, foi de sfeclă, de varză (dreasă cu ou și untdelemn) 14. Chisăliță 15. Mîncare de prune/ poame de mere sau pere 16. Mațe de purcel, fierte, cu usturoi 17. Cîrnați cu varză călită 18. Ciuperci (din natură) fripte, prăjite, fierte Toată planeta ar intra în trepidații. Dar NOI, DACII, trebuie să ne numim Patria drept cea care este: DACIA ! Sub cupola otrăvită a Globalizării, nu vom mai păpa bunătățile noastre și chiar le v om uita. 31 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

22. SFP – maxima demență. Existența ”partidelor” suprastatale –o realitate în Imperiul European- este cel mai grav pas săvîrșit în direcția distrugerii statelor și națiunilor, mai ales că în nicio țară din Europa nu sînt definite Politica și Partidul, situație în raport de care nu se poate vorbi, în niciun caz, de democrație, aceasta lipsind cu desăvîrșire, dispariția ei reală fiind determinată de succesul (vremelnic) al complotului internațional contrarevoluționar din anul 73 e.d./ 1989. Dispariția statelor cu regim politic democrat –majoritare în Europa- a determinat incredibila transformare a partidelor comuniste din țările ne-democrate, mai ales cele mari (Franța, Italia, Spania) și, astfel, s-a asigurat prăbușirea, cu 150 de ani, a luptei pentru o societate democrată, pentru care se întrec în lălăială despre ”socialism” anti-comuniștii din partidele social-democrate, aceasta în condițiile în care, în toate țările, Puterea aparține burghezo-moșierimii și bancherilor, toți organizați național și inter-național, iar foștii ciocoi ”comuniști”, toți îmbogățiți, retrograzi și reacționari, sînt între aceștia și se ocupă de justificarea imperiului, a blocului militar fascist NATO, a religiilor, propunînd și adoptînd legi esențialmente anti-democrate și chiar fasciste, unii făcînd declarații oficiale de condamnare a ”Comunismului”, fără să înțeleagă și să definească termenul și, mai ales, fără să înceapă, în calitate de fost pecerist, cu mea culpa. După opinia mea, nici un pecerist n-ar trebui să aibă curajul și nerușinarea de a vorbi în public, decît după un text ca acesta (sau, poate, mai clar): ”Sînt pecerist, am contribuit la degradarea Socialismului, l-am trădat în 1989, sînt unul din ucigașii șefului nostru și Președinte al Republicii (cei 3.831.000), îmi dau seama de dezastrul produs de mine și, nefiind bogat, trăiesc numai din Muncă și vreau să mă întorc la convingerile comuniste. Există vreun Partid pentru mine, căci PCR a fost cu totul altceva”. Da, de la această bază, te putem primi în Partidul Comuniștilor În lipsa Internaționalei Comuniste, desființată criminal tocmai de conducătorii partidelor comuniste, care parcă turbaseră după cel de-al doilea război mondial, nimeni nu a orientat ideologic pe conducătorii comuniști, deveniți și conducători de stat în peste jumătate din țările Europei, spre definirea științifică a noțiunilor de bază în edificarea societății umane și democrate, Socialismul, toate lăsate la nivelul încropit în pripă în afara cunoașterii reale a societății democrate, care lipsea în totalitate (cazul lui Marx și Engels, ba chiar și al lui Lenin) și cu matrița turnată în forme impuse de războaie civile sau de intervenție agresivă din exterior și de dificultăți de tot soiul, la fel impuse din interior și din exterior (cazul lui Lenin, Stalin, Mao Țe-dun, conducătorii comuniști spanioli și greci ș.a.). În această situație de debusolare și anarhie, mințile ticăloase ale telectualilor, îmbogățiți fără muncă –dar care au învățat să citească și, din păcate, să scrie- au inventat tot felul de principii și teze care, evidențiind capacitățile lor intelectuale, vor să impună prostimii –așa numesc ei pe cei mulți, care le asigură cele necesare traiului îmbelșugat, luxul și desfrîul- proiecte de conducere a societății esențialmente anti-valorice, între cele mai de seamă fiind meritocrația și societatea fără partide. În multe țări, dar mai ales în Romînia, acest feluri de ”putere” sau guvernare sînt efective și eficiente de 27 de ani, țara neavînd partide, iar pe scena politică joacă ridicol și dezastruos numai găști de infractori, formate exclusiv din cei care se încadrează în categorie ”meritocrație”, fiecare ins fiind cu buzunarele burdușite de licențe, doctorate, docențe și cademii. Pentru oricine este evident că tocmai ”meritocrîncii” nu au ce căuta în politică, pentru că: 1. ei nu știu nimic despre politică, nestăpînind nici măcar o singură noțiune; 2. ei nu reprezintă decît un procent infim al populației (circa 1). Au însă în slujba lor pe telectuali (de tipul ”corifeilor” Patăpievici, Pleșuvu atavic, Pălitologu, Lichescu, Cătrănitu ș.a. ș.a), dar și pe ceilalți cam opt-zece procente. În concurență cantitativă -singura existentă în societățile antidemocrate (Sclavagism, Feudalism, Capitalism, Imperialism)- pentru a-și păstra privilegiile pe care le-au primit în timpul regimului democrat, în schimbul lălăielilor, au lansat cea mai stupidă teză pe care nici analfabeții nu pot s-o accepte: societatea fără partide, nepricepînd că, de fapt, aceea n-ar mai fi societate. Dar ei știu că doar o asemenea societate ar fi permisibilă pentru Globalizare. 29 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

21. Forțele imperiale. Imperiul global, dacă s-ar realiza, ar fi asemănător imperiilor istorice, cu absența sau îngustarea la maximum a Puterilor naționale (”locale”), locul lor luîndu-l forțele centrale, de cele mai multe ori dispuse și local, pentru operativitate la momentul considerat oportun, ceea ce în condițiile actuale de spionare totală a persoanelor și grupurilor va atinge viteze de ore sau chiar de minute pentru vreo executare silită ori reprimarea unor răzvrătiri. Toate imperiile, ca și cel european, și-au format forțe represive, pregătire și înarmate corespunzător pentru a îndeplini imediat orice comandă venită de la Puterea despotică, în fapt vîrful Administrației suprastatale așa-numitul ”guvern” central. Pe această linie, există, în văzul tuturor, armata imperială, NATO, care, în cazul dat, slujește mai multe imperii: cel european, USA, precum și altele, în care există parteneri comuni. Caracterul și modul de acțiune al acestei forțe de tip fascist nu mai trebuie prezentată; de zeci de ani știm ceea ce a săvîrșit împotriva Statelor, Popoarelor și Conducătorilor democrați ai acestora; este posibil ca măcelurile organizate în Irak, Albania, Iugoslavia, Libia, alte țări din Asia Mică ori Magreb, dacă ne referim numai la ultima perioadă de timp, să nu fie uitate multe sute de ani ori milenii. Imperiile își formează de asemenea poliție suprastatală, care este mai reținută la început, dar treptat își extinde prerogativele pe întregul teritoriu, iar cînd globalizarea se va accentua, vor dispărea toate reținerile. Cum stăpînii imperiului sau ai organismului global au interesul să supravegheze totul astfel ca să nu permită acțiuni de natură națională, patriotică, sau, cu atît mai mullt, de esență democrată, ei își formează și forțe speciale de intervenție rapidă care să anihileze imediat, în orice parte a teritoriului și în cel mai scrut timp, chiar în cîteva ore, orice ”răzvrătire”. În cazul imperiului european știm din surse de presă că acesta dispune deja de o forță de intervenție rapidă formată din 3.000 de militari ultraperformanți și dotați cu echipamente de ultimă expresie, care pot și au drept să intervină imediat în orice stat component și –atenție !- fără nicio aprobare a autorităților naționale. Dacă acum, cînd există autorități naționale, cu încă multe atribuții în state în care nici nu au avut loc referendumuri pentru integrare în imperiu –cum este cazul Romîniei- și cînd în șase-șapte state populația s-a pronunțat pentru ieșirea din imperiu, există totuși o asemenea forță, ieșită de sub orice control național, vă imaginați ce se poate întîmpla în cazul cînd structurile globalizatoare despotice, de natură economică, se vor generaliza. Nu mai vorbim de alte forțe speciale, tot de natură miliatră, anume serviciile secrete, cu libertate de mișcare în tot spațiul și dispunînd de mijloace ultraperformante prin care pătrund în orice spațiu, în orice casă, în orice încăpere, chiar fără altă tehnică specială, utilizînd ceea ce se găsește, absolut firesc și simplu, în fiecare locuință: calculator, televizor, radio, alte aparate tehnice electronice obișnuite, la care putem adăuga mai vechi mijloace de dirijare, comandă și supunere, cum sunt acțiunile subliminale, psihotronice și altele care utilizează energii speciale. Putem acum înțelege simplu avertismentul celui mai mare savant în viață al lumii, Stephen Hawking : ”Descoperirile noastre științifice ne-ar putea distruge”. Și aceasta numai pentru că masele populare, neorganizate politic, îi lasă pe ticăloși, direcționați de telectuali, să mențină și să extindă Exploatarea, Asuprirea și Robia (în primul rînd religioasă). Avem însă speranța că Globalizarea nu-și va finaliza planurile distrugerii omenirii pînă cînd interese opuse ale diferitelor state ori imperii, n-o va spulbera, iar națiuni puternice, cu istorie străveche, cum este cazul Dacilor, se vor elibera, vor arunca de pe grumaz gunoiul Capitalismului și Imperialismului, reluînd construirea societății democrate și umane, Socialismul. 28 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

20. Putere suprastatală. Fiind un stat secret, Oculta regresivă va utiliza multă vreme formele, lipsite treptat de atribuții legislative, ale Puterilor naționale, pentru a da iluzia că ea în fapt nici nu există, fiind inventată de zvonuri și legende, dar, prin formule intermediare –ale imperiilor, cum este cazul celui din Europa, Imperiul Cotroman-Romano-German de la Strasbourg-Bruxelles- va crea și va consolida, o vreme, un parlament care va adopta legi-directive printr-un sistem anti-democrat, determinat de modul de constituire și de vot esențialmente anti-democrate, specifice imperiilor, ci nu uniunii de state Imperiul european, la început redus numeric și cu scopuri capitaliste (economice) declarate, și-a elaborat chiar de la început, la 4 noiembrie 1950, cînd s-a declanșat concurența calitativă dintre cele două sisteme social-politice configurate după cel de-al doilea război mondial –Capitalist (anti-democrat) și Socialist (democrat)- un fel de Constituție prin care să fie cenzurate unele abateri în interiorul statelor componente, baza de reglementare constituind-o chiar o hotărîre a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite , aceasta devenind treptat –cum s-a dovedit mereu după 1989- Organizația Nimicirii Umanității, care patronează intervențiile militare fasciste împotriva statelor care au ori au inițiat introducerea regimului politic democrat și, în consecință, nu-și mai cedează bogățiile statelor imperialiste care vor să aibă totul fără plată. În condițiile dispariției statelor democrate, Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză, Consiliul de Securitate –care a devenit o paiață- nu mai opune vreun drept de VETO și astfel, statele cu guvernare fascistă (USA, Anglia, Franța, Italia, Israel, Australia, Noua Zeelandă) declanșează după bunul plac acțiuni prin care ară țările cu bombe pentru a și le subordona, prin lichidarea regimurilor democrate și chiar decapitarea conducătorilor Patrioți, fără ca popoarele respective, lipsite de sprijinul fostelor state democrate, să poată înlătura agresiunea. Servicii speciale secrete, cu bugete nelimitate și chiar ieșite de sub controlul formal al șefilor de stat (cum este cazul CIA din USA) plănuiesc și finanțează totul împotriva guvernelor și popoarelor, îi răpesc pe conducătorii patrioți și îi fac prizonierii lor (Președintele Noriega, Abdulah Ocalan) sau îi asasinează (Nicolae Ceaușescu, Sadam Hussein, Slobodan Miloșevici, Moammar Gadafi… ). Pentru mîrșăvia lor utilizează formele fasciste internaționale formalizate (cum este Tribunalul Penal Internațional), precum și acțiunile revolute, contrarevoluționare, anarhiste și nihiliste de tip ”maidan” (la Kiev), ”golania” (București), ocuparea străzilor cu zurbagii și atacarea instituțiilor și clădirilor oficiale (Chișinău, Cairo, Magreb), bombardarea totală a țării (Albania), tot mai des fiind prezentă în fruntea maselor revolute efigia lui Ernesto Che Guevara, faimosul argentinian care, scăpat de sub ”gravitația” Comandantului Suprem, Fidel Castro, voia să facă ”revoluții” în toată America Latină, cu pușca… Lărgindu-se și consolidîndu-se, după 1989, Imperiul European a impus statelor membre, devenite adevărate colonii, reglementări de dominație absolută, desființîndu-le, în fapt, esența Puterii, căci, acestea, în loc să prevadă supremația intangibilă a Puterii naționale față de orice reglementare imperialistă, au dispus, prin conducătorii trădători, norme exact opuse, iată: ”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” De-acum Puterea națională este o simplă executantă, cu rol de guvernorat, orice lege trebuind să fie conformă cu demențele imperiale care să le asigure acestora spolierea fiecărei țări, în folosul forțelor globalizatoare care dispun tabu prin ”puterea” pîrghiilor financiare, unde fac regula, pentru toți, persoane necunoscute, nealese și nevalidate de nimeni. Nimeni nu mai poate scăpa de aceste cătușe, decît revenind la regimul politic democrat, dar pentru aceasta lipsește organizarea politică. 27 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

19. Glorie veșnică. Glorie veșnică ! Așa am încheiat textul anterior dedicat Martirilor Neamului Dac, pe care îl continui acum. Un personaj cu o personalitate de talia Președintelui Nicolae Ceaușescu va fi permanent imensă piedică în calea Globalizării, dar trepăduși trădători cum sînt toți cei aliniați după Criminalul șef Ion Iliescu (cei 3.831.000 și nu numai) vor bloca mereu, la rîndul lor, deschiderea spre coloana de lumină pe care o reprezintă Președintele-cel-Mare: Patria și Regimul Democrat. Puținii oameni prezenți la mormîntul Președintelui, înregistrați copios (sonor și video) de reprezentanții anti-presei (pentru a demonstra că suntem puțini), exprimă idei oneste și sentimente simple, încătușate în cuvinte, sintagme și expresii ale contrarevoluției, tot mai acaparatoare de la an la an, în ciuda adversității, percepută de cei mulți, din ce în ce mai evidentă, dintre ea și masele populare. Dar acestea, masele populare, după 27 de ani de tîmpitizare, nu mai pot separa Răul material de Răul cel mare, al înrobirilor de orice fel, mai ales religioase, aceasta fiind primul nivel de profunzime al Globalizării, exercitată presant și dezgustător, chiar din 22 decembrie, de către telectualii care au răbufnit în televiziunea națională pe la ora 12, după acțiunea bezmetică a puciștilor. Împreună, ipocrita jelanie impusă de telectualii robiți străinilor, prin care se cîrîie permanent despre asasinarea mîrșavă în ziua de crăciun, punct nodal al înrobirii -uitîndu-se faptul în sine al multiplului asasinat politic pentru decapitarea regimului democrat și a Patriei- cu ponegrirea oficială prestată de statul anti-democrat post-decembrist, reprezentat de Președinte-Parlament-Guvern, arată dimensiunea de profunzime a decăderii Poporului Dac, acesta punîndu-și Martirii în relație de întunecare față de jegul cel mare pus pe fața lumii, religia evreiască, în conlucrare cu amenințarea oficială pusă pe iubirea și respectul poporului, firesc izvorîte din inimă pentru Eroii lui cei mari. Neputința mulțimilor, din care o infimă parte face prezență anuală la Mormîntul Sfînt, de a construi ceva pentru cinstirea Eroului și pentru propria-i apărare în fața viiturilor de mîl otrăvitor vomate de telectuali, este dramatic subliniată de faptul că Cei Mulți vin unul cîte unul sau în grupuri mici, în vreme ce ponegritorii dețin toate televiziunile și umplu ecranele criminale cu dejecții tot timpul, 365 de zile în fiecare an și 24 de ore în fiecare zi; neorganizați, oamenii muncii nu pot ține piept acestui val pestilențial, motiv pentru care se retrag la folosirea armelor ancestrale ale cuvîntului cu două tăișuri: otrăvit pentru ponegritori, catifelat pentru cei îndrăgiți. De 26 de ani le spun celor prezenți că au o singură cale pentru izbăvirea proprie și pentru cinstirea deplină pe care o impune statura înaltă a Președintelui asasinat: organizarea politică proprie; entuziasmați pe moment, niciunul nu-și împlinește gîndul, toți rămîn la neghiobia dintîi: ”să ne unim !”, cu gîndul la grupusculile peceriste, esențial anti-comuniste, înrobitoare, susținătoare ale imperiilor și blocurilor militare fasciste, beneficiarele asasinatului din decembrie și ale vandalizării țării, toate social-democrate, adică entitatea lupească ascunsă în piele de miel… Le-am propus peceriștilor să contribuie fiecare cu cîte un leu pentru a ridica un Monument, ba chiar un Mauzoleu pentru Președintele-cel-Mare și cei prezenți au emis silabe și interjecții aprobatoare. Ce credeți ? Vom colecta, într-un timp rezonabil, 3.831.000 de lei ? Poate vor plusa și soții/ soțiile, precum și ceilalți membri de familii peceriste, alți privilegiați… Sau, probabil, cei mai mulți contributori vor fi tocmai cei ne-peceriști ? Eu cred că aceia care se consideră Comuniști pot contribui, să zicem într-un an-doi, cu sume între 100 și 1.000 de lei. Dacă este intempestivă, nu luați în seamă, dar aș propune să deschidem o Listă de contribuții pentru un Mauzoleu închinat conducătorilor Comuniști (în primul rînd conducătorilor nominali ai Partidului – Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu). Pentru că n-a avut altcineva inițiativa, propun să acceptați ca să deschid eu lista, iată: 1. Ungureanu I. Gheorghe, Comuna Cicănești, satul Urechești nr. 160, județul Argeș = 1.000 lei. Așteptăm sugestii și idei de proiecte de la arhitecți, ingineri, artiști etc. Rog să anunțați înscrierile, în afară de presă/ internet, la adresa daciapcn@yahoo.com sau poștal la sediul Partidului Comuniștilor, Oraș Curtea de Argeș, Bd. Basarabilor nr. 5, bloc E 2, scara A, etaj IV, apart. 12, județul Argeș. Toți cei înscriși vor primi confirmare și informațiile necesare pentru valorificarea subscrierii contribuției. 26 Ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

18. Pîngărirea Martirilor. Știm -și dacă nu știm tot adevărat este- că toate popoarele și comunitățile își au martirii lor, eroii care și-au închinat viața întreagă și chiar au dăruit-o prin sacrificiul suprem pentru împlinirea ori salvarea intereselor vitale. Poate mai mult decît alte popoare acest adevăr caracterizează în chip substanțial Poporul Dac, în raport de diferite cauze, dintre care evocăm acum, doar exemplificativ, curgerea nesfîrșită a migratorilor peste pămîntul nostru, nu numai în ultimele 2.500 de ani, de cînd avem știri certe, ci de multe mii de ani… Cîrnatul acestor hoarde barbare este destul de lung (și, sigur, neîncheiat) iar eu l-am fixat în memorie, de peste 60 de ani, de la profesorul de Istorie, prin silabe, cîte una pentru fiecare: Ro-Go-Hu-Ge-A-Sla-Bul-Ung-Pe-Cu-Ta-Tur-A… Mă încîntă și astăzi satisfacțiile jocului poetico-patriotic: RO-GO-HU-GE-A-SLA-BUL-UNG-PE-CU-TA-TUR-A, Ne-au călcat cu toți Barbarii, dar s-au dus de-a dura… Pentru cine nu pricepe începutul și sfîrșitul ”cîrnatului”, eu explic cu mare plăcere: Începutul l-au făcut Romanii (deși au mai fost și alții, neavînd cum să-i ocrotim pe Perși, de exemplu, pe care nu i-a lecuit draga noastră mare și sfîntă Regină, Tomiris, cu trofeul ei, capul lui Cyrus-, căci au revenit mereu ca să-i ospătăm, învinși, în vase de aur), iar finalul, care nu va fi sfîrșitul, marcat prin A, de la numele ultimelor hoarde fasciste: Americanii. Aceste hoarde ne-au produs și pe Martirii cei mari, adevărați sfinți ai Poporului Dac , pe care în Libertate, mai ales în timpul regimului democrat, autoritățile și oamenii de știință, de cultură și de artă, îi cinsteau evocîndu-i prin multiple forme și mijloace, în interesul întregului popor. Am citat deja din această listă de coloane luminoase, pe care se înalță fala și suferința Poporului Dac, pe Regina Tomiris, considerată cea mai curajoasă, vitează și demnă între reginele cunoscute ale întregii Lumi, însă total necunoscută în Dacia, ea fiind și întemeietoarea cetății de scaun, Tomis, care avea, în urmă cu 25 de secole, închipuiți-vă !- șase sute de mii de locuitori ! Nici nu poți citi de emoție… Doar Ovidiu, primul mare poet Dac, Publius Ovidius Naso, a venit să cînte plîngînd la Vatra ei și s-o însoțească pentru totdeauna în pămîntul comun. Nu facem aici decît o evocare simplă, pentru a adăuga numele celui mai Mare General al Lumii, care a reunit sub sceptru-i înțelept –căutînd urmele înaintașilor Daci- chiar cele mai mari teritorii și populații – Alexandru Cel Mare, Regele Dac al Macedoniei, proslăvit (astăzi în uitata) Alexăndrie, tîrziu ajunsă în fondul folcloric al culturii și literaturii noastre naționale. Nicio autoritate de Daci, de stat sau de cultură, nu spune, de 2.300 de ani, nici un cuvînt în nicio parte de Dacie, nici în Macedonia iugoslavă, nici în Macedonia din Grecia, nici în capitala Dacică Moscopole, nici în cele două țări Dacice actuale, Romînia și Republica Moldova… Trec, peste secole și milenii, prin șirul infinit de Lumini pentru a menționa alte cîteva dintre cele mai strălucitoare: Regii Întregitori ai Daciei, Burebista și Decebal, uciși în lupte ori asasinați, apoi pe faimosul total necunoscut Vlad, Regele Daciei Unite sub a cărui domnie (1064-1102) nici un picior de străin n-a putut trece Tisa spre noi, nici Nistrul înspre noi, nici Dunărea, nici Maramureșul tot, nici Carpații Păduroși; cei care îndrăzneau, piereau cu nume cu tot… Focuri înalte cît Universul ar trebui să ardă veșnic pentru cinstirea altor mari Eroi-Martiri dintre care mai adaug: Ioniță Caloianul, Vlad Țepeș, Gheorghe Doja, Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Constantin Brîncoveanu, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, MIHAI EMINESCU, Regele Tutelar al tuturor Dacilor, care, pentru niște stîrcituri este ”cadavrul din debara” care ar trebui să fie aruncat, așa cum l-au aruncat din viață cîrpiturile regale care ne-au întinat pămîntul… Alte și alte flăcări de Eroi-Martiri nu au loc în această scurtă listă, dar nu pier din inimile Poporului Dac, cel mai vechi din Europa, iar peste toate se înalță în cumplită aureolă însîngerată, cel mai mare dintre ei, Sfînt de-a dreptul, Eroul-Martir Național, NICOLAE CEAUȘESCU, asasinat mișelește, din ordinul Criminalului-șef Ion Iliescu, după ce a fost răpit, legat și sechestrat de puciștii militari din 22 decembrie. El este cel mai mare, căci ne-a apărat nu numai Patria și Poporul, ci, mai ales, regimul politic democrat. Glorie veșnică ! 25 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

17. Limitarea, apoi desființarea alegerilor. În toată perioada 1946-2016 s-a vorbit mereu despre alegeri, dar este foarte clar că în cei 70 de ani nu au fost alegeri nici o dată ! Cu două mici excepții, pe care le vom prezenta mai jos, care întăresc în fapt regula. Nici pînă în 1946, începînd din 1924, nu au fost alegeri și nici nu puteau fi (în aceste perioade 1924-1946 și 1946-2016) deoarece țara nefiind organizată politic, nicio clasă socială nu avea partid propriu care să o reprezinte în alegeri și apoi în Putere; toate ”partidele” existente și care puteau participa la alegeri, nedefinite corect reprezentau în realitate numai interesele burghezo-moșierimii. Pînă în 1944 exista și partidul democrat (P.C.R.) dar nu-i era permisă activitatea legală, iar cvasitotalitatea conducătorilor comuniști se afla în închisoare politică: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu și mulți alții. Intrînd la guvernare, cu puține fotolii, dar sub un Prim-ministru de orientare democrată, Dr. Petru Groza (deși era burghez), comuniștii au cîștigat alegerile din 1946 cu un procent zdrobitor, după care au asimilat în scurt timp PSD –inamicul numărul unu din toate timpurile și în toate locurile- și apoi au lichidat singurul aliat de nădejde, Frontul Plugarilor, care avea în frunte chiar pe șeful guvernului de largă concentrare democrată. Partidul Comunist Romîn n-a înțeles niciodată aceste două erori catastrofale și aceasta pentru că chiar conducătorii lui –ca și ai celorlalte partide comuniste, în primul rînd cele din țările cu regim politic democrat- n-au știut și nu le-a spus nimeni, de la Marx și pînă în acest moment, ce este Partidul, ce înseamnă Alegeri, ce înseamnă Democrație și mai ales Putere Democrată, așa cum toți lălăitorii peceriști, cei 3.831.000 și încă alții, care pretind că sînt comuniști, nu numai că nu știu nici astăzi conținutul noțional al acestor termeni, dar refuză să înțeleagă și chiar să te asculte, ba chiar să te audă… Iar sfătuitorul înțelept, care să strîngă, să tezaurizeze, să analizeze și să sintetizeze experiența tuturor partidelor comuniste -am numit Internaționala Comunistă- fusese desființată, ca rezultat al unor intrigi și acțiuni anti-comuniste pe care nimeni nu a putut sau nu a vrut să le înlăture… Din cauza acestei atitudini peceriste, nu au mai avut loc alegeri, totul fiind o mascaradă flancată, cel puțin, de amenințări și teroare, pentru a ascunde rezultate cumplitissime, precum, un simplu exemplu, procent de votare în unele localitățiu, de pînă la… 300 ! În acest climat eu nu am putut candida niciodată între 1965 și 1989, deși, cum spun chiar adversarii sau inamicii politici (peceriștii, eu nu am inamici personali) am avut cea mai bogată și multilaterală activitate, fără să iau în considerare pe cea profesională. Cele două mici excepții: 1. Pentru puțin timp (1946-1948), un an și cîteva luni, au continuat să existe două partide în afară de PCR (PSD și Frontul Plugarilor), apoi, tot pentru puțin timp numai Frontul Plugarilor; 2. În ultima perioadă a regimului democrat, pînă în 1989, cu cîteva excepții de candidați, care nu suportau dublură, se puteau nominaliza doi sau trei concurenți în aceeași circumscripție, aspect aparent foarte interesant, dar numai formal, deoarece toate aceste candidaturi aparțineau exclusiv F.D.U.S. (numit folcloric Frontul Dezbinării și Urii Socialiste). Nu am putut niciodată candida, cu toate eforturile mele, exclusiv în public, unde mi-am expus un program în prezența a 600 de participanți la Căminul cultural arhiplin, în prezența liniștită și chiar binevoitoare (după disputa publică am vorbit în deplin și reciproc respect și m-a felicitat) a preopinentului, Academician Alexandru Stanislau Codarcea, mare personalitate, profesor universitar, cercetător de mare renume în specialitate (geologie). P.C.R-ăul avea linia directoare falsă, așa cum o preluase de la V.I.Lenin, de păcălire vremelnică a Țărănimii și de înlăturare politică a celorlalte clase sociale, desființate mai întîi economic. Acum, în perioada Contrarevoluției, alegerile nu pot exista căci nu există partide, iar Globalizarea și-a expus deja cele două cerințe esențiale pentru a limita și apoi a desființa alegerile, prin înlăturarea prostimii de la urne căreia să i se pună două perechi de cătușe neruginibile: 1. Să aibă drept de vot numai cei care au o avere de cel puțin 100.000 de euro și 2. Acest drept să fie acordat numai… licențiaților. Cei care nu pot citi bine diplomele și abia își silabisesc lucrările de licență superbe (realizate prin sistemul copipaste) s-au bucurat că propunătorii (mari personalități parlamentare și gagademice) nu au ridicat ștacheta la nivel de doctorate… 24 ianuarie 100 e.d./ 2017, Trăiască Unirea (chiar de-ar plesni tovarășul Dodon) ! Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

16. Abandonarea numelui tradițional Mîine, 24 Ianuarie, sărbătorim Ziua Unirii, una dintre cele trei zile sfinte ale Neamului Dac, cea mai mare dintre ele fiind Ziua Națională, 1 Decembrie. Poate ar fi foarte util să ne ducem adînc în istorie și să alăturăm încă o zi a unirii, cea dăruită Națiunii noastre de Marele Domn Mihai Viteazu. Și, dacă am căuta și mai adînc, am găsi încă o zi, Ziua Marii Uniri, realizată de Regele Vlad, autorul Regatului DACIA UNITĂ, la anul 1064, care a durat în glorie pînă la 1102 cînd, din păcate, după stingerea Regelui, țara cea mare, reunită după nouă secole, pentru 37 de ani, s-a fărîmat din nou. De pe fruntea noastră, dar nu și din inimi, pierind și numele de două ori glorios: mai întîi pentru că era DACIA, numele de mii și zeci de mii de ani, apoi pentru că ea era UNITĂ ! O carte întreagă, ”Rohonczi Codex”, în tălmăcire dăruită Poporului Dac de cercetătoarea Viorica Enăchiuc după o muncă titanică, ne spune răspicat de-a lungul multor sute de pagini (peste 800) că nimeni nu îndrăznea să facă un pas peste Tisa înspre noi, DACIA UNITĂ,, că nimeni nu trecea, nepepsit, Nistrul înspre noi, DACIA UNITĂ, că Sultanul Turcilor călători pripășiți, de curînd, în Capadocia, adică în Estul Daciei străvechi, îl invita ca pe un oaspete de onoare, spre a-l cinsti cu prezența în dreapta Dunării, tot vechi teritoriu Dacic, pe temutul conducător al DACIEI UNITE, Regele Vlad. Iată cîte Zile ale Unirii faimoase avem și cîte tristeți seculare, de un mileniu, le-au urmat, fără ca Poporul Dac, glorificat de toți autorii antici, dar, deși format din Dacii Liberi și Nemuritori, nu și-a putut păstra nici numele lui și nici numele Patriei străvechi, DACIA, cu toate că sîntem prima comunitate statală organizată cunoscută și recunoscută în istorie (mai ales de savanți străini, în timp ce ai noștri sînt ocupați cu osanale ridicate netrebnicilor trădători și criminali sau cu proiectarea și susținerea, chiar pe față, a formulelor oligofrenice și paranoice ale Globalizării: s.f.p., anarhie, nihilism, meritocrație, soceng, moralocrație… Cu mucilagii puse pe fața noastră curată și pe visurile senine, de inamici externi sau chiar de ai noștri –cum ar fi Școala Ardeleană, teză de nimicire generală, sau religiile evreiești, de orice fel- aruncîndu-ne numele de Popor și de Patrie, noi, DACII din DACIA noastră, am lăsat loc pentru asfixieri și otrăviri din toate părțile și astfel, unii, chiar dintre noi ridicați, cum ar fi Vladimir Voronin sau Igor Dodon, președinți aiunei părți din Dacia, republică liberă, să tindă spre străini, din inamiciție față de noi, DACII și DACIA, ci nu din interese superioare ale întregii Dacii… Ajunși la acest ”pavarot”, în loc să zică ”ce rău că sîntem nevoiți să stăm departe de voi, frații noștri DACI, din DACIA, PATRIA noastră comună, pentru că voi vă aflați sub cizmă fascistă și imperială” , ne spun cu grea și impardonabilă ocară, vorbe grele, ca de moarte, să ne doară: ”Romînia este o parte Ungaria, o altă parte Moldova !”. Mutălăii din fruntea statului, neștiind ce-i aia Stat și ce-i aia Patrie, nu aud, nu văd și nu pot formula replici dure, drepte și tăioase, ocupați fiind cu invective și etichetări țigănești între ei sau, și mai rău, cu scoaterea în Strada ucigătoare a adepților cu comportament revolut și oligofrenic. Neexistînd partide (politice), locul lor fiind în totalitate ocupat cu găștile peceriste, singure prezente pe grumazul țării în toată perioada 1946-2017, nimeni nu a chemat în Stradă Poporul Dac, în ziua unei Uniri importante pentru Dacia, să umple toate străzile, în port Dacic, să cînte, să joace și să strigă ”Ura !” în loc să-și verse ura și veninul… Strada pentru asta există: exprimarea satisfacției și proiecției luminoase; pentru neîmpliniri și nemulțumiri este altă cale, diferită și opusă: organizarea politică. Să trăiască Poporul Dac ! Să reînviem în practică Patria noastră DACIA ! Să rămînă fără vlagă, să se usuce și să piară orice gînd și faptă de Globalizare ! 23 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

15. Clamarea prostească a unirii. Cel mai important lucru în existența unei comunități, în mod deosebit a unui popor, îl constituie obținerea și păstrarea unității naționale, cu statornicie în Vatra formării sale. De aceea toate popoarele lumii, din toate timpurile consideră că Dezideratul național este Unirea, principiu pe care noi, Comuniștii, l-am înscris la loc de cinste în Programul și Statutul Partidului Comuniștilor. Acest principiu, ca Deziderat Național, nu funcționează însă în toate aspectele, ci numai în raport cu Națiunea, cu Patria, neavînd aplicație în domeniul social-politic, unde clamarea lui este nu numai ne-necesară, ci foarte periculoasă și duce la blocarea evoluției. Mulțimea numită popor este formată din punct de vedere social din părți diferite, uneori numeroase, cu interese specifice, deseori opuse, adică antagoniste, mai ales în orînduirile ante-democrate: Sclavagismul, Feudalismul, Capitalismul; clamarea unității lor sociale este nu doar o naivitate, ci în primul rînd o pornire contraproductivă, cauză a stagnării societății ori chiar a unui proces de regres. Oameni luminați, cu înțelegere și atitudine progresiste –fără a fi comuniști- au perceput și au exprimat acest adevăr de multă vreme și aș evoca doar exemplul lui Ion Creangă de la mijlocul secolului al 19-lea, cu povestirea despre Moș Ion Roată și Unirea: toți oamenii simplii au înțeles ușor și imediat, Boierul nu, căci nici nu putea înțelege… Unirea, națională, în alt caz, într-o singură Patrie a aceluiași Popor se realizează exclusiv de către cei pentru care ea este o necesitate obiectivă – oamenii muncii, indiferent de numele avut de-a lungul istoriei de clasa socială aparținătoare. Bogații nu au avut niciodată nevoie de unire, nu le-a trebuit, în mod obiectiv, o singură Patrie, căci ei nu au Patrie; singurul țel și singura cauză pentru eforturile lor este Banul, cu el la teșcherea, bogaților nu le trebuie Patrie. De aici ușurința cu care ei acceptă Globalizarea și contribuția pe care o dau și o cer de la aceasta. Facem, într-o paranteză, precizarea de maximă importanță privind una din erorile (cu explicație evidentă, prezentată în cărțile mele) înscrise de Marx în lucrările sale precum și în ”Manifestul Partidului Comunist” (observați singularul, deși se referă la organizațiile comuniste din toate țările) redactat și publicat împreună cu Engels: ”Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceva ce nu au” . Pe principiul acesta a fost concepută –eronat- și Internaționala Comunistă –deși faptul că s-a simțit nevoia organizării ei, înseamnă că se organizaseră deja, cum știm, partide comuniste naționale- Internaționala evoluînd timp de aproape un secol, în primul rînd prin… involuții, cu consecințe grave și catastrofale, care nu pot fi imputate adversarilor, ci chiar conducătorilor partidelor ”comuniste”. Astăzi, după 150 de ani de la apariția organizată a Mișcării Comuniste, Internaționala proprie nu există, în vreme ce Burghezii, Moșierii, Bancherii și alți Bogătași sînt mai uniți ca niciodată într-o solidaritate de clase exploatatoare, asupritoare și înrobitoare, încît le-a fost extrem de ușor să elimine toate drepturile și libertățile claselor exploatate, asuprite și înrobite, punîndu-le cătușe specifice Globalizării. Iar Oamenii Muncii, în loc să se organizeze politic, ies în stradă ca să-i ucidă, în toate sensurile, inclusiv cel propriu, comandamentele naționale sau imperiale ale Ocultei regresive globalizatoare, aceasta la chemarea insistentă a unor unelte ale Răului care își strigă cu emfază calitatea de… comuniști ! Cînd un popor este despărțit, cu sau fără voia sa, în mai multe state, este normal ca părțile să dorească și să acționeze pentru realizarea unității naționale, în sensul de a (re)uni aceste părți într-un singur stat; unele reușesc, altele nu, dar este forte important ca (re)unificarea să se facă în sens pozitiv, așa cum s-a întîmplat, după zeci de ani de războaie, cu cele două Vietnam, sau în sens negativ, cum s-a petrecut cu cele două Germanii, prin trădarea gorbaciovului și abandonarea incredibilă a statutului propriu de stat democrat de către Germania Democrată. În lume există multe alte cazuri de națiuni care au state diferite sau un stat și părți din alte state, din prima categorie fac parte și Romînia cu Republica Moldova, cele două China, cele două Yemen, cele două Coreea, cele două Pakistan, Ciad, Sudan, iar din a doua categorie menționăm pe cel mai mare popor fără Patrie, Kurzii, apoi Macedonia… Unirea statelor cu organizare politică diferită nu se poate admite în sens negativ, cum s-a întîmplat în Germania și cum doresc hoardele fasciste și imperiale să se nimicească Republica Moldova -neocupată de fasciști, singurul teritoriu Dacic liber în prezent- dacă s-ar uni în situația actuală cu Romînia ocupată. Deci clamarea unității naționale a Republicii Moldova cu Romînia este o atu=itudine prostească extrem de periculoasă, cîtă vreme Romînia nu mai este un stat suveran și independent. Unirea va fi actuală, necesară și politică, numai după eliberarea Romîniei de sub cizma celor două imperii, USA și UE; iată un nou Deziderat Național pentru a cărui împlinire este foarte important sprijinul Federației Ruse, marea și vechea noastră ocrotitoare (în ciuda unor abateri de la această constanță). 22 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

14. Degradarea și desființarea familiei. În toate orînduirile sociale, de la Socialismul Primar pînă la Capitalism și mai ales în Socialismul contemporan, Familia a deținut un rol important în organizarea comunităților locale și naționale, în dezvoltarea populației, creșterea, întreținerea și educarea tinerelor generații, în activitatea productivă, în menținerea echilibrului și caracteristicilor fiecărei persoane, a neamurilor și a statelor, Poporul Dac fiind cunoscut și recunoscut de mii și zeci de mii de ani printr-o ținută și stabilitate exemplare. Înainte de toate, în societățile cu organizare pozitivă, familiei îi revine rolul principal de perpetuare a speciei într-un climat de ordine și îngrijire speciale, apariția extrafamilială a copiilor fiind accidentală și cu consecințe de degradare multiplă, atît pentru ei cît și pentru comunitate. Nici nu discutăm de exemplarele anti-specie care se ”cuplează” ne-natural, avînd și pretenții scabroase de a obține de la societate acceptarea bestialității lor și chiar atestarea înaltului titlu de… familie. Notăm că aspectul de esențiale abandonări a frumuseților vieții conjugale, de familiști, începute în Capitalism, constituie o dovadă certă, definitorie a caracteristicilor anti-umane ale acestei societăți, care se adîncesc și se extind în faza superioară, Imperialismul. Imperiile, ca tip de societate, prin forme speciale, chiar nestatale, tind la apariția și dezvoltarea Globalismului în scopul de a înfrînge opozițiile naționale, în special cele de stînga, luptătoare pentru umanism și democrație. Acestora le-a venit în ajutor aflarea modului natural, obiectiv, de transmitere a genomului uman, în baza căruia noi putem ști, de puțină vreme, cum și în ce bază au evoluat populațiile, urmărind firul matern al dezvoltării. În acest sens, știința ne-a descoperit, prin cercetare, un adevăr indubitabil, esențial pentru Poporul Dac: evoluția cvasitotalității populației europene are la bază Matca Dacă. Poate află și tovarășul Președinte Igor Dodon (repetăm că ne bucurăm de victoria sa, esențială pentru Poporul Dac, vom reveni asupra temei): populația din Ungaria are peste 85 % genom Dac, populația din Republica Moldova, ca și cea din Romînia, matca cea mai mare din vechea Dacie, are 99 % genom Dac, iar dacă va cerceta, dumnealui va afla că un procent apropiat este și cel din Ucraina și Rusia. Nu întîmplător, formele deja existente al Globalizării acționează pentru dezmembrarea familiei, pentru a se rupe cea mai importantă formă de coeziune a unui popor, iar aceasta este evidentă și caracteristică în cel mai înalt grad la Poporul Dac. Ceea ce nu apără, ci chiar disprețuiesc peceriștii conducători post-decembriști care ne-au îmbrîncit țara în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, precum și în mocirla Imperiului European, deja împestrițat, numeric și comportamental, cu tipuri de ”familii” care mai de care mai ciudate, unele -și nu puține- ”cumpărîndu-și” copiii din țări stabile, mai ales din cele cu regim democrat pînă în 1989. Romînia avea în anul decăderii totale (1989) cam 7.000.000 de familii (informație ne-statistică) în care se nășteau și deveneau cetățeni de nădejde ai Patriei cam 400.000 de copii anual. Un procent majoritar, de copii de Daci, din această cifră s-a născut în ultimii 27 de ani în alte țări unde Mama nu are voie să-l învețe pe copilul ei să-i zică ”mamă”, iar tata, deseori, nu cunoaște acest cuvînt de miere egal cu viața. Cu fiecare copil de Romîni care nu mai zice ”mamă”, Patria se reduce, se degradează, se tînguiește, geme, plînge și moare cînd fiii și nepoții ei se răstesc la părinți și bunici cu vorbe de blestem și ocară: ”Ubi bene, ibi patriam !” (Tradus folcloric: ”Unde-i bine, e de mine !”). Cătușele Globalizării fiind aplicate peste gura, mintea, inima și speranța Familiei, liantul lăuntric al Patriei, Credința, dispare, iar fără devotamentul fiecăruia pentru toți, nu mai este nici al tuturor pentru fiecare, toți devenind sclavii (aparent și vremelnic ”fericiți”) ai Ocultei regresive. Cei care nu vor să se întîmple aceasta, au la dispoziție calea simplă și certă a organizării politice: partidul (fiecare pentru clasa socială de care aparține). 21 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

13. Înlăturarea și uciderea conducătorilor democrați. Imperiile au fost preocupate dintotdeauna de înlăturarea conducătorilor patrioți și mai ales democrați din teritoriile ocupate ori proiectate a fi cotropite. Cum globalizarea este forma superioară a imperiilor, care țintește la realizarea unui singur imperiu atotcuprinzător pe întreaga planetă, este de la sine înțeles că cei care au proiectat și acționează pentru globalizare, vor folosi toate mijloacele și metodele pentru a înlătura de la conducerea comunităților pe patrioți și democrați, ostili globalizării. Cei mai mari opozanți ai globalizării sînt Comuniștii, deoarece ei prețuiesc în cel mai înalt grad și Patria și Comunitatea; repetăm pentru dezambiguizare că peceriștii și în primul rînd telectualii, s-au dovedit, în totalitate, ne-patrioți și ne-iubitori ai maselor populare, la fel ca toți conducătorii partidelor ”comuniste” din cvasitotalitatea țărilor lumii. Vă sugerez o modalitate simplă de a găsi proba elocventă: astăzi, chiar după 27 de ani de la complotul anticomunist internațional din 1989, respectivele partide și-au schimbat denumirea, redenumindu-se mai ales ”social-democrate” spre a arăta că sînt anti-comuniste și timp de atîtea decenii nu s-au înscris cu articole de prezentare în evidența electronică ”Wikipedia”. Din 34 de state europene, numai cinci state au articole de prezentare a partidelor comuniste (Austria, Bornia-Herțegovina, Federația Rusă, Republica Moldova, Romînia), iar dintre cele 21 țări foste democrate, care aveau milioane și milioane de membri, între care cîteva sute de mii de activiști salarizați, în fiecare țară, numai patru sînt prezentate cu articole despre partidele democrate în Wikipedia. Am numărat în cele 21 state și Republica Cipru unde președintele Partidului Comunist a fost ales în funcția de Președinte al Republicii și Spania și Grecia care au avut guvernări democrate stabilite prin alegeri precum și Albania, singurul stat ca strălucit exemplu pozitiv în care, după victoria contrarevoluției din 1989, poporul a ieșit victorios printr-o revoluție generală în întreg teritoriu, a restabilit regimul democrat (socialist), după care a fost măcelărit de bestiile care conduc statele fasciste europene plus USA, prin hoardele NATO. O precizare despre Partidul Comuniștilor din țara noastră: am introdus o prezentare în urmă cu 11 ani, după cîștigarea procesului de la CEDO pentru înregistrarea oficială, care a fost ștearsă, desigur de către peceriști și introdus alt text scurt, neclar și cu formulări periorative. Remarcăm că, în același timp, sînt prezente zi și noapte la internet, mai multe zeci de persoane scrietoare care se pretind a fi…comuniști, cu cele mai năstrușnice intervenții, foarte multe oligofrenice și anti-politice, de parcă ar fi fost scrise de unul Johannis. În felul acesta, toți cei care avem nevoie de informații –foarte importante pentru stabilirea relațiilor de colaborare și mai ales pentru organizarea Internaționalei Comuniste- nu avem sursele necesare; așa se face că toate textele sînt pline de inepții, de idei, teze și formulări de dreapta, locul unde s-au cantonat toți telectualii Romîni, care se declară ”comuniști” dar sînt membri în partide anti-comuniste, precum: PSD, PSR și alte socialiste și social-democrate, adică menșevice, anti-bolșevice, în condițiile în care orice absolvent de gimnaziu știe fără îndoială că numai bolșevicii sînt Comuniști. Vă dați seama că în aceste condiții de degradare, necunoaștere sau abandonare conștientă, premeditată și programată a Doctrinei Comuniste, le-a fost ușor Imperialiștilor să-i determine pe anti-comuniștii din PCR (și, la fel, din alte țări și partide) să execute puciul militar în dimineața de 22 decembrie, să-l aresteze pe Președinte, să-l sechestreze și apoi să practice un mîrșav asasinat politic, fără ca măcar UN COMUNIST (din cei 3.831.000) să apară pentru a-l scoate din ghearele Godzilei patronată de Criminalul șef, Ion Iliescu; toți au hulit și pe Președinte și regimul democrat. Prin același procedeu fascist au fost răpiți, sechestrați și uciși în mod bestial președinții Irakului (Sadam Husein), Iugoslaviei (Slobodan Miloșevici), Libiei (Moammer Kaddafi), cu distrugerea masivă a țărilor în scopul globalizării anti-democrației despotice, specifice imperiului global. În același sens a fost răpit Președintele statului Panama (Generalul Noriega) de către hoardele USA, precum și conducătorul democrat al Kurzilor (Abdulah Ocalan), de către guvernarea fascistă a Turciei, singurul stat din lume care bombardează de ani întregi, zi și noapte, propriul teritoriu pentru a-i anihila pe adversarii politici… Cu excepția Partidului Comunist Kurd (PKK), toate celelalte imense partide ”comuniste” n-au schițat nicio mișcare pentru a-și apăra conducătorii din ghearele ucigașe ale Globalizării. 20 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

12. Esența globalizării: despotism anti-democrat. Globalizarea este un proces și fenomen potrivnic persoanelor, statelor și popoarelor, de politică specială, practicată de un grup restrîns de magnați lipsiți de orice scrupule și caracteristici general umane, reuniți pe principii infracționale, grup care tinde -și reușește treptat-treptat datorită guvernelor anti-democrate- să scoată din preocupările statelor Politica în înțelesul normal (sistem de concepții, principii și idei de organizare și conducere a societății) și s-o înlocuiască în toate aspectele esențiale cu modalități, forme și concepții de natură economică, puse la dispoziția întreprinderilor economice care au, în lipsa statelor democrate, conduceri suprastatale, inter-naționale și mondiale, guvernele –cît timp mai există- neavînd altă misiune decît să ceară împrumuturi bănești și să se ocupe de restituirea lor. Bineînțeles că, în această situație, nici nu se pune problema de democrație, termen care devine ridicol, totul balansînd între nevoile solicitanților și nerușinarea ofertanților, aceștia fiind din ce în ce mai siguri și fericiți pe măsură ce guvernările actuale -și viitoarele forme zonale, regionale etc de organizare economică- se împrumută tot mai mult, cu sume sporite și restituie tot mai puțin către băncile globalizatoare… generoase. În cazul statelor democrate, formula nu funcționează decît dacă, din prostie sau dintr-o nevoie presantă, singulară și vremelnică, acestea ar accepta ofertele ademenitoare ale trîntorilor care au agonisit bani din exploarea, asuprirea și înrobirea celor păcăliți. Romînia democrată s-a aflat într-o asemenea situație printr-o eroare fundamentală a conducerii de partid și de stat, concretizată în solicitarea/ acceptarea unui împrumut, iresponsabil, la bănci imperialiste, cu o dobîndă imensă, ceea ce a pus în pericol continuarea dezvoltării economico-sociale la ritmurile proiectate (10 – 15 %, în prima linie cu țările cele mai energice, precum R.P. Chineză și R.P.D. Coreeană). În urma eforturilor susținute, cu unele consecințe neplăcute –speculate în folosul lor de ciocoii peceriști- restituirea întregului împrumut s-a încheiat în aprilie 1989, act economic și politic de covîrșitoare importanță care i-a determinat pe șefii imperialismului să urgenteze punerea în aplicare a planului de înlăturare și asasinare a Președintelui Nicolae Ceaușescu, existent deja din noiembrie 1987. Lipsa comunicării sincere între Președinte și Popor, nefuncționarea pîrghiilor specifice regimului democrat –blocate de bestiile peceriste- a făcut imposibilă iluminarea maselor populare asupra existenței împrumutului, nevoii de a-l primi și a-l restitui, evoluția unor dificultăți în aprovizionarea și desfacerea unor produse agroalimentare de utilitate cotidiană. Se știe -și atunci știam- că Romînia dispunea de excedent de valută (dolari și ruble), precum și credite în mărfuri și servicii de multe milioane și miliarde de dolari (în țări din Sudul Africii, în Guineea-Conakry, Irak, Libia, Germania, Uniunea Sovietică etc), dar, lipsit de informații oficiale sincere, poporul era lăsat la cheremul spîrcîielilor cu care ne împroșca din Munchen ”Latrina Europei”. Tot ce s-a întîmplat după 22 decembrie s-a bazat pe nimicirea economiei naționale, în special ramura productivă, secătuirea rezervelor valutare și apoi îndoparea cu împrumuturi înrobitoare prin metode despotice, posibile prin faptul că trădătorii peceriști din fruntea statului ne-au împins în Oborul Europei, toate mecanismele acestui imperiu fiind de esența Globalizării, adică anti-democrate. De altfel, nici nu se pune problema democrației în funcționarea unor întreprinderi economice capitaliste și imperialiste, căci proprietarul dictează despotic conform intereselor lui. Aceasta se va întîmpla din ce în ce mai cuprinzător și mai aspru, pe măsură ce ne cuprinde cercul asfixiant al Globalizării, unde nici noțiunea ”democrație” nu are ce căuta.. Singurii care nu înțeleg acest fenomen și chiar îl acceptă explicit sînt telectualii, mereu, pretutindeni și progresiv dovedindu-se retardați și reacționari –în realitate analfabeți- ceea ce explică atitudinea lor post-decembristă, cvasitotalitară de dreapta, Romînia fiind singura țară din lume cu intelectualitatea de dreapta, în ciuda faptului că ea este formată în timpul regimului democrat…. 19 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

11. Proprietatea extrastatală Scopul esențial al Globalizării este, fără îndoială, scoaterea proprietății naționale –în primul rînd din sfera producției- de sub puterea și administrația țărilor; avînd proprietate deplină asupra principalelor mijloace de producție, Oculta regresivă dispune după propriul plac de evoluția (în fapt involuția) statelor și guvernelor care devin simple marionete, ocupate cu dirijarea sclavilor dintr-un loc în altul (”fericiți” că sînt lăsați să mai muncească pe undeva). Exodul periodic, uneori zilnic, al populației muncitoare, devenit din ce în ce mai dens, din vatra natală spre țările și regiunile unde se mai face producție, este un grav fenomen degradant care duce la golirea satelor și orașelor, fenomen dominant pentru unele popoare, deja și evident pregătite pentru dispariție, primul exemplu semnificativ fiind al Poporului Dac (poreclit Romîn), care are aproape un sfert din populație plecată în Europa și în alte părți (USA, Canada, Australia). Acolo tinerii, care și-au lăsat în țară soți și soții, copii, părinți și bunici, și-au întemeiat alte familii iar copiii lor de acolo nu știu să zică Mamă și Tată în limba părinților. Tragedia imensă a dezrădăcinării este subliniată de un eronat reflex de apărare social-națională, esențial păgubitor, care a produs în cei 27 de ani, pentru Romînii căutători de sclavie (uneori chiar în sensul propriu) sisteme duble și triple de încătușare globalizatoare: cuiburi de sinucidere în grup, numite biserici –unde permanent sînt exploatați de lălăitori de texte defăimătoare, în aparență patriotică, duși special din țară (cu costume naționale în sacoșă) pentru propriul avantaj- precum și găști politicarde numite impropiu ”partide”, toate realizate și dirijate de micii burghezi liberali apăruți pe sol străin ori direct din țară de către contrarevoluția omnidevoratoare. Pentru a se ajunge la acest dezastru atotcuprinzător, bestiile peceriste dirijate de autorii puciului militar din dimineața zilei de 22 decembrie (generalul Ghips), apoi de conducerea contrarevoluționară criminală (criminalul șef Ion Iliescu) din seara aceleiași zile, au pus în aplicare planul secret proiectat, finanțat și aplicat din afara țării (desigur, CIA !), cu o primă măsură de importanță capitală: naționalizarea tuturor mijloacelor de producție (inclusiv cele total private cum ar fi C.A.P.) pentru a fi puse la dispoziția clicii politice anti-democrate, formată exclusiv din ciocoi peceriști. Populația –blocată de la orice sursă de informație, lămurire și organizare, de către mamutul PCR- nici acum nu pricepe cum de i s-a luat din mînă imensa avuție națională peste care ea era stăpînă, ca proprietar, în 22 decembrie-cel-negru. Totul a fost extrem de simplu: lipsită de apărare politică (partid) și sindicală, ea nu și-a dat seama că bucuria restituirii ”părților sociale” era, în fapt, calea jefuirii ca persoane și ca stat, știut fiind că, în timpul regimului democrat, Romînia reprezenta o excepție incredibilă: cvasitotalitatea proprietății întregului popor era proprietate privată a celor 12 milioane de angajați, la care se adăugau cele patru-cinci milioane de pensionari. Abuzul burghezo-mișierimii peceriste, autoarea puciului militar și al contrarevoluției, a dus, prin naționalizare, fără egal în istoria lumii cunoscute, la exproprierea tuturor proprietarilor și în final (sîntem aproape de finalul întregii avuții naționale !) la dispariția celor peste 35.000 de întreprinderi, organizații și instituții economice, donate sau vîndute, uneori pe UN LEU, jefuitorilor interni și externi care au trecut, imediat, la desființarea locurilor de muncă și îmbrîncirea în afara țării a oamenilor muncii –de înaltă calificare și ținută profesională și morală, fără egal în lume. Am remarcat că, în primii ani de distrugere organizată a proprietății oamenilor muncii, expropriată și naționalizată, chiar oamenii muncii din întreprinderi, organizații și instituții -lipsiți de partid și de sindicat- țopăiau în adunări generale strigîndu-și condamnarea la moarte: ”Vrem pri-va-ti-za-re ! Vrem pri-va-ti-za-re !”. Li s-a împlinit vrerea, iar după aceea au pornit în șiruri lungi pe cărările sclaviei la stăpîni străini, iar cînd a scîncit cîte unul, imediat a fost lichidat, clasa muncitoare înregistrînd deja primii eroi post-decembriști: inginerul Comunist bucureștean Virgiliu Cătălin Zbăganu și conducătorul sindicalist ieșean Virgil Săhleanu. Rețineți, vă rog, că cea mai mare crimă împotriva persoanelor fizice, a comunităților și a statelor este formarea și întărirea proprietății extra- și supra-statale, care trebuie în permanență denunțată și respinsă: nicio proprietate străină, nici măcar de UN LEU, nu trebuie admisă pe pămîntul național ! Altfel, înțelegeți, dezrădăcinaților, sortiți pieirii, fără proprietate, Patria dispare ! 18 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

10. Presa mondială. După 1989 (anul 73 al Erei Democrate) mijloacele de comunicare în masă, adică de popularizare a știrilor și opiniilor, specifice pentru fiecare popor, s-au transformat în propagandă de partid suprastatal, de esență globalizatoare; profitînd de concesiile făcute de guverne, în numele statelor respective, după o erupție multiformă și multicoloră, dar cu conținut unitar, toate și-au simplificat stilul, aliniindu-se in corpore la o comandă unică, fiind prima formă de globalizare care a impus-o imediat pe cea de-a doua, limba mondială, desființătoarea de esențe și frumuseți etnice și naționale. Dezastrele acestei realități sumbre și ucigătoare au fost posibile pentru că, în doi ani de zile, peste 30 de state din Europa și Asia, foste democrate, au trecut, cu întregul efectiv de guvernare, în tabăra Capitalismului și Imperialismului, împotriva căreia nu avea cine lupta deoarece nu exista organizare politică reală în niciuna dintre țări. În lipsa totală a partidelor politice –cu cea mai gravă situație în Romînia- populația, în frunte cu pseudo-intelectualitatea intoxicată mistico-religios și trădătoare, a fost imediat aliniată la starea de sclavie, mai ales că toate fostele state democrate, în mod special Romînia, dispuneau de averi imense și bănci proprii cu bănet îndestulător. Avînd locuri de muncă sau pensii și locuințe asigurate de stat, învățămînt și sănătate gratuite, liniște și ordine publică, neobișnuiți cu Politica adevărată, ca Regină a vieții sociale, supuși de zeci de ani sub cupola depersonalizării, prin cultul personalității conducătorilor, practicat de statul așa-ziselor partide ”comuniste” –care erau chiar statul însuși- oamenii au fost ușor țintuiți în fotolii și ventuzați la televizoare care practicau pregătirea de artilerie pentru nimicirea sentimentelor, ideilor, opiniilor, atitudinilor, conștiența trebuințelor reale și superioare, lăsîndu-se otrăviți și striviți de ademeniri ”diavolești”: încătușări religioase în numele libertății, droguri, sex, discoteci, alcool, miraje din lumi serafice, proiecte turistice cu ”libertăți” de călătorie, rapid limitate căci locurile de muncă se reduceau drastic, avuția națională dispărea infiltrîndu-se în burțile fără fund ale unor mici găști devoratoare… Toate partidele mincinoase, inclusiv cele guvernamentale, știute de ”comuniste” din Europa și din foarte multe țări ale lumii, și-au schimbat ca la comandă esența și numele, devenind social-democrate, adică unelte ale Burgheziei, Moșierimii și Bancherilor care, neavînd niciodată și nicăieri Patrie, au purces, din prima zi, la confecționarea Globalizării, prin fosta presă transformată în anti-presă de către ”mîzgălici prin jurnale și duhovnici pe la diverse posturi de televiziune” (citat din Pavel Coruț) care au utilizat toate mijloacele specifice extremismului, terorismului și fascismului, comune tuturor oficinelor, dar dirijate în așa fel ca naivii consumatori să creadă că scenetele de bătălii și războaie dintre ele ar fi… reale și benefice ”sclavilor fericiți”. Cea mai mare pondere extraparlamentară în distrugerea națiunii o are din 22 decembrie televiziunea prin care au intrat în țară și în existența fiecărei persoane toate relele posibile imaginate sau neimaginate din mocirla pestilențială a Capitalismului și Imperialismului. Scoasă total de sub controlul poporului, ba și al statului, televiziunea își permite să ofenseze tot ce a realizat Poporul bun și drept de-a lungul mileniilor, după exemplul Demolatorului-șef al presei, Ion Cristoiu –care a pus pe pagina întîi a ziarului său, ca editorial, poza ”scîrbavnicului mădular”, iar după vreo 20 de ani de hămăiri anti-democrate, stropșește, tușîndu-și intervențiile televizate, cu vorbele vechi de la ”Scînteia tineretului”: ”eu am rămas și sînt… comunist !” Alte exemple tipice de hămăitori, gata să te înhațe și să te devoreze, cum nici Goebbels nu reușea s-o facă, sînt mulți ”presari” anti-presă din zona scrisă, vorbită sau văzută, între care i-aș onora cu maximum de dispreț pe Cristian Tudor Popescu (strălucitor și vehement în verb satiric, pe cît este de anti-jurnalist), pe Mircea Badea și unul Barbu, cu prestație de circar și pe Firea Firoscoasă, cocoțată, ca dovadă că nu era om-de-presă, în gașca anti-partid PSD și peste primăria Capitalei; nu știu dacă funcționarii instituției mai rezistă să lucreze acolo… Nici nu mai avem cuvinte despre ”presa” specială din internet care a transformat această realizare tehnică extraordinar de importantă și valoroasă în dezmăț și dezastru universal, argument și dovadă de desăvîrșită mizerie, prin aceea că pătrunde –prin deja realizate două forme de Globalizare, religia și Limba Mondială- cu Răul cel mai mare în fiecare casă, în știința și conștiința fiecărui individ care știe (în general) literele, chiar fără să cunoască și cuvintele și fără să stăpînească scrisul… Regret, dar nu avem, după 22 decembrie, nici măcar un exemplu de titlu care să se încadreze noțional în termenul presă (cu excepția, pe care nu vreau s-o folosesc, a ziarelor și revistelor scoase de subsemnatul). 17 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

9. Amestecul populațiilor Succesul imperialismului în proiectarea și realizarea Globalizării are o primă dovadă în declanșarea tulburărilor social-economice și politice soldate cu începerea fenomenului de emigrare în masă a populațiilor dintr-o țară sau mai multe înspre o singură zonă, cea care pare mai ademenitoare. În cazul dat, această zonă este Europa, nu pentru că ar asigura imigranților condiții mai bune, ci pentru că scormonitorul procesului –care este USA- vrea să se asigure de rezultate inițiale –care să nu mai permită resorbirea populațiilor părăsitoare de Vatră- și, foarte important pentru dirijorul fenomenului, acesta să poată distruge, prin mijloace neobservabile, șubredul imperiu (european) încropit abuziv care, cu timpul, îi devine obstacol și inamic. Și mai simplu exprimat: USA a lansat ”Bomba” cea mare, adică ISIS, în Orientul Mijlociu, a potențat-o pînă la explozie după care a solicitat sprijinul Federației Ruse în scopul dezamorsării, aceasta și-a făcut datoria, iar presiunea și-a găsit orificiul pentru detensionare spre Europa, salvîndu-se astfel starea de dezastru și de ocupație din Irak, Afganistan și altele, precum și ”salvarea” vechiului stat, model de stabilitate și de evoluție normală, în respectul pentru alții și al altora, Siria. Cu motivări diferite –de la dispariția programată a locurilor de muncă pînă la spiritul de aventură și de afaceri dubioase- comunități imense, formate în primul rînd din tineri plini de vitalitate și formați în cultul Muncii, cu profesii bine asimilate, mai ales cei din Romînia, Republica Moldova, Ucraina, Rusia și alte state din spațiul ”sovietic”, au fost alungate din Patriile lor, cele mai numeroase din Romînia și Siria, aciuîndu-se, deseori în condiții de sclavie, în țările mai mari din Europa Occidentală. Cu excepția Romînilor de etnie Dacă, toți ceilalți s-au constituit imediat (dacă nu erau înainte pregătiți) în formațiuni fățișe ori ascunse pentru apărarea intereselor dar și pentru acțiuni ofensive, de esențe și forme violente, și-au stabilit imediat localizări de sedentarizare și au făcut să apară șandramale religioase, sătucuri, orășele de tip bantustan și bidonville, unde au apărut ”granițe”, ca o ironie a înlocuirii granițelor dintre state, unde autoritățile nu prea mai au acces. Afronturi cumplite, cotidiene, la adresa băștinașilor, s-au făcut simțite în toate aspectele vieții: costumație, apucături de robi religioși, urlete, țipete și zbierăte pe străzi și alte locuri publice, violențe de tot soiul, împușcături și omoruri, violări ca scene de distracție și satisfacție bestială, însemne și drapele nu numai ale statelor din care provin transfugii, ci mai ales ale unor organizații revolute prezentate drept ”revoluționare”, chiar cu efigia lui Che Guevara, nu de puține ori ajungîndu-se la atacuri armate și măceluri în numele unor drepturi… sfinte. Peste toate tronează și separă de localnici, unindu-i pe ”ocupanții” sosiți cu ranița, primele cătușe ale Globalizării, prezente în toată Europa: hîrîiala anglo-americană, limba mondială… Sînt deja țări în care limba ocupanților globali, americanii, se pretinde și-și solicită statutul de limbă oficială, în vreme ce limbi internaționale, universale, ca Franceza, Spaniola și mai ales Germana au devenit dubluri în propriile Patrii; Patrie ? cuvînt devenit și înlăturat, chiar condamnat, ca indezirabil. Iată cum, oameni buni, dacă mai puteți înțelege, ne așteaptă sclavia cea mare, în jurul unui ”turn al Babilonului”, la dispoziția ”Fratelui cel Mare”, refăcut în Vatra Europei; sugerez recitirea cărților lui George Orwell și Gheorghe Păun, despre Globalizarea tip Soceng. Noi, Dacii (porecliți Romîni), din Romînia, Republica Moldova, celelalte teritorii Dacice, ne puteam sustrage de la acest demers al Morții, avînd cele mai mari bogății și realizări social-economice în 1989, cu condiții de Muncă și de Viață pentru o sută de milioane, dacă nu ne împiedica acel mamut imens format din cei 3.831.000 de peceriști, toți anti-comuniști, anti-democrați, constructori ai Capitalismului, Imperialismului și Globalizării, care-și zic și acum, cu nerușinare, comuniști, în frunte cu Criminalul șef Ion Iliescu. Apreciez că avem încă timp și spațiu (”ultima sută”) spre a ne reveni; totul este ca monstrul să-și trădeze… trădarea ! 16 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării

8. Desființarea granițelor Semnul cel mai evident al existenței unii stat suveran este marcarea și funcționarea granițelor, peste care nimeni nu poate să treacă fără învoirea Stăpînului; cînd interdicția nu mai funcționează, acel stăpîn nu mai există: a pierit ori și-a cedat atribuțiile, nemaifiind stat suveran și independent, datorită ocupării de către alt stat, intrării într-o federație, uniune de state cu prerogative limitate. Nu existau granițe în interiorul Uniunii Sovietice, al Iugoslaviei, al USA, așa cum nu există nici acum în interiorul Federației Ruse, Indiei etc. Cea mai ciudată situație o reprezintă Imperiul European (realitate evidentă), numit Uniunea Europeană –cu caracteristici de imperiu, ca stat unitar, dar și de federație- care ar avea ”state” componente care, însă, nu mai există, căci într-o uniune elementele componente trebuie să fie egale, după principiul ”un stat – un vot”, fiecare subiect al uniunii păstrîndu-și dreptul de VETO și nu cedează către uniune decît unele atribuții, precum: moneda unică, armata sub comandă a centrului, reprezentarea externă, toate hotărîrile privind relația cu uniunea fiind de competența exclusivă a fiecărui popor. Într-o uniune de state suverane, cum este prezentată caricatural U.E., nu pot exista partide suprastatale, organe -sau persoane fizice- executive unionale care să funcționeze pe teritoriul statelor componente, nici armată, nici poliție, nici instanțe de judecată ”unionale”, nici ”cetățenie” unională; un cetățean cu dublă/ triplă cetățenie nu poate fi admis în funcții ale Puterii, indiferent de nivel (Deputat, Senator, Consilier), nici în funcții supreme din Administrație (Președinte, Prim-ministru, ministru). Parlamentul unei uniuni de state, spre deosebire de imperiu, trebuie să cuprindă obligatoriu componență egală din partea tuturor statelor, indiferent de numărul populației din fiecare, iar granițele trebuie să fie impenetrabile, spre a se împiedica gruparea/ regruparea, colaborarea, unirea elementelor negative, dar și scurgerea valorilor, de orice fel, fără știrea și aprobarea fiecărui stat. De exemplu, după 1 ianuarie 2007, dar și înainte, după 22 decembrie 1989, mulți specialiști Romîni au fost ademeniți și au migrat în alte țări ale Imperiului European (și nu numai) pentru locuri de muncă (desființate în Romînia de guvernarea criminală post-decembristă), ceea ce este nedrept și profund păgubitor pentru Poporul Romîn, pentru economia națională, pentru viitorul Patriei -cu o intensă depopulare impusă, cu pustiirea satelor- al familiei și al persoanelor alungate din propria țară. În același timp, prin frontiere libere sau inexistente, intră în teritoriul național străini în căutare de locuri de muncă, afaceri (mai ales necurate) sau privilegii, acțiuni subversive, organizatori de diversiuni și destabilizări, atacuri diverse, acțiuni ”revolute”, mulți fiind aventurieri, zurbagii, purtători de arme -chiar luptători organizați dar mascați- sau boli periculoase, punînd în pericol puritatea, comportamentul moral, în cult pentru Muncă și Respect, precum și rezistența, probată în zeci de milenii, a Poporului Dac, obligat să contribuie la întreținerea alogenilor, dar și la stricarea limbii, culturii, educației și sănătății. Țara fără granițe este ca o casă fără ușă: intră frigul, mizeria și vagabonzii, cu obligarea stăpînilor să-și restrîngă existența, să și-o modifice, să-și părăsească Vatra, pregătită astfel s-o înfulece Globalizarea, pentru care ne pîndește de peste tot și continuu Oculta regresivă. Ne putem apăra ? Desigur, din orice moment, cu o singură condiție: să ne organizăm politic, adică în partide reale (în locul găștilor post-decembriste), fără de care vom pieri. Să-l rememorăm pe mai-marele nostru universal, Mihai Eminescu, de ziua lui: Să nu uităm că-n noi e Număr și Putere ! 15 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării

7. Imperiile Deja m-au certat unii (sigur peceriști, căci ei sînt primii care pretind că se pricep la politică și ideologie, deși ei sînt total în afara cunoașterii acestor sfere de gîndire și înțelepciune –mai ales dacă au studii superioare și titluri academice, care le atestă înălțimea de pseudo-intelectuali- și primii adversari ai preocupărilor reale de politică adevărată) sugerîndu-mi că prezentarea problemelor globalizării este un pretest, deoarece chiar globalizarea este un moft, atîta vreme cît ea s-a realizat totdeauna și se realizează încă prin imperiile ca state de jure și de facto. Adevărat că există unele asemănări, dar care sînt în majoritate superficiale, fundamental înșelătoare și, în fapt, ele evidențiază deosebirile esențiale între cele două entități. Mai întîi, toate imperiile se construiesc prin războaie de cucerire (de aceea și dispar) soldate cu măceluri cumplite finalizate tradițional cu uciderea majorității bărbaților, fie în luptă, fie, mai ales, după înfrîngerea victimelor, femeile învinșilor constituind baza de refacere a populației de sclavi; așa se știe astăzi, pe baza genomului uman, că peste 85 % din populația statului Ungaria este de origine Dacă. Tot așa s-a putut stabili originea și evoluția poporului Rus care este –cum firesc trebuia să știe oricine, chiar dacă s-a stabilit în teritoriul actual venind din Nord- urmaș al marii famirii a Dacilor, prin ramura massageților al căror teritoriu se întindea pînă la Baikal. Urmăriți evoluția tuturor imperiilor din istoria cunoscută a Omenirii (de circa 255.000 de ani); niciunul nu s-a menținut, toate s-au despărțit în elementele componente, unite cu forța. Nici chiar entitățile de tip imperial obținute peste vremuri din intenția de a reuni populații și teritorii ale aceluiași popor nu au putut rezista, așa cum este cazul celui mai strălucit general militar și șef de stat, Dacul Alexandru Macedon. La moartea lui, desigur, provocată, imperiul s-a pulverizat, în ciuda faptului că el l-a făurit nu atît prin războaie, ci cîștigînd bătălii, chiar nepetrecute, cu faima personalității sale, cu prezența și cu acceptarea psiho-socială militară și politică a popoarelor și armatelor care îl așteptau ca pe propriul conducător, uneori adjudecîndu-le prin gesturi inimaginabile, aproape prostești: gîndiți-vă cum a debarcat în Asia Mică, primul, neînarmat, iar acolo îl aștepta o armată imensă pregătită să-l înfrunte și să-l extermine, dar i s-a alăturat și supus ca adevăratului ei comandant și conducător, exact cum se va petrece peste 22 de secole cu armata franceză care l-a întîmpinat pe Napoleon, avînd misiunea de a-l zdrobi, cu strigătul de luptă ”Vive l empereur !” Să nu uităm că state și imperii întregi din Asia Mică erau ale Dacilor: Imperiul Hitit, Bithinya, Pont, Troia, Capadochia (actualul teritoriu al Turciei), Partia, Sărăcenii Arabiei, Chiștoarea, Țelini… Am plăcerea să adaug, pentru iluminarea imaginii marelui Rege, Împărat, Faraon… Alexandru Macedon, personaj popular în ”vestita Alexăndrie” două caracteristici ale strategiei sale și ale statului realizat: pe cei învinși și familiile lor îi plasa în funcții în ierarhia militară sau la Curte (eroare fundamentală !) și –caz rarissim- el cutreiera teritoriile nu doar cu armata, ci și cu efective imense de oameni de știință, de cultură și artă, arhitecți și ingineri, tahnicieni, meșteri de tot soiul, cu utilaje și instrumente de construcție pentru ridicarea de palate, lăcașuri de cultură, monumente, biblioteci… Orice nemulțumire a populațiilor subsumate de imperii poate fi prezentată, în relații pașnice sau violente, conducerii imperiului; să ne amintim de plăngerile Dacilor din Ardeal către Împăratul de la Viena… Altfel stau lucrurile cu Globalizarea contemporană: nu se realizează un stat, un imperiu, o federație, nu există un sediu, o capitală, nici un parlament, nici guvernare, nici chiar justiție; Oculta regresivă, retardată și reacționară, total necunoscută (deși unele surse vorbesc despre un grup al ”celor 300”) acționează în stil mafiot, prin mijlocirea pseudo-intelectualilor proprii, pentru desființarea producției naționale a statelor și dirijarea unor fonduri înrobitoare, după ce acestea devin condiții ”sine qua non”. Ca urmare, trepăduși mărunți te inspectează, formulează concluzii și stabilesc dacă mai poți respira rămînînd rob al lor, sau dispari. Tot ei hotărîsc și cine e bun de Președinte sau prim-ministru, după întrevederi între ”patru ochi”, după care se reglează comunicatele privind rezultatele ”alegerilor”… Globalizarea pune în practică cele mai stupide, năstrușnice și reacționare proiecte de ”organizare” politică, fătate de mințile deraiate ale telectualilor: meritocrație, s.f.p., nihilism, anarhie, tiranie tip ”soceng”, bipolarizarea societății în semi-zei (un procent infim) și ”proli”, entități scoase din sfera noțională a speciei om, toți urmăriți și dirijați prin sisteme ultra performante și secrete, subliminale, psihotronie, implantări de dispozitive ”la purtător” în permanentă supraveghere… Toți peceriștii și pretinșii comuniști (liberali ascunși, ca toți menșevicii, sub porecla de social-democrați) din toate țările contribuie din plin la realizarea Globalizării; urmăriți-le programele și veți înțelege de ce, în urmă cu 70 de ani, ei au desființat singura pîrghie organizată inter-național de luptă împotriva Globalizării – Internaționala Comunistă. 14 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării

6. Moneda suprastatală Moneda fiecărui stat suveran este -și trebuie să rămînă permanent- neatinsă de nicio intervenție din partea altor state ori organisme inter-naționale sau mondiale. Ea este definitorie pentru Stat și Popor, așa cum este Limba națională. Cînd aceste două caracteristici dispar, este semnul cert că dispare statul respectiv, iar poporul, dacă mai este, se află încătușat, pregătit pentru expiere. Cineva m-a întrebat, după ce a citit articolul despre Limba națională, dacă noi, Comuniștii, nu am fi de acord cu o limbă mondială, cum ar fi ESPERANTO. I-am răspuns și repet aici: da, sîntem de acord, dar aceasta să nu se substituie limbii naționale, ci să devină o limbă paralelă facultativă, așa cum, în urmă cu mai multe decenii, Esperanto cunoștea o extindere deosebită, în unele țări existînd sute de mii și chiar milioane de utilizatori; eu însumi am făcut exerciții de cunoaștere și de utilizare a acestei limbi frumoase, utile și simple, în urmă cu vreo 50 de ani. Apreciez că tendințele globalizatoare ale unor forțe oculte au determinat abandonarea acestei inițiative excepționale, limba mondială care înlesnea comunicarea între toate popoarele, fără să le jignească și să le știrbească demnitatea națională. Aceeași situație este și cu moneda națională, cu putere și nume care evocă de la sine țara și poporul, acestea venind din textul legii fundamentale în cazul fiecărei țări. În cazul nostru, Constituția, chiar și cea caricaturală de după 1989, dispune: ”Moneda națională este LEUL, iar subdiviziunea acestuia, banul.” Denumiri unicat pe planetă, ele ne reprezintă Patria, indiferent de forța pe care o au, în diferite condiții economice sau politice, fiind expresia creșterii și dezvoltării social-economice sau a unor momente dificile. În 1989 Romînia dispunea de un munte de monedă proprie cu certă și stabilă acoperire, dată de averea țării și dublată de valoarea societății care își baza existența și progresul pe cel mai simplu și genial lucru – MUNCA. În consecință, statul nostru dispunea de mare mobilitate în tranzacții internaționale și avea în trezorerie și în credite zeci de miliarde de valută diferită, în condițiile în care la datorii cifra definitorie era și se menținea constant: ZERO, ceea ce ne face să reiterăm cu bucurie mîndria de a susține că eram liberi și independenți economic, urmînd, la nivelul planetei, exemplul Libanului, prevestind pe al celorlalte două state: Libia și Norvegia. Cum de a fost posibilă această performanță ? Explicația stă în independența și suveranitatea statelor respective care au asigurat o evoluție normală într-un regim politic democrat, definit ca atare, cel puțin în cazul Romîniei (începînd cu 1947), Libiei socialiste de sub conducerea Președintelui Kaddafi, Norvegiei (sub guvernarea comunistă începînd cu 1945). După îmbrîncirea țării în băltoaca asfixiantă și pestilențială -Imperiul European Cotroman Romano-German (2007)- și în blocul militar agresiv de tip fascist NATO (2004), Romînia și-a pierdut toate valorile, o dată cu independența, suveranitatea și libertatea, precum și mîndria multimilenară specifică Poporului Dac, înscriindu-și sentința de condamnare la moarte chiar în textul Constituției –care ar fi trebuit să rămînă sfînt- adăugînd la cel citat prevestirea dezastrului final: ”În condițiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică, se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei naționale cu aceea a Uniunii Europene”. Orice stat încetează să mai existe de facto dacă i-ai desființat moneda națională, el devenind o parte (colonie, provincie, regiune, teritoriu, guantanamă) a satrapilor imperiali. Cînd statul, component al unei uniuni de state egale, fiecare cu drept de VETO, își menține neștirbită moneda proprie, a cărei putere o stabilește exclusiv statul însuși, poate exista, în paralel, și o monedă comună, dar aceasta, evident, nu poate fi cea a unuia dintre statele unionale. Folosesc prilejul de a consemna un gest indezirabil și condamnabil, care chiar ar trebui să fie condamnat penal: aruncarea banilor propriului stat, la noi acest semn reprobabil de dispreț întîlnindu-se cotidian, toate drumurile fiind pline de monede de 1 ban, 5 bani, 10 bani. Îl echivalează doar apucătura Băncii Naționale care produce mereu, în cantități mari, fără justificare, moneda de 1 ban, pentru a licări pretutindeni în noroaiele străzilor și ulițelor, deși ar trebui s-o producă pe cea de 1 LEU (valoare care nici nu există decît ca bancnotă). Vom mai reveni cu privire la monedă și paritate. 13 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării

5. Bănci inter-naționale și mondiale Trîntorii cei mari ai lumii (nu neapărat evrei) au utilizat banii rezultați din exploatarea socială ori din asuprirea națională și din înrobirea religioasă în constituirea de bănci pe care, treptat, le-au introdus și în alte state, care acestea, nefiind democrate, aveau reguli permisive, așa cum există în toate țările anti-democrate (capitaliste), căci bogații (Burghezi, Bancheri, Moșieri) nu au Patrie și nici nevoie, totul la ei fiind Banul, el singur – slugă și stăpîn. Într-o țară democrată (socialistă) nu este admisibilă nicio bancă străină și, cu atît mai puțin, una mondială. Iată un criteriu special (suplimentar, față de cele politice și ideologice) pentru a ști ce țări sînt democrate și care nu au regim politic democrat, confirmat prin existența unei bănci a altei țări sau mondiale. Ar fi posibil ca două sau mai multe bănci din țări democrate, în virtutea unei colaborări economice corecte, fără exploatare și fără concurență capitalistică, de tip cantitativ, să înființeze o bancă inter-națiuni, cu o posibilă monedă unică, în concretizarea unei colaborări constructive și a unei concurențe calitative, aceasta fiind specifică numai regimului politic democrat (socialist). Cătușele puse pe grumazul statelor, comunităților și a persoanelor fizice de către băncile mondiale capitaliste utilizează un arsenal întreg de metode și tehnici, multe secrete, pentru jefuirea sărmanilor care cad în capcana practicii de a se împrumuta. Între aceste ”cătușe” cu consecințe grave și foarte grave, amintim pe cea a clauzelor secrete, apoi a comisioanelor ascunse în formulări, dar mai ales pe cea a dobînzilor enorme, esențial doferite de cele ale băncilor din statele democrate. În vreme ce specificul băncilor din statele democrate este dobînda mică, în relația unui ecart de maximum UNU LA SUTĂ (adică diferența între dobînda plătită la depozit și cea percepută la împrumut nu poate depăși acest procent), băncile banditești ale capitaliștilor plătesc la depozit o dobîndă infimă (de cîteva mici procente), dar percep la împrumuturi dobînzi incomensurabile, care urcă de multe ori (cum s-a întîmplat în Romînia post-decembristă) pînă la mai mult de 100 %, dar și 200 % ! Vă dați seama la ce înrobire se supun împrumutații care, deseori, pentru a-și achita împrumuturile, își pierd bunurile importante, casa, pămîntul, sănătatea, viața… La fel se întîmplă cu statele. Romînia cea bogată din 1989 era fără nicio datorie și avea teancuri de rezerve monetare, plus multe miliarde de primit de la diferite state. Bestiile peceriste care au degradat Socialismul, apoi l-au trădat și au trecut la construirea Capitalismului, au jefuit tot ce exista în tezaurul țării, continuînd cu distrugerea tuturor capacităților de producție și vandalizarea întregii avuții naționale. Eram a doua țară din lume fără datorii (după Liban), am ajuns, în numai două decenii, țara cu cea mai mare datorie după Grecia (raportat la populație), iar criminalii care ne-au adus în această stare jalnică se joacă de-a găștile, pe care le poreclesc partide și de-a alegerile, schimbîndu-se între ei spre derutarea ”prostimii” tîmpitizate. Adăugăm că jefuirea prin bănci este amplificată prin pătrunderea în țară a altor monede în raporturi de paritate cu moneda națională stabilite de organismele globale (la care ne vom referi cu altă ocazie). În Romînia, mai mult ca în orice altă țară din lume, bestialitățile globale au cele mai dure consecințe, căci noi suntem singura țară fără organizare politică, deci lipsiți de principala forță de apărare. 12 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării. 4. ONU ca stat global

La puțin timp după apariția primului dintre Manifestele Umanității (anul 16 e.d./ 1933) s-a intensificat presiunea pentru instituirea unui mecanism global care să înlocuiască ”puterea” religiei condamnată de Manifest ca ”cel mai mare Rău în calea evoluției normale a lumii” , organizația mondială Liga Națiunilor devenind foarte activă în deceniul al patrulea al secolului trecut. Al Doilea Măcel Mondial, ca ultim act de putere al fascismului global religios, a avut totuși loc, iar după înfrîngerea fascismului, s-a petrecut o extindere deosebită a sistemului democrat (socialist) mai ales în Europa, urmat de celelalte continente, astfel încît jumătate din țările lumii au trecut, într-o jumătate de secol, la regimuri politice democrate (socialiste). Statul global s-a reconsolidat în Organizația Națiunilor Unite unde echilibrul între cele două ”emisfere” politice era ținut prin dreptul de VETO ale celor cinci puteri în Consiliul de Securitate, însă cea mai mare țară din lume (R.P. Chineză) a fost împiedicată multă vreme să acceadă la propriul drept. În condițiile specifice de la sfîrșitul războiului, ”statul” global și-a pus pecetea abuzivă ca forță internațională fascistă prin crearea Tribunalului de la Nurnberg care i-a judecat și i-a condamnat pe criminalii de război din conducerea Germaniei fasciste, luîndu-i-se nejustificat statului german acest drept suveran. Începutul fiind făcut, în loc să fie blocate și condamnate asemenea abuzuri de imixtiuni în treburile interne ale statelor suverane, chiar membre ale O.N.U., acest supra-stat a continuat să-și facă din abuz lege și, în acest mod, s-au proiectat și s-au realizat sub girul său, cele mai monstruoase crime mondiale nici chiar imaginate anterior. Prin acțiuni militare directe sau deghizate sub porecla de ”revoluții” ori chiar răpiri, inclusiv de șefi de state, sechestrați și deferiți monstruosului Tribunal Penal Internațional, au fost distruse, unul după altul, multe state și asasinate ori sechestrate și ținute în detenție mari personalități ale popoarelor respective, zdrobite de Barbaria mondială devenită în realitate Organizația Nimicirii Umanității. Totul a fost posibil prin trădarea Gorbaciovului, dîndu-se frîu liber conducerii fasciste a USA, a altor țări cu conduceri fasciste și a NATO care au presărat Istoria cu cele mai mari și odioase crime: Nicolae Ceaușescu, Sadam Husein, Moamer Kadafi, Slobodan Miloșevici… modele de patriotism și conducere înțeleaptă a statelor, cu rezultate excepționale pentru prosperitatea și libertatea propriilor popoare. Cătușele globalizării aplicate prin ONU și NATO au creat în prezent cel mai mare pericol din istorie, iminent mai ales pentru Poporul Dac (poreclit Romîn) din Romînia și Republica Moldova, teritoriile preferate drept țintă pentru Barbarii din USA și NATO, pusă la dispoziția nevoii de apărare a Rusiei, singura care chiar ne-ar putea apăra de amenințarea și atacurile Fasciștilor. Dar poporul nostru, totalmente tîmpitizat, aflat sub teroarea trădătoare a celor 3.831.000 de peceriști, nu este în stare să se organizeze politic și să înlăture de la conducere clica nimicitoare FSN-PSD, care ne asasinează de 27 de ani. 11 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării

3. Limba mondială Toate ”cătușele” cu care se leagă ”mîinile” persoanelor, comunităților și popoarelor sînt inițiate, aplicate și controlate permanent de către conduceri despotice ale unor state puternice sau care vor să devină puternice și să conducă Lumea, prima formulă utilizată chiar imediat după ce societatea s-a scindat în clase sociale, la finalul Socialismului primar, a fost agresiunea sub forma luptei unei comunități împotriva alteia, care a evoluat și s-a perfecționat pînă la războaie complexe, cu arme din ce în ce mai perfecționate și sofisticate, inclusiv purtate de substituți ai omului. Dar războaiele nu au creat pînă acum globalizare ci doar imperii care s-au format și au evoluat pînă cînd s-au sfărîmat: de aceea nu le vom acorda un spațiu special. Ceea ce s-a impus imediat după trădarea gîrbaciovului și distrugerea sistemului democrat (socialist) din Europa (și din alte continente, prin simpatie) dar cu puternice rădăcini anterioare prin sistemul colonial, mai ales în China și India, a fost și se dezvoltă mortal în prezent, ca ciupercile otrăvitoare după ploaie, este limba mondială-anglo/americana, introdusă hoțește și extinsă prin ocuparea comercială a fostelor state democrate decapitate în 1989 (anul 73 e.d.). În consecință, conducătorii anti-naționali și anti-democrați ai statelor foste democrate, toți foști (pretins) comuniști, ca și cei din marile state capitaliste (Germania Federală, Franța, Italia, Spania) au introdus în uzul curent –ca pe un principiu de reacție sclavagistă- limba ocupantului mondial care vandalizează totul, dar este prezentat ca… ocrotitor, fiind înlăturate din uzul inter-național dar și din cel curent intern, limbile naționale, inclusiv Limba Dacă (poreclită Romînă), prima limbă (istorică) a continentului, ca și cea mai vorbită din Europa (Limba Rusă) și cele internaționale tradiționale (Franceza culturală, Germana tehnică). În loc să fie judecați și condamnați pentru înaltă trădare națională, conducători de state și guverne, în comportament de clovni, chiar în propria țară și aflați în ipostaze oficiale în afara țării, pîrîie și boscorodesc în monstruoasa limbă asfixiantă distrugătoare a limbilor și culturilor naționale și sînt urmați în masă de oamenii de ”cultură”, de tineretul studios și chiar de copii, toată scrierea națională specifică fiind esențial alterată, prin înlăturarea caracteristicilor proprii. Iar formele trădării și părăsirii limbii naționale sînt impuse drept criterii de valoare pentru intrare în școli și facultăți, angajare, numire în funcții importante sau mărunte. Astfel, scrierea Dacă (chirilică) proprie limbii noastre, creată special și utilizată timp de 1000 de ani, înlăturată deja de 150 de ani, a devenit o scriere străină, de nerecunoscut, în care se mîzgălesc manuale școlare, cărți de toate tipurile, textele oficiale ale autorităților de stat (cu puține excepții), mare parte din publicații, în totalitate textele tip maculatură din internet… Ocupantul (comercial, statal, militar, /anti/cultural, ”economic”, turistic, gastronomic etc) a impus automat, prin construcție, scrierea anti-națională: cuvinte imediat stîlcite după ce le scrii, chiar la tine în casă la calculator: complect se face automat ”complet”, deși acesta este alt termen, cu alt conținut noțional, formele verbului existenței (sînt, sîntem, sînteți, sînt) sînt golite de Împăratul rostirii Limbii Dace, Î și devin nepronunțabile fără el, literele care marchează sunetele frumuseții specifice a Limbii Dacilor sînt înlocuite cu nonșalanță în masă (î, ă, ș, ț), fără ele scrierea și rostirea devenind știrbe, cu efecte catastrofale în numele țării și al poporului, înlocuite cu ale altor entități: Romania (pentru Romînia), Roman (pentru Romîn), unii scrietori internetiști se scandalizează și te apostrofează năvlegește și analfabetistic dacă scrii corect, în temeiul actului suprem de condamnare a poporului – hotărîrea gagademică din 1993… Din infinitatea de exemple mai culegem cîteva: data zilei n-o mai poți scrie corect -zi, lună, an- cum o scriem de mii de ani, fiindcă barbarii (nord)americani, apăruți ca lăstarii lupești acum două secole, impun automat forma lor oligofrenică, numerele (în calcule, evidențe, sume bănești etc) ți se impun tot năvlegește, cu virgulă în loc de punct, astfel că, dacă plătești 1.000 de lei, cutia nerușinată îți dă chitanță pentru… 1,000 lei (1,00 leu), scris cu trei zecimale după virgulă. Practic, avînd doar cîteva excepții notabile (Monitorul oficial, formularele Bibliotecii Naționale, unele instanțe de judecată, unele edituri și publicații, unele manuale școlare) începînd cu 1993 scrierea noastră națională a dispărut. Din aceste ”cătușe” ucigătoare nu mai putem scăpa, dacă acum, imediat și în orice împrejurare, refuzăm orice scriere și orice înscris, inclusiv actele de identitate și cele notariale care nu ne respectă caracteristicile specifice. Adaug încă un exemplu: simbolurile județelor ne-au fost modificate, din slugărnicie degradantă față de străini: AG a devenit AS, CT a devenit KT, așa cum în buletine și în alte acte numele noastre nu mai conțin esența mîndriei naționale – inițiala tatălui, iar părinții pun copiilor, în loc de prenume, un cîrnat de prenume, unele fistichii. În deplasări internaționale, Romînii, presați de sistemul ucigător, nu mai folosesc propria limbă, ci se sclifosesc americănește; într-un avion care făcea ruta Viena-București, plin de Romîni, nici călătorii (cu excepția mea) și nici oficiantele de servicii nu au utilizat Limba Dacă (Romînă), deși aceasta este vorbită de cea mai numeroasă populație din zonă (Centrul și Sud-Estul Europei). Pînă unde vom involua ?!? 10 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele globalizării

2. Calendarul internațional În lume există zeci și sute de calendare, cu un număr tot mai mare cu cît ne întoarcem în timp deoarece fiecare comunitate avea propriul sistem de evidențiere a curgerii timpului. Cel mai des în comunitățile organizate (tip statal) se începea o nouă numărare a anilor la fiecare nouă domnie sau la fiecare dinastie (domnie continuată în cadrul unei familii conducătoare), neexistînd interdependențe nici măcar între state mari, vecine ori depărtate. Intenția de ”subjugare” față de un sistem unic, sugerînd deja viitoarea globalizare, a fost concepută ca modalitate de a evidenția dezideratul politico-religios evreiesc ”o turmă și un păstor” care străbate ca un liant peste patru milenii de încrîncenată șmecherie, cu creșteri în intensitate după inventarea isusului ca personaj central pentru atitudinea de frondă a evreilor față de stăpînirea sclavagistă romană și a preocupărilor de libertate națională, aspecte care, combinate cu represiunea romană, au determinat răspîndirea treptată a invențiilor mistico și mitico-religioase (rezultate din compilații ale multor texte anterioare, venite în special dinspre Orient). Din secolul al IV-lea e.n. (notare evreiască) a început o ofensivă susținută pentru impunerea, prin structuri religioase și bisericești, a unui calendar care să puncteze locuri și momente pentru adunarea sclavilor religioși pentru a fi îndoctrinați prin dresaj și pentru a-și depune ofrandele pentru bunăstarea celor care le administrau minciuni ademenitoare și înfricoșate perspective în caz de nesupunere. Eforturi deosebite pentru alinierea la un sistem unic de evidențiere a timpului scurs ori programat s-au făcut în perioada de la cea de-a doua jumătate a secolului al 16-lea pînă pe la jumătatea secolului al 18-lea, după mai multe secole în care statele cedaseră bisericilor (care le erau ajutoare prețioase în exercitarea exploatării sociale și a asupririi naționale) practica și dreptul de a se amesteca în inventarea și modificarea calendarelor. Datorită extinderii relațiilor internaționale, cu unele colaborări sau efecte chiar mondiale, încep să apară utilizări mai largi ale calendarelor bisericești în cancelariile statelor, ceea ce va determina, în secolul al 19-lea și mai ales al 20-lea, utilizarea tot mai frecventă, la nivel internațional, a unui singur calendar, chiar dacă în interiorul țărilor și chiar al bisericilor se foloseau -și se folosesc și astăzi- multe tipuri de calendare, cu mai mici sau mai mari deosebiri și diferențe. Astfel, de vreo 80 de ani se utilizează la nivel mondial, prin organisme suprastatale, un singur calendar oficial: cel evreiesc, aceasta constituind o gravă enormitate, pecete de retard pusă pe fața Omenirii și a statelor care se consideră (fără temei) suverane și independente. Tăcerea lor este lipsită de justificare, mai ales în cazul celor două țări superpopulate, China și India, care, împreună au peste 1/3 din populația Planetei. Rețineți, vă sugerez, că prima formă concretă de globalizare, punînd cătușe pe libertatea și suveranitatea naționale, a fost, în concret, realizată prin oficializarea, pe neobservate, a unui calendar internațional unic. Noi am propus de mai mulți ani, un alt calendar care să ne scoată de sub tirania celui evreiesc, acesta fiind lipsit de orice justificare rațională și fără vreo perspectivă, subliniat de evoluția spre dispariție a națiunii evreiești, iar noul calendar să pună în valoare despărțirea de preistorie și intrarea în Era Democrată, marcată de cel mai mare Eveniment Istoric al lumii cunoscute – Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, de la care anul acesta se împlinesc 100 de ani. De remarcat că există un prim exemplu uluitor: Președintele Boliviei, Evo Morales, a dispus în iunie 2016 (anul 99 al Erei Democrate) să se renunțe la calendarul evreiesc și în Bolovia, spre cinstea poporului său, s-a trecut la utilizarea vechiului calendar indigen național, Bolivia aflîndu-se acum în anul 5.525. 9 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe UNGUREANU

Cătușele globalizării

-1- Globalizarea, adică organizarea politică statală unică și unitară la nivel planetar –visată de mulți dintre conducătorii unor state puternice- este necesară și cerută insistent de un procent mic (circa 1-3) din populația statelor, în raport de numărul bogaților și al celor care îi slujesc, formînd categoria socială a celor care au strîns averi exploatînd Munca celor Mulți, dar și din asuprirea națională (în diverse forme), precum și din înrobirea religioasă (cu ritm și nivel de îmbogățire post-decembriste uluitoare în unele țări tradițional nereligioase, cum este cazul Romîniei). Gîndul, apoi principiile și tezele globalizării datează de mai multe mii de ani, atestări în texte scrise venind pînă la noi, de pildă prin legende și fabulații mistico-religioase despre ”o turmă și un păstor”, noi știind care ar fi turma și care păstorul, mai ales că avem deja atestate prin pretenții certe doi ”păstori” pînă acum cu ”legitimitatea” formulată prin sintagma popor ales… Toate succesele globalizării, inițial discrete și aparent neviolente, promovate ca acțiuni în interesul și folosul statelor, în primul rînd al celor mici, prin efortul și ”sacrificiul” tuturor, mai ales al celor mari, dovedit prin unele vădite contribuții sporite ale acestora, se concretizează în marcarea și scoaterea din atribuțiile unor state a diferitelor elemente de Putere, Administrație și Justiție, trecute pe seama entităților globalizatoare, aceste elemente fiind, în același timp -și aceasta este esența globalizării- cătușe intangibile care blochează libertatea persoanelor și statelor, pe anumite direcții și unghiuri. Pentru că sînt și Comuniști care au nelămuriri și întrebări pe această temă, ca și mulți alți cetățeni -unii chiar pîrîie că internaționalismul proletar ar fi o formă a globalizării- îmi voi face o îndatorire să prezint unele tipuri de ”cătușe” puse de globalizare pe viața noastră ca stat, comunitate și persoane fizice. 8 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu