Republica la 70 de ani

Toate popoarele evoluate au renunțat în timp la formele de conducere despotică instaurate prin forță după Socialismul Primar (orînduirea Comunei Primitive), existente și caracteristice pentru întreaga pre-istorie a Omenirii, cuprinzînd în totalitate orînduirile Sclavagistă, Feudală și Capitalistă (Burgheză). Sub imperiul ideilor revoluționare de tip democrat (comunist), mai ales după 1847 (anul 70 î.e.d., adică în urmă cu 170 de ani), au început să se instituie autorități supreme diferite sau chiar opuse celei perimate –monarhia- aceasta în urma unor revoluții burgheze ori burghezo-democratice. Au existat însă și popoare vechi de mii de ani sau de zeci de mii de ani, cum sîntem noi, Poporul Dac, avînd organizare politică evoluată, cu elemente de Putere Democrată, inclusiv în desemnarea conducătorilor de comunități (locale, zonale) sau a ”șefilor de stat”, chiar în timpul orînduirilor ante- și anti-democratice. Asemenea principii au caracterizat din vechime statul Dacia și statele istorice care i-au urmat în întinsul ei cuprins (spre exemplu principatele, voievodatele, cnezatele ș.a. din Muntenia, Moldova, Ardeal) dar și ”provinciile istorice” (de exemplu Banat, Tribalia, Cadrilater, Bugeac, Transnistria, Basarabia, Bucovina, Pocuția, Maramureș, Voievodina, Istria) sau comunitățile locale (sate și grupări de sate reunite în ”țări”) care își alegeau de adevărat conducătorii, fie direct în comunitățile mici, fie prin reprezentanți formînd ”Sfatul Bătrînilor”, adevărat forum democrat venit din Socialismul Primar, ori Sfatul Boierilor, în raport de rangul dat de avere sau funcții. Izvoarele istorice ne confirmă fără îndoială această practică de tip democrat, specifică Poporului Dac, chiar la nivelul maxim –alegerea conducătorului unic, indiferent de numele funcției- așa cum este știut cazul lui Burebista, Rege Dac ales prin ”concurs” de calități dintr-un mare număr de candidați, stăpînitor pe un întins teritoriu din fosta mare țară Dacia, cuprinzînd totalitatea Centrului, Estului și Sud-Estului Europei și o mare parte din Asia. Tot astfel a fost ales, tot prin ”concurs”, fără sabie, la 1064 (anul 864 î.e.d.) Vlad, Regele Daciei Unite (1064-1102), luptele pentru realizarea Unirii ducîndu-se cu străinii, ci nu cu Dacii stăpînitori ai diverselor ținuturi și ”țări”, toți venind de bună voie sub sceptrul lui Vald, Regele Unirii, cu hotarele stabile, necălcate de nimeni fără a plăti cu viața: Marea, Nistru, Carpații Păduroși, Tisa, pe tot cursul ei, Dunărea. Acest sistem de alegere a Domnului s-a menținut pînă la 1866 (anul 51 î.e.d.) ultimul Mare și strălucit Domn, Alexandru Ioan Cuza, realizator al Unirii celor două Principate fiind ales prin cel mai evoluat sistem democrat al vremii, fără egal în restul lumii, caracteristică dată de prezența în ”Divanul ad-hoc” a reprezentanților clasei sociale fundamentale a Poporului Dac din acel timp - Țărănimea ! Din păcate, pentru Marele Domn și mai ales pentru Poporul Dac, poreclit din acel timp ”Romîn”, o gașcă de bestii politice, asemănătoare cu cea din zilele noastre, în frunte cu exponentul celei mai mîrșave familii, Brătianu, l-a obligat, ci pistolul, pe Domnitor să semneze actul de abdicare și apoi, izgonit din țară, să moară de Dor și de Jale departe de Vatra care, și ea, îl Dorea și îl Jelea... În locul acestui chip Luminos, care va străpunge toate întunecimile secolelor și mileniilor, gașca bestiilor l-a adus și l-a plantat pe tronul înnobilat de Cuza, pe un oarecare Nimeni, Karol Eitel Friedrich–Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, zis Karl Hettingen, evreu de prin Prusia care, în patru decenii și jumătate de jefuire a țării, ne-a pricopsit cu multe dezastre, între care niciodată nu vor fi uitate cele mai monstruoase crime: asasinarea Geniului Tutelar al Poporului Dac, Mihai Eminescu, asasinarea a 24.000 de Țărani, acei Sfinți mîngîiați și sărutați preventiv de Mărețul Cuza și dezastrul săvîrșit de trupele Poporului Dac pe pămîntul Dac din dreapta Dunării, împotriva Dacilor de acolo... Fără vreo încuviințare a Poporului Dac, șleahta Hopînțolilor s-a întins și ne-a otrăvit timp de 71 de ani (51 î.e.d.- 31 e.d./ 1866-1947), pînă cînd, Poporul, în sfîrșit, ajuns la guvernarea țării prin Partidul Comunist, ne-a eliberat de momîia care ne stînjenea și ne umbrea existența, zădărnicindu-ne viitorul. Ca urmare, locul fiind eliberat, la 30 Decembrie 31 e.d./ 1947, a fost instaurată Republica și anume Republica Populară ! Noi am avut astfel șansa istorică să trecem dintr-o dată la forma democrată de guvernare a statului, sărind peste republica burgheză. Pentru aceasta un merit important l-a avut conducerea de stat a Uniunii Sovietice, marele învingător din al Doilea Război Mondial, care, prin Iosif Visarionovici Stalin, l-a neutralizat pe girantul funcției de șef al statului, Mihai Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, prin aceea că i-a acordat cea mai înaltă distincție a Uniunii Sovietice, pentru gestul lui pozitiv, executat ireproșabil la 23 August 27 e.d./1944, întorcînd armele împotriva țării de origine a ascendenților săi (ceea ce i-a asigurat și plecarea liniștită din țară și ”mica” pensioară de 10.000 de dolari lunar (plătiți și primiți pînă în decembrie curent). Astăzi, cea mai mare sărbătoare a Poporului Dac din Romînia, după Unire, nu mai este menționată în public de nimeni, căci țara se află în mîinile clicilor de infractori care nu iubesc în general Republica și, mai ales, Republica Populară ori Socialistă, cum deveniserăm la 21 august 48 e.d./ 1965. Mai mult de atît: clica asasinilor contrarevoluționari din decembrie-cel-negru a exclus și din denumirea țării caracterul guvernării –Republică- țara fiind numită cu porecla denigrantă, grafiată în cvasitotalitatea cazurilor și rostită Romania (termen și noțiune care desemnează o cu totul altă realitate istorică, culturală, etnică, lingvistică, geografică, statală), principalul autor al grafierii anti-naționale –crimă monstruoasă fără egal- fiind ”Academia Romana”, înființată de Sfîntul Cuza ca academie Romînă, avînd ca scop ”cultura limbii și istoriei naționale, a literelor, a științelor și frumoaselor arte”, adică exact ceea ce ponegrește și terfelește cademia... Apreciem că este misiunea istorică vitală a generației actuale să înlăture anomaliile antinaționale și, în consecință, ca important țel, să ne definim Republica, chiar și înainte de a redeveni populară, Dacia. Trăiască 30 Decembrie ! Trăiască Republica ! Trăiască viitoarea Dacia ! 29 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu