Cătușele globalizării

-1- Globalizarea, adică organizarea politică statală unică și unitară la nivel planetar –visată de mulți dintre conducătorii unor state puternice- este necesară și cerută insistent de un procent mic (circa 1-3) din populația statelor, în raport de numărul bogaților și al celor care îi slujesc, formînd categoria socială a celor care au strîns averi exploatînd Munca celor Mulți, dar și din asuprirea națională (în diverse forme), precum și din înrobirea religioasă (cu ritm și nivel de îmbogățire post-decembriste uluitoare în unele țări tradițional nereligioase, cum este cazul Romîniei). Gîndul, apoi principiile și tezele globalizării datează de mai multe mii de ani, atestări în texte scrise venind pînă la noi, de pildă prin legende și fabulații mistico-religioase despre ”o turmă și un păstor”, noi știind care ar fi turma și care păstorul, mai ales că avem deja atestate prin pretenții certe doi ”păstori” pînă acum cu ”legitimitatea” formulată prin sintagma popor ales… Toate succesele globalizării, inițial discrete și aparent neviolente, promovate ca acțiuni în interesul și folosul statelor, în primul rînd al celor mici, prin efortul și ”sacrificiul” tuturor, mai ales al celor mari, dovedit prin unele vădite contribuții sporite ale acestora, se concretizează în marcarea și scoaterea din atribuțiile unor state a diferitelor elemente de Putere, Administrație și Justiție, trecute pe seama entităților globalizatoare, aceste elemente fiind, în același timp -și aceasta este esența globalizării- cătușe intangibile care blochează libertatea persoanelor și statelor, pe anumite direcții și unghiuri. Pentru că sînt și Comuniști care au nelămuriri și întrebări pe această temă, ca și mulți alți cetățeni -unii chiar pîrîie că internaționalismul proletar ar fi o formă a globalizării- îmi voi face o îndatorire să prezint unele tipuri de ”cătușe” puse de globalizare pe viața noastră ca stat, comunitate și persoane fizice. 8 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu