Cătușele Globalizării

24. Sexul în public. Fără să facem referiri la practica din unele țări sau zone geografice, chiar și din Europa, evidențiem caracterul moral/ imoral al sexului în public, pentru că el definește esențial modul de a gîndi și comportamentul unor comunități mari și națiuni întregi. Notăm mai întîi că există țări (spre exemplu la eschimoși) în care soții se simt onorați să-ți ofere pe soțiile lor tinere și frumoase, cînd ești în vizită, pentru a împlini o partidă de sex chiar în patul lor conjugal, iar un refuz (explicat, desigur, prin precepte de moralitate care te caracterizează) i-ar demoraliza și chiar ar fi interpretat la o ofensă. În alte țări (din Asia de sud-est) tinerele fete care urmează să se căsătorească, sînt prezentate, în prealabil, la șeful cultului religios din sat –care poartă supranumele (nu știu dacă este corect și frumos tradus) de ”găuritor”, iar în alște țări, tot din acea zonă geografică, există un cult oficial, familial și personal pentru organul (masculin) de copulație, prezent prin sculpturi, picturi, desene, fotografii, pretutindeni, pe case, pe alte clădiri, în parcuri, pe străzi, statuete, mai mult decît sînt expuse drapelele naționale în țări aflate în stare de maximă efervescență patriotică. La noi, Poporul Dac a ținut în mare și strictă reglementare morală -și nu numai- relația sexuală ca pe cea mai strictă intimitate, condamnînd aspru orice abatere. Argumentele și probele folclorice, datînd de mii și mii de ani, sînt și multe și concludente în sensul menționat, iar tinerele fete sînt, în mod tradițional, aspru certate, nu numai prin cuvinte, dacă la căsătorie se dovedește că nu au fost… cinstite, fiind ”restituite” părinților cu maximă ocară, iar pentru revenire la soț erau necesare mari ”despăgubiri”. După anul intrării în Noaptea Neamului Dac (100 e.d./ 1989), la noi s-au prăbușit toate aspectele existenței, o dată cu vandalizarea și distrugerea materială a economiei naționale; la un post de televiziune am văzut cum o nerușinată de prezentatoare (redactor, ziarist, moderator) a înfruntat-o dur pe o adolescentă care și-a declarat numele și vîrsta (12 ani) punînd o întrebare destrăbălatei care a bombardat-o cu zbierătele: ”Cum, ai 12 ani și nu ți-ai început viața sexuală ?!?”. Poarca este și acum la acel post, motiv pentru care vă invit să vă imaginați gradul de moralitate al conducătorilor și patronului (ce cuvînt oribil !). Acum, după mulți ani, toate mijloacele de comunicare în masă, deci publice (acest termen este utilizat total greșit de către politicienii post-decembriști, învățămîntul nefiind public, ministerul, inexistent, nefiind public, autoritățile, lipsite de autoritate, nefiind publice, ci de stat !) prezintă permanent și din abundență, scene, povestiri, referiri, informații cu conținut sexual și pornografic, întîietatea fiind preluată de la televiziune de către internet, devenit adevărat focar de promiscuitate. Receptivi, cuplurile, chiar la prime sau întîmplătoare întîlniri, practică raportul intim în parcuri, pe iarbă, pe bănci, inclusiv la școală, în grupuri sanitare, în oraș, pe stradă, în autoturisme, pe plaje etc fără nicio opreliște, de nici un fel, ceea ce se întămplă, la orice nivel, și în spații oficiale, cu acces principial pentru public, depravarea devenind elemente de bravură și de apreciere. Așa știn de un prim-ministru care face sex în rezerva biroului său, așa știm de Bil și Monica, satisfăcîndu-se chiar în biroul oficial al Președintelui USA, iar nevasta ”înșelată” i-a apreciat și lăudat virilitatea saxofonistului…. Toate aceste abateri de la moralitate, bun simț, reguli igienice și de orice altă natură, sînt încurajate de formațiuni imperiale și de elementele pregătitoare ale Globalizării, deoarece ele pun peste popoare pecetea descalificantă de depravare, iar dacă ai ștampilat un popor cu această amprentă, nu mai este mult pînă îți intră singur în coteț… Popoarele cu respect pentru castitate și moralitate, cum este Poporul Dac, trebuie să-și găsească resursele potrivite pentru a respinge asemenea înjosiri dezastruoase, impardonabile și, poate, iremediabile. 1 februarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu