joi, 26 octombrie 2017

Ce e aia ”fermier” ?

În condițiile agriculturii colectiviste sau de stat din timpul regimului democrat mă deranja enorm faptul că, de la o vreme, subunități ale GAS/IAS purtau numele de ”ferme” iar șefii lor se numeau ”fermieri”, aceasta pentru că cei doi termeni îmi sugerau o realitate agricolă apusă, a Feudalismului și Capitalismului, în care acționau împotriva bietului Țăran cei doi satrapi, unul mai crîncen decît altul: boierul și arendașul. După 1989, în condițiile fărîmițării și redistribuirii pămîntului din fostele CAP-uri (prin naționalizarea abuzivă a imenselor bunuri imobile și mobile ale lor) și IAS-uri, au reapărut bogătanii ca în regimul burghezo-moșieresc anterior celui democrat, în persoana, mai ales, a ciocoilor peceriști ori a etno-minoritarilor (inspirați de surse externe), cei mai mulți fără proprietate anterioară, precum și micii proprietari, săteni și orășeni, care nu dispuneau aproape deloc de mijloace de muncă, iar priceperile de țăran ocupau un loc obscur în amintirile încețoșate despre părinți și bunici, ori din mica proprie copilărie; cei mai mulți proprietari autentici nici astăzi nu și-au primit terenurile. Era momentul de reluare a agriculturii salvatoare, specifică Poporului Dac de secole și milenii, în coexistență cu industria țărănească, precum și cu marea industrie producătoare de mașini de tot felul, aflată, în 1989, la un nivel extraordinar și complex de dezvoltare. Dar Contrarevoluția, sub oculta comandă directă a serviciilor străine, a hotărît și a executat cu minuțiozitate vandalizarea prin confiscare de la Popor a întregii industrii naționale, prin naționalizare abuzivă (în procent aproape de 100, întreprinderile, organizațiile și instituțiile economice erau proprietate privată sau de grup), acțiune criminală urmată implicit de exterminarea claei muncitoare, cu înaltă calificare, fără egal în lume, care, rămasă fără Partid, fără Sindicat și fără organizații proprii, a fost împinsă apoi de către guvernarea post-decembristă, antinațională și anti-democrată, pe drumurile nimicirii, cerșetoriei și deznaționalizării, în căutare de locuri de muncă și cu consecința dezastruoasă a depopulării satelor (în special) și scăderea drastică a populației țării, în corelație cu întinerirea și potențarea productivă a țărilor capitaliste occidentale, care erau intrate în profundă criză social-economică, din care, prin autodistrugerea noastră, i-am salvat pentru o lungă perioadă. În aceste condiții au apărut jefuitorii de pămînturi agricole și silvice, cu forme de exploatare specifice capitalismului nimicitor – ferma și structurile de angrenare zonală și națională- iar guvernarea post-decembristă, în totul retrogradă, reacționară și anti-națională, a început, pe lîngă exploatare, să execute constant ponegrirea nu numai a Țăranilor, ci și a tuturor Sătenilor, poreclindu-i ”fermieri”, cuprinși într-o oală de lături cu exploatatorii și jefuitorii lor. Registrele, munții de hîrțoage din primării și șmecheria numită APIA, au fost invadate de noua poreclă, în vreme ce pămînturile din zonele de deal și de munte, neatractive pentru jefuitori, se transformă în rîpi și păduri, țăranii –îmbătrîniți și părăsiți- au abandonat Sfînta Muncă, așteptînd să le pice în conturi (toți alimentînd, din puținii lor bănuți, cu comisioane și dobînzi pe noii burghezi, bancherii). Iar terenurile arabile de primă calitate intră în folosința și chiar proprietatea noilor moșieri, interni și chiar externi, numiți și ei… fermieri ! Care, fermi, în pohtele lor de îmbogățire, își sporesc constant averile și-și complectează structurile începînd să dicteze, agresiv, conducerii Puterii și Administrației, vordind în numele ”prostimii” majoritare… Noi, țăranii adevărați și reprezentanții lor autentici, care ne asigurăm existența din munca proprie, respingem cu indignare porecla care ni se pune pe identitățile noastre, amestecîndu-ne cu cei care ne jefuiesc și ne exploatează și pretindem de la autoritățile statului –care mereu ne păcălesc să le dăm votul nostru- să nu ne mai murdărească numele, lăsîndu-ni-l așa cum l-am purtat demn și vertical, chiar însîngerat, peste secole și milenii: Țăran, Țărani, Țărănime, muncind și trăind Țărănește, prezenți (din păcate aproape exclusiv pe scenă) în portul nostru specific-național Țărănesc, în Țara noastră, pe care o vrem liberă de imperii și independentă, așa cum venim dinspre zeci de milenii, cu nume neîntinat: Dacia. 26 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU, Țăran Dac

Niciun comentariu: