Cătușele Globalizării

23. Mîncărurile ca specific național. Un distins profesor universitar, pictor de renume, Maestrul Mihai BANDAC, mi-a trimis chiar în astă seară un mesaj (transmis și altor peste 30 de adresanți) prin care prezenta mîncăruri deosebit de valoroase, pregătire din vremuri străvechi din alimente ale Patriei noastre, DACIA, cu specific național, multe dintre ele namaifiind cunoscute de tinerele generații și, foarte trist și dezolant, respinse de localurile de alimentație publică ori alterate (din punct de vedere al conținutului și al pregătirii). M-am bucurat de mesajul distinsului dascăl și maestru și i-am sugerat refacerea ordinei în listă și complectarea acesteia. Pentru că molima universală, ciuma numită Globalizare, va distruge complet valoarea noastră în pregătirea mîncărurilor, de prim rang în lume, am hotărît să scriu un episod cu această temă, pentru a-i invita pe cititori –care nu s-au alterat ei înșiși o dată cu ceea ce consumă, cu denumiri și conținuturi inacceptabile- să-și amintească de bucuriile mesei rotunde țărănești plină cu bucate extraordinare. Nu sînt un colindător prin restaurante, mai ales după 22 decembrie, deoarece nu am avut alt venit decît salariul și apoi pensia de cadru didactic, cu care nu pot aborda decît ”meniul zilei”, dar am avut unele ocazii (datorii protocolare și o excepție inițiată din reflex de orientare) și pot afirma că mîncarea care se pregătește și se servește în restaurantele ”romînești” (am pus în ghilimele pentru că nici nume, nici renume naționale nu mai au, deși unele se numesc, poate cu ideea compromiterii, chiar… Dacia sau și ”restaurant… romînesc”). Așa dar, accept o sugestie și mă înscriu la o masă festivă la restaurantul Athenee Palace din București, cu masă pregătită cu meniu unic, pentru o sută și ceva de persoane, am achitat anticipat suma IMENSĂ, cu care mi-aș fi asigurat o masă îndestulată pe cinci-șase luni de zile (cca 150 de euro) și… nu pot spune că am mîncat ceva, căci unele prezențe materiale microscopice erau de nerecuperat din farfuriile cît roata carului, iar altele… nemanducabile; nici un ”fel” nu avea nume romînesc (se întîmpla în centrul capitalei, la un fost restaurant de mare renume, unde, în timpul regimului democrat, nu cheltuiai mai mult de 50 de lei pentru două persoane care plecau foarte mulțumite…) Față de acestea, pentru a vă oferi prilejul unei comparații cu rezultate evidente, perceptibile de către oricine care știe ce se pune pe mesele restaurantelor în acești ani, vă dau o listă de mîncăruri tradiționale ale Poporului Dac (cel care sîntem, poreclit de-o vreme Romîn), cu precizarea că am scris lista dintr-un condei (nu ar răscolit cărți, reviste sau memoria). Iat-o, cu bunătățile Dacice: 1. Bulz tradițional (de peste 30.000 de ani), fără adaosuri ”boierești”, copt la jar 2. Sarmale, evident cu varză (în strachină) + piftie 3. Balmeș, tot tradițional, nealterat în conținut 4. Parlagele prăjite (în tigaie, cu condimente locale) 5.Teci și Dovlecei (mîncare, ciorbă) cu lapte, zarzăne sau parlagele 6. Puricei 7.Turtă 8. Mămaligă/ turtă coaptă, felii cu usturoi 9. Tocăniță 10. Sloi 11. Bureți 12. Colariz 13. Ciorbă/mîncare de: lobodă, urzici, șteviuță, știr, lăptuci, foi de sfeclă, de varză (dreasă cu ou și untdelemn) 14. Chisăliță 15. Mîncare de prune/ poame de mere sau pere 16. Mațe de purcel, fierte, cu usturoi 17. Cîrnați cu varză călită 18. Ciuperci (din natură) fripte, prăjite, fierte Toată planeta ar intra în trepidații. Dar NOI, DACII, trebuie să ne numim Patria drept cea care este: DACIA ! Sub cupola otrăvită a Globalizării, nu vom mai păpa bunătățile noastre și chiar le v om uita. 31 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu