Cătușele globalizării

7. Imperiile Deja m-au certat unii (sigur peceriști, căci ei sînt primii care pretind că se pricep la politică și ideologie, deși ei sînt total în afara cunoașterii acestor sfere de gîndire și înțelepciune –mai ales dacă au studii superioare și titluri academice, care le atestă înălțimea de pseudo-intelectuali- și primii adversari ai preocupărilor reale de politică adevărată) sugerîndu-mi că prezentarea problemelor globalizării este un pretest, deoarece chiar globalizarea este un moft, atîta vreme cît ea s-a realizat totdeauna și se realizează încă prin imperiile ca state de jure și de facto. Adevărat că există unele asemănări, dar care sînt în majoritate superficiale, fundamental înșelătoare și, în fapt, ele evidențiază deosebirile esențiale între cele două entități. Mai întîi, toate imperiile se construiesc prin războaie de cucerire (de aceea și dispar) soldate cu măceluri cumplite finalizate tradițional cu uciderea majorității bărbaților, fie în luptă, fie, mai ales, după înfrîngerea victimelor, femeile învinșilor constituind baza de refacere a populației de sclavi; așa se știe astăzi, pe baza genomului uman, că peste 85 % din populația statului Ungaria este de origine Dacă. Tot așa s-a putut stabili originea și evoluția poporului Rus care este –cum firesc trebuia să știe oricine, chiar dacă s-a stabilit în teritoriul actual venind din Nord- urmaș al marii famirii a Dacilor, prin ramura massageților al căror teritoriu se întindea pînă la Baikal. Urmăriți evoluția tuturor imperiilor din istoria cunoscută a Omenirii (de circa 255.000 de ani); niciunul nu s-a menținut, toate s-au despărțit în elementele componente, unite cu forța. Nici chiar entitățile de tip imperial obținute peste vremuri din intenția de a reuni populații și teritorii ale aceluiași popor nu au putut rezista, așa cum este cazul celui mai strălucit general militar și șef de stat, Dacul Alexandru Macedon. La moartea lui, desigur, provocată, imperiul s-a pulverizat, în ciuda faptului că el l-a făurit nu atît prin războaie, ci cîștigînd bătălii, chiar nepetrecute, cu faima personalității sale, cu prezența și cu acceptarea psiho-socială militară și politică a popoarelor și armatelor care îl așteptau ca pe propriul conducător, uneori adjudecîndu-le prin gesturi inimaginabile, aproape prostești: gîndiți-vă cum a debarcat în Asia Mică, primul, neînarmat, iar acolo îl aștepta o armată imensă pregătită să-l înfrunte și să-l extermine, dar i s-a alăturat și supus ca adevăratului ei comandant și conducător, exact cum se va petrece peste 22 de secole cu armata franceză care l-a întîmpinat pe Napoleon, avînd misiunea de a-l zdrobi, cu strigătul de luptă ”Vive l empereur !” Să nu uităm că state și imperii întregi din Asia Mică erau ale Dacilor: Imperiul Hitit, Bithinya, Pont, Troia, Capadochia (actualul teritoriu al Turciei), Partia, Sărăcenii Arabiei, Chiștoarea, Țelini… Am plăcerea să adaug, pentru iluminarea imaginii marelui Rege, Împărat, Faraon… Alexandru Macedon, personaj popular în ”vestita Alexăndrie” două caracteristici ale strategiei sale și ale statului realizat: pe cei învinși și familiile lor îi plasa în funcții în ierarhia militară sau la Curte (eroare fundamentală !) și –caz rarissim- el cutreiera teritoriile nu doar cu armata, ci și cu efective imense de oameni de știință, de cultură și artă, arhitecți și ingineri, tahnicieni, meșteri de tot soiul, cu utilaje și instrumente de construcție pentru ridicarea de palate, lăcașuri de cultură, monumente, biblioteci… Orice nemulțumire a populațiilor subsumate de imperii poate fi prezentată, în relații pașnice sau violente, conducerii imperiului; să ne amintim de plăngerile Dacilor din Ardeal către Împăratul de la Viena… Altfel stau lucrurile cu Globalizarea contemporană: nu se realizează un stat, un imperiu, o federație, nu există un sediu, o capitală, nici un parlament, nici guvernare, nici chiar justiție; Oculta regresivă, retardată și reacționară, total necunoscută (deși unele surse vorbesc despre un grup al ”celor 300”) acționează în stil mafiot, prin mijlocirea pseudo-intelectualilor proprii, pentru desființarea producției naționale a statelor și dirijarea unor fonduri înrobitoare, după ce acestea devin condiții ”sine qua non”. Ca urmare, trepăduși mărunți te inspectează, formulează concluzii și stabilesc dacă mai poți respira rămînînd rob al lor, sau dispari. Tot ei hotărîsc și cine e bun de Președinte sau prim-ministru, după întrevederi între ”patru ochi”, după care se reglează comunicatele privind rezultatele ”alegerilor”… Globalizarea pune în practică cele mai stupide, năstrușnice și reacționare proiecte de ”organizare” politică, fătate de mințile deraiate ale telectualilor: meritocrație, s.f.p., nihilism, anarhie, tiranie tip ”soceng”, bipolarizarea societății în semi-zei (un procent infim) și ”proli”, entități scoase din sfera noțională a speciei om, toți urmăriți și dirijați prin sisteme ultra performante și secrete, subliminale, psihotronie, implantări de dispozitive ”la purtător” în permanentă supraveghere… Toți peceriștii și pretinșii comuniști (liberali ascunși, ca toți menșevicii, sub porecla de social-democrați) din toate țările contribuie din plin la realizarea Globalizării; urmăriți-le programele și veți înțelege de ce, în urmă cu 70 de ani, ei au desființat singura pîrghie organizată inter-național de luptă împotriva Globalizării – Internaționala Comunistă. 14 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu