Cătușele Globalizării

18. Pîngărirea Martirilor. Știm -și dacă nu știm tot adevărat este- că toate popoarele și comunitățile își au martirii lor, eroii care și-au închinat viața întreagă și chiar au dăruit-o prin sacrificiul suprem pentru împlinirea ori salvarea intereselor vitale. Poate mai mult decît alte popoare acest adevăr caracterizează în chip substanțial Poporul Dac, în raport de diferite cauze, dintre care evocăm acum, doar exemplificativ, curgerea nesfîrșită a migratorilor peste pămîntul nostru, nu numai în ultimele 2.500 de ani, de cînd avem știri certe, ci de multe mii de ani… Cîrnatul acestor hoarde barbare este destul de lung (și, sigur, neîncheiat) iar eu l-am fixat în memorie, de peste 60 de ani, de la profesorul de Istorie, prin silabe, cîte una pentru fiecare: Ro-Go-Hu-Ge-A-Sla-Bul-Ung-Pe-Cu-Ta-Tur-A… Mă încîntă și astăzi satisfacțiile jocului poetico-patriotic: RO-GO-HU-GE-A-SLA-BUL-UNG-PE-CU-TA-TUR-A, Ne-au călcat cu toți Barbarii, dar s-au dus de-a dura… Pentru cine nu pricepe începutul și sfîrșitul ”cîrnatului”, eu explic cu mare plăcere: Începutul l-au făcut Romanii (deși au mai fost și alții, neavînd cum să-i ocrotim pe Perși, de exemplu, pe care nu i-a lecuit draga noastră mare și sfîntă Regină, Tomiris, cu trofeul ei, capul lui Cyrus-, căci au revenit mereu ca să-i ospătăm, învinși, în vase de aur), iar finalul, care nu va fi sfîrșitul, marcat prin A, de la numele ultimelor hoarde fasciste: Americanii. Aceste hoarde ne-au produs și pe Martirii cei mari, adevărați sfinți ai Poporului Dac , pe care în Libertate, mai ales în timpul regimului democrat, autoritățile și oamenii de știință, de cultură și de artă, îi cinsteau evocîndu-i prin multiple forme și mijloace, în interesul întregului popor. Am citat deja din această listă de coloane luminoase, pe care se înalță fala și suferința Poporului Dac, pe Regina Tomiris, considerată cea mai curajoasă, vitează și demnă între reginele cunoscute ale întregii Lumi, însă total necunoscută în Dacia, ea fiind și întemeietoarea cetății de scaun, Tomis, care avea, în urmă cu 25 de secole, închipuiți-vă !- șase sute de mii de locuitori ! Nici nu poți citi de emoție… Doar Ovidiu, primul mare poet Dac, Publius Ovidius Naso, a venit să cînte plîngînd la Vatra ei și s-o însoțească pentru totdeauna în pămîntul comun. Nu facem aici decît o evocare simplă, pentru a adăuga numele celui mai Mare General al Lumii, care a reunit sub sceptru-i înțelept –căutînd urmele înaintașilor Daci- chiar cele mai mari teritorii și populații – Alexandru Cel Mare, Regele Dac al Macedoniei, proslăvit (astăzi în uitata) Alexăndrie, tîrziu ajunsă în fondul folcloric al culturii și literaturii noastre naționale. Nicio autoritate de Daci, de stat sau de cultură, nu spune, de 2.300 de ani, nici un cuvînt în nicio parte de Dacie, nici în Macedonia iugoslavă, nici în Macedonia din Grecia, nici în capitala Dacică Moscopole, nici în cele două țări Dacice actuale, Romînia și Republica Moldova… Trec, peste secole și milenii, prin șirul infinit de Lumini pentru a menționa alte cîteva dintre cele mai strălucitoare: Regii Întregitori ai Daciei, Burebista și Decebal, uciși în lupte ori asasinați, apoi pe faimosul total necunoscut Vlad, Regele Daciei Unite sub a cărui domnie (1064-1102) nici un picior de străin n-a putut trece Tisa spre noi, nici Nistrul înspre noi, nici Dunărea, nici Maramureșul tot, nici Carpații Păduroși; cei care îndrăzneau, piereau cu nume cu tot… Focuri înalte cît Universul ar trebui să ardă veșnic pentru cinstirea altor mari Eroi-Martiri dintre care mai adaug: Ioniță Caloianul, Vlad Țepeș, Gheorghe Doja, Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Constantin Brîncoveanu, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, MIHAI EMINESCU, Regele Tutelar al tuturor Dacilor, care, pentru niște stîrcituri este ”cadavrul din debara” care ar trebui să fie aruncat, așa cum l-au aruncat din viață cîrpiturile regale care ne-au întinat pămîntul… Alte și alte flăcări de Eroi-Martiri nu au loc în această scurtă listă, dar nu pier din inimile Poporului Dac, cel mai vechi din Europa, iar peste toate se înalță în cumplită aureolă însîngerată, cel mai mare dintre ei, Sfînt de-a dreptul, Eroul-Martir Național, NICOLAE CEAUȘESCU, asasinat mișelește, din ordinul Criminalului-șef Ion Iliescu, după ce a fost răpit, legat și sechestrat de puciștii militari din 22 decembrie. El este cel mai mare, căci ne-a apărat nu numai Patria și Poporul, ci, mai ales, regimul politic democrat. Glorie veșnică ! 25 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu