Ziua Armatei

Armata Națională, ca instituție fundamentală a unui Popor, organizată de parlament și asigurată cu fondurile necesare și măsuri administrative de către guvernarea țării, reprezintă mijlocul cel mai important de apărare a pămîntului Patriei în fața unor agresiuni ori de salvare a comunităților în cazul unor calamități. De-a lungul miilor ori zecilor de mii de ani, oștirea străvechii noastre patrii, Dacia, ori a crîmpeiului rămas din aceasta și poreclit ”Romînia” și-a făcut cu eroism datoria, încununîndu-se cu lauri pentru merite excepționale și tocmai prin acest Eroism putem să mai existăm și să ne mîndrim că sîntem singurul popor din străvechime care ființăm, supraviețuind unor șiruri nesfîrșite de cumplite încercări… Am lăsat în Istoria Omenirii nume de prim rang care strălucesc în fruntea oștirilor (oficiale sau revoluționare): Regina Tomiris, Alexandru cel Mare, Împărații Galerius, Burebista, Decebal, Vlad, Regele Daciei Unite, Ioniță Caloianul, Mircea cel Bătrîn, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Mareșalul Averescu… Forțele armate ale statului nostru și-au făcut datoria pentru apărarea și eliberarea Patriei și în epoca modernă, motiv și temei pentru care sărbătorim la 25 Octombrie Ziua Armatei Naționale, care s-a acoperit de glorie în cele două războaie mondiale, dar, din păcate, sîntem nevoiți să consemnăm și intervenții abuzive, care depășesc rolul și rostul armatei unei națiuni care își apără Patria și cauza ei. Între abaterile de la această linie demnă, notăm cîteva momente: intervenția împotriva Revoluției Sovietice Ungare și alungarea guvernului revoluționar al lui Bela Kun de la Budapesta (1919), caracterul abuziv al acțiunii militare neputînd fi înlăturat de împrejurarea că teritoriul țării vecine se afla sub administrația autorităților romîne de după primul război mondial; puciul militar din 22 decembrie 1989 (săvîrșit împreună cu conducerea Securității) și răsturnarea regimului politic democrat, urmat de predarea puterii către Contrarevoluția anti-socialistă, anti-populară și anti-democrată condusă de Ion Iliescu în fruntea unui grup trădător din PCR; acțiuni agresive în diferite țări din lume, sub comanda și în interesul conducerii fasciste a USA, dar cu efortul material al Poporului nostru, după 22 decembrie 1989… De notat că Armata Populară, asigurată cu efective prin instruirea permanentă a tuturor generațiilor de tineri –pentru a putea susține, la nevoie, războiul întregului popor- a fost, practic, desființată și înlocuită de trupe de lefegii care sînt angajați permanenți și, ceea ce este gravisim, sînt puse sub comandă străină, tragismul fenomenului straniu culminînd cu incredibila considerare ca… Eroi (!) a celor care se întorc ”pe scut” din teatrele străine de operații, împotriva popoarelor respective. 25 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UGUREANU