sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Datoria istorică a Jubileului

Răspund acum la o întrebare în mod firesc așteptată; scrisesem o parte a textului cînd am fost apelat și am avut o lungă convorbire cu Vicepreședintele Constantin Dascălu. Tema este ce le-aș fi spus și pro-pus participanților la sărbătorirea Centenatului MRSO. Încă din anul 73 al Erei Democrate, chiar din ianuarie 1990 (în calendarul iudeo-masonic), am elaborat texte fundamentale pentru Doctrina Comunistă, deosebită, în esențe, de ceea ce pretinșii bolșevici numesc ”marxism-leninism”, limitînd și strangulînd, spre și pentru Dreapta, caracterul deschis și sistemic al materialismului dialectic. Am scris despre toate în articole, le-am publicat în cărțile mele pe care puțini le-au citit și le citesc, căci toate mijloacele de comunicare în masă sînt la mîna exclusivă a anti-comuniștilor peceriști, în vreme ce Partidul Comuniștilor nu poate face niciun pas, orice încercare fiindu-i blocată de nămolul de peceriști care sporește în progresie geometrică, prin tinerii fără carnete, pe măsură ce unii ies din viață, în progresie artitmetică. Iată despre ce trebuia să se vorbească la Leningrad (cred că nimeni n-a protestat față de pîngărirea anti-istorică a numelui acestui oraș în care s-a schimbat istoria) și la Moscova: 1. MRSO nu a fost un puci, cum îl batjocoresc unii, ci o Revoluție, prima din istoria Omenirii, care a instaurat bazele social-politice ale societății mult visate –Socialismul- prin aceea că a instituit Puterea Democrată, exprimată neechivoc, fizic, prezenți în stradă –fără Lenin, fără Troțki, fără Stalin, fără Plehanov, fără Zinoviev, fără Kamenev, care au pregătit-o, însă, ideologic, politic-organizatoric și mobilizator, prin presa comunistă care circula clandestin dar imens- de către Muncitori, Țărani și Soldați, înarmați, chiar sub administrația guvernului provizoriu și împotriva acestuia, declarat (genial, de către Lenin !) inamic al Revoluției, astfel înlăturat, iar Puterea a revenit celor de drept Puternici. 2. Din păcate, Puterea Democrată, Revoluționară, a durat numai o noapte și o jumătate de zi, căci conducătorii pesediști –prezenți acum la tribună în fața sălii arhipline de cei care au cucerit Puterea prin Revoluție- au numit guvernul cel nou în care s-au pus ei, iar din Putere au dispărut cei care au făurit-o: Muncitorii, Țăranii și Soldații; aceasta este pecetea stranie, anti-democrată, deci anti-comunistă a primului secol al Erei Democrate ! Vorbele acestea ar fi trebuir să fie betonate în esența textului sau cuvîntării tovarășului Ziuganov; ele i-ar fi adus 85 de procente la viitoarele alegeri. Momentul pierdut va reveni, poate la finalul următprului secol. 3. De ce s-a întîmplat așa ?!? Pentru că Revoluția Bolșevică a fost furată de Menșevici ! ”Confiscată”, cum ar zice Criminalul șef de la noi. Toți, în toate statele în care s-a instaurat regimul politic democrat (poate, cu excepții în Cuba și Albania, dar trebuie cercetat) s-au declarat Comuniști bolșevici și au fost, după exemplul lui Lenin, menșevici anti-bolșevici, care au lălăit despre Politică, despre Democrație, despre mase populare, despre partid, despre alegeri, despre Socialism, construit dificil, deseori sucit, ajuns uneori caricatură, ca în schemele grotești de tip Orwell-Păun… 4. Dacă putem, cînd și cum să reparăm ? La eventuala întrebare pusă de tovarășul Ziuganov –oaspeții săi, interni și externi, toți menșevici, n-o puteau silabisi- l-aș fi sprijinit pe loc: Conducerea Partidului Comuniștilor autentici, adică Bolșevici –al ”Comuniștilor”, ci nu doar ”Comunist” !- trebuie să aparțină Bolșevicilor, adică celor mulți. Condiție sine qua non, altfel Partidul, ca și Puterea, se situează în afara noțiunii ”democrație”. Concretizez: un partid al Comuniștilor trebuie să aibă, obligatoriu, ad validitatem, în conducerea executivă circa 85 % Muncitori și Țărani, iar în Puterea statului (legislativ), spre a fi democrată, Muncitorii și Țăranii trebuie să ocupe, obligatoriu, prin Constituție, circa 85 procente. La jubileul Centenarului de aur al Omenirii, PCFR ar fi trebuit să aibă, în afară de tovarășul Ziuganov și alți vreo 10-14, Muncitori și Țărani în procent de 85. În plus, spiritul Bolșevic impune o repartizare absolut justă din punct de vedere teritorial și al vîrstei, precum și al etniei și naționalității. 5. Esența Doctrinei Comuniste detestă secretul, inclusiv al votului ascuns, atît în Partid cît și pentru Putere, exclude profesionalismul în politică, precum și calificarea ca inamici a adversarilor politici. 6. Internaționala Comunistă este o necesitate vitală, ca centru de studii și dezbateri teoretice, de acumulare, analiză și sinteză a practicii revoluționare, fără structură organizatorică de conducere. 10 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Niciun comentariu: