joi, 14 decembrie 2017

Cu Radu Curteanu, Fiul Regelui

M-am reîntîlnit acasă la dumnealui cu ”consăteanul” Radu Curteanu (avem amîndoi în acte localitatea de naștere Oești) supranumit, în comună și în jur, Regele, pentru simplul motiv că este fiul (singurul) al celui care a fost Rege al Romîniei și care, decedat de curînd, nu are niciun alt copil din timpul cît a îndeplinit funcția de șef al statului. Cel dintîi fiu, Nicolae-Vasile, a fost născut în 1939, cînd Nenea Mihai nu era Rege, iar ceilalți copii sînt născuți în familia unor cetățeni obișnuiți, ne-rege și ne-regină, ba Nea Mihai nu mai avea nici cetățenia romînă. Născut la 14 noiembrie 1944, Radu apare identic în întreaga prezență, cu tatăl său, dar, evident, mai tînăr cu 23 de ani, este fiul Aureliei Bădiță, căsătorită cu cel care i-a dat numele de familie lui Radu (care i-a zis totdeauna ”tată”, căci acela natural, biologic, nici măcar acum, la bătrînețe, nu a vrut să audă de urmașul său; năravuri firești la regi...) A încercat să ia legătura cu tatăl său, după revenirea acestuia în țară, dar a fost refuzat. Ca foarte mulți alții, l-am îndemnat să participe la ceremonia înmormîntării tatălui, dar nu vrea să fie prezent, căci tată-său l-a refuzat și l-a lăsat cu mîna întinsă... 13 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 12 decembrie 2017

Prietenie ?

Stimați tovarăși, De zeci de ani, toți care scrieți aici, dv. personal, precum și firma care vă prezintă utilizați substantivul/ adjectivul și verbul din aceeași familie, ”prieten” privind pe cei cu care corespondați, deci sînteți cunoscuți, cunoștințe, corespondenți, colegi, colaboratori, tovarăși, iar căte o pereche dintr-o sută-două, după mai mulți ani, deveniți prieteni, unii chiar iubiți, logondici, soți... Firma însăși, în necunoașterea și nerespectarea proprietății cuvintelor (posibili să nu fie și Daci/ Romîni pe acolo !) sau, poate, din dispreț pentru termen și relația corespunzătoare, urmărește să demonetizeze, să devalorizeze acest cuvînt superb... Și o face cu succese pline de ”succesuri”, căci aproape zilnic citim ce insulte, calomnii, vorbe pestilențiale sau din cîmpul semantic al sexului pornografic își aruncă ”prietenii” deveniți, fără vină, deoarece au opinii diferite, adversari, inamici dușmani de moarte... Ce vreți în realitate aceia care vreți să fim... prieteni ?!? Eu am deja doi prieteni și, consider eu, un om nu are loc, în același timp și în același spațiu, de mai mulți; se poate adăuga o... prietenă, aici am un loc liber... Eu scriu în internet, în mai multe locuri, cu total respect pentru cunoscuți și necunoscuți, pentru adversari și tovarăși, la fel pentru inamici și dușmani de moarte (aceștia sînt peceriștii care în cei 28 de ani nu au făcut ”mea culpa”, toți cei 3.831.000, dar nici măcar cei care zeci și zeci de ani mi-au pus toate piedicile posibile (profesional, cetățenesc, politic, de blocare a publicității -ca jurnalist, scriitor, inițiator de acțiuni culturale etc-), m-au dus de zeci de ori la beci, în zeci de procese și la pușcăria politică, m-au ucis (dar, din fericire pentru mine și din nefericire pentru alte două persoane, acestea au fost cele care, în locul meu, au trecut... Dincolo ca victime ”colaterale”, cum ar zice fasciștii; eu, cel puțin aș fi murit pentru o cauză eroică, numită... banditească, atunci ca și acum, pentru că stăpînesc, nemișcați, întregul spațiu public, de 71 de ani, plini de ifose și noxe, cum ar zice Nocivul despre marele Patriot !). Au scurs 28 de ani de la cumplita victorie (vremelnică) a Contrarevoluției anti-socialiste, anti-democratice, anti-naționale, iar peceriștii roșii-înverziți-multicolori nu mi-au dat nici drepturile de Deținut Politic, nici pe cele de Victimă a represiunii, nu mi-au restituit pămîntul acaparat (ba, mi-au acaparat încă altul, jefuit de bestiile de la primărie, cu concursul generos al organelor de cercetare penală și al in-justiției post-decembriste), nu mi-au dat despăgubiri pentru apartamentul jefuit abuziv (chiar mîine am proces, ultimul, la tribunalul Argeș pentru restituire), nu mi-au restituit pușca și muniția de vînătoare, nu mi-au restituit manuscrisele literare și politice confiscate la percheziții... În 2004, la pensionare, au refuzat să-mi înmîneze o simplă ”Diplomă de Excelență” pentru întreaga activitate didactică, chiar semnată de către Ministru și transmisă la Inspectoratul școlar (unde fusesem după decembrie-cel-negru inspector școlar și Consilier juridic), ”tovarășii” tîlharăși” fiind furioș, mai ales Unii dintre ei, sau toți la un loc pentru că diploma era prima acordată de Ministru și avînd amintirea înnegurată că nu am putut fi ”murit” atunci, în septembrie 1974, la inaugurarea Transfăgărășanului... Scuze pentru dimensiunea ”răspunsului”, dar am observat pe mulți între cei care fac lista de ”prieteni” că sînt între cei care mi-au provocat această nesuferită dimensiune. Pentru cei care vreți să fim tovarăși, am creat Partidul Comuniștilor (pe baza unui embrion, evident ilegal, din 1977) și vă aștept, în interesul exclusiv al dv., ca să fiți Consilieri, Primari, președinți C.J. Deputați, Senatori și, cel mai bun dintre Comuniști, să-l ducem în postul de Președinte, în locul dezonorat de dezonoranții post-decembriști. Există o singură barieră: nu-i primim pe Burghezi, pe Moșieri, pe Bancheri (și pe slugile cele mari ale lor). Poftiți, nu zăboviți; sfîrșitul Neamului Dac, ci nu numai al Statului, al Țării și al Poporului, sînt concepute și este inițiată punerea în aplicare. Cu cele mai bune urări de sănătate și împliniri pentru dv, familiile dv și tovarăși ! 12 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu tel.: 0745.056752

duminică, 10 decembrie 2017

Comunistul BOLȘEVIC

Caut colaboratori, Comuniști Romîni sau ne-Romîni, pentru traducerea în limbi de circulație mondială (Rusă, Franceză, Spaniolă) și difuzarea ziarului ”Comunistul BOLȘEVIC”. 10 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu, tel. 0745.056752, daciapcn@yahoo.com Anul I Nr. 1 7 Noiembrie... Vezi mai mult

Război Romîn-Romîn ?

Război Romîn-Romîn ? Zi și noapte, Clevetitorii din infinitele televiziuni, ca și din presa scrisă, dacă poate fi numită presă, toate ale Dreptei anti-democrate și anti-naționale –inclusiv cele ”de stat”, care ar trebui să fie cum este Poporul, de Stînga- emit această calomnie impardonabilă cu trimitere la Circul parlamentar sau la prăbușirea în Strada ucigașă. Incapabili să priceapă că ei reprezintă cel mult două-trei procente din cei 25 de milioane, se împopoțonează numindu-și nimicnicia cum că ar fi... Poporul ! Ar trebui să afle Cleveticii că Poporul Dac (poreclit Romîn) nu se află în război cu sine, fiind echilibrat și stabil, nestricabil și imbatabil de la începuturi, nemișcat din Vatra Dacică în care a apărut, deși el a constituit baza formării multor popoare și state din Europa și nu numai, dar noi am nimicit pe toți Barb arii care ne-au călcat; apoi noi am dat omenirii prima Limbă (pe care, din păcate și din vina Hămăitorilor, o numim cu porecle) precum și prima scriere; Clăbucitorii nu știu că, de la Atlantic și pînă la Himalaia există aproape 200 de milioane de vorbitori ai Limbii Dace, construită în diferite variante pe tulpina comună (vedeți, de pildă, studiile dr-lui Iosif Lucian Cueșdean). Savanți ne-Daci (ne-Romîni) din întreaga lume confirmă primatul nostru mondial, statornicia și verticalitatea, respectul nostru pentru alții, dar Lălăitorii nu văd și nu-i foarfecă decît pe... gunoieri și aceasta pentru că grupul minuscul, lipsit de orice demnitate și atașament patriotic și democratic, prin uneltiri, abuzuri și violențe, ne-a pus pe grumaz pe cei mai calificați dintre Calomniatori, întru scopul (străvechi și unic pentru toți Barbarii) de a ne extermina. Dar apa tulbure și toxică sfîrșește prin a se pulveriza prin izbirile de granitul Stîncii care sîntem noi, Dacii; nu se aplică dictonul latin ”gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo”, ci inversul lui... Siguri în dăinuirea noastră și în evoluția fără vicii, acumulăm în timp îndelungat efectele prestațiilor potrivnice și dăm replici în răstimpuri largi, dar, nu uitați, existăm în Vatra în care am apărut de peste 30-40 de milenii, iar cei care zornăie vorbe (și nu numai) despre absența noastră de pe aici, unde ei și-au înfipt pe alocuri pintenii, nu fac altceva decît își etalează violențele și propriul spulber. Am depistat din 22 decembrie-cel-negru, de la ora 12, la două ore de la producerea puciului militar, că va veni peste noi Tornada devastării și vandalizării, dar, în ciuda unor bănuieli justificate, nu puteam concepe că întreg Nămolul de peceritști –cea mai mare organizație anti-comunistă din lume- se va lepăda de culoarea mincinoasă și va trece in corpore în slujba Asupritorilor Poporului Dac, a Exploatatorilor interni și externi, a Înrobitorilor neuro-psihici, acțiune complexă care chiar pune în pericol, pentru prima dată, în favoarea inamicilor noștri, existența Poporului și a Neamului Dac (Statul fiind deja o treanță în mîna globalizanților). Chiar în aceste zile, nemaivorbind de slugărnicia mijloacelor de comunicare în masă, parlamentul țării vrea să-l omagieze pe Nea Mihai de Hopînțol și să instituie prin lege aberațiile instituționale ale familionului străin, aceasta în condițiile în care Decedatul nu a fost în realitate nici Rege și, parțial, nici Om. Rege nu a fost pentru că prima dată era copil, iar a doua oară a mimat -și doar o scurtă vreme- rolul de șef al statului. Om cu greu putem zice că a fost, deși constatăm că și-a întemeiat o familie, are, în familie, mai mulți copii de care s-a preocupat, muncind, după cîte aflăm, ca un om obișnuit, dar nenea Mihai și-a îndepărtat pe cei doi fii, născuți anterior; despre Nicolae-Vasile se afirmă că i-a fost respinsă filiația de către justiție și, văzîndu-i chipul, se pare că instanța ar fi nimerit adevărul (greu se întîmplă asta !). Dar Radu, Radu Curteanu de la Oești, cel născut cînd Scelența Sa se-nfigura ca Rege, este leit taică-său... Cercetați-l, ”jurnaliștilor”, apoi spuneți adevărul, nu mai bălăciți în minciuni; căci Poporul cunoaște și stăpînește și această temă și nu face război cu Bălăcitorii, ei doar între ei duc zi și noapte un ”război” de circ, pentru a stoarce bînuții de la buget, iar bugetul –economiștii și finanțatorii nu pricep aceasta !- se alimentează de către acea mare majoritate a Poporului prin taxe, impozite și, mai ales, prețuri. Cînd nu va mai putea plăti, atunci să vedeți Război... 8 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 5 decembrie 2017

N-am avut Rege, n-avem nici... Regină !

N-a apărut bine știrea despre decesul fostul Rege, că s-au și ivit vorbe deocheate cum că am avea o regină... Cît despre Mihai, ne este clar că nu a fost de adevărat Rege niciodată; prima oară era un copil, iar Poporul Dac nu avea exercițiul de a preda copiilor conducerea statului, aceasta fiind obținută în cvasitotalitatea cazurilor prin votul Sfatului Țării sau prin sabie, iar crîmpeiul început în 1866 și finalizat în 1947 a fost o găselniță criminală a inamicilor Poporului speriați de reformele de important și real progres înfăptuite de Marele Domn al Unirii, Alexandru Ioan Cuza... A doua oară, Mihai a fost un simplu figurant, chiar dacă, la un moment dat, a făcut un gest remarcabil prin care a pus capăt colaborării armatei noastre cu cea germană agresoare, ceea ce i-a adus o recompensă fulminantă din partea conducătorului Uniunii Sovietice, I.V. Stalin. La nici un an însă, a intrat într-o prostească grevă funcțională, ieșind, practic, prin proprie voință din istoria țării. Ca urmare, abdicarea din 30 Decembrie 1947 și instituirea Republicii Populare au fost actele care au consfințit realitatea istorică. Notez în plus că gestul de la 23 August 1944 nu este drept a fi apreciat ca trădare din partea Regelui, ci tocmai o măsură dictată de interesele majore ale Patriei, prin aceasta realizîndu-se scurtarea războiului și, desigur, cruțarea multor zeci de mii de victime și, în plus, reîntregirea de la Nord-Vestul țării. Nu găsesc nimic pozitiv de reținut, legat de funcția de șef de stat pe care a deținut-o defunctul Mihai, în afara gestului menționat din 23 August 1944. Ca om și familist, se poate reține preocuparea de a-și forma o familie și de a-și crește copiii (din familie) într-un spirit normal, cu afecțiune pentru Patria din amintirile tatălui (după cum ei afirmă). Dar nu poate trece nimeni cu vederea atitudinea de tată incalificabil în raport de nașterea unui fiu al său,altul decît Nicolae-Vasile, pe cînd era formal Rege, de care nu a vrut să știe niciodată, respins cu dispreț... regal, lăsat să crească în condiții grele și dificile de mama sa de la Oești (comuna Corbeni, județul Argeș). Cu un fizic absolut identic, inclusiv înălțime, cu o statură și prezență asemănătoare, de copie exactă, părînd doar mai tînăr (o diferență de 25 de ani !), fiul fostului Rege s-a format în satul natal, a fost angajat ca muncitor forestier la Curtea de Argeș, este acum pensionar, are familie, a vrut să se întîlnească și i-a scris lui Mihai, dar acesta n-a avut dramul de înțelepciune Dacică și lumină paternă, spre a-i strălumina, măcar pentru o clipă, fața îndurerată a copilului care n-a putut spune nimănui miraculosul cuvînt-reazem ”tată”... Nu mai adaug că Țața Ioana, colega de joacă în curtea Palatului de la mănăstirea Curtea de Argeș, a copilului Mihai (era la o diferență de vîrstă de un an) l-a felicitat de ziua d-lui în urmă cu cîțiva ani și așteptînd în zadar să primească un răspuns, nu-și ierta gîndul nespus decît mie că, poate, Scelența Sa o va invita la masă, cum se întîmpla cînd, copil fiind, nu avea ifose... De unde găsesc unii –e-adevărat puțini- fluvii tulburi de laude pentru acea persoană, cu meritul real doar că a trăit 96 de ani ?!? În respect pentru insul din specia noastră care a trecut Dincolo, nu-i pot purta altă amintire decît complexul trăirilor noastre de Păduchi, Rîie, Picioare desculțe, Foame generalizată, în timpul Regatului fudul, precum și imaginea fiului respins, act impardonabil chiar și pentru ultimul țăran amărît... 5 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Lămurire

Mulți îmi scrieți (aici sau în alte locuri), telefonați ori spuneți direct mie sau prin cunoscuți că sînteți comuniști și să contăm pe dv. Vă înțeleg că faceți aceasta dintr-o suferință ori neîmplinire personală și ați vrea să vă cuprindă efectele de protecție ale solidarității, ceea ce este un bun (prim) pas... Să știți că este Comunist numai cel care conștientizează o poziție activă, altruistă, a fiecăruia în modul organizat politic al clasei sociale de care aparține, căci nimic nu se realizează corect și trainic pentru sine decît în cadrul succeselor comune, după formula străveche a folclorului ”unul pentru toți și toți pentru unul”. Eu nu public articolele pentru a primi mesaje tip ”îmi place” (știu că sînteți cam 90 % din populația țării cărora vă place ceea ce scriu, inclusiv unii peceriști), ci pentru a ști că existăm ca Partid organizat și, astfel, imediat să vă puteți înscrie pentru ca, în solidaritate de clasă, împreună, să ne putem reprezenta, exprima și apăra interesele de clasă (în care se cuprind cele personale); altfel, eu rămîn singur cu un drapel și o ștampilă, fără să pot candida pentru cele 588 de locuri în parlament și pentru altele 60.000 de Consilieri, Primari, Președinți CJ, continuînd să scriu, iar dv. să spuneți că vă place în timp ce vă duceți să-i votați ori să-i bălăcăriți pe Burghezi, Moșieri, Bancheri și să-i instalați în fotolii pe infractorii care îi reprezintă cu pricepere, talent și... vorbe goale. Totul rămîne neschimbat, în sensul continuării prăbușirii noastre totale... Iar cînd noi, cei maturi, vom dispărea (cum dorește, de grabă, tînăra aceea din Diaspora, ca și alți tineri, ba chiar și un Primar !), nu veți mai avea ce citi ca să vă placă; va fi vai-și-amar cînd veți începe, în gol, lupta pentru revenire... Așa că, reflectați, noi vă așteptăm pentru a vă da cheile izbînzii. 5 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

vineri, 1 decembrie 2017

La Mulți Ani, Dacilor !

Ca președinte de Partid politic înregistrat oficial, reprezentînd, exprimînd și apărînd interesele claselor sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea, precum și ale întregului Popor Dac (poreclit Romîn) din punct de vedere național, am onoarea să să transmit o vibrantă urare, așa ca în poezia poetului Comunist Nicolae Labiș, tuturor Dacilor, cu prilejul Zilei Naționale a Patriei, 1 Decembrie – La Mulți Ani ! Vă urez să aveți sănătate și cît mai multe împliniri ! În primul rînd să rezistați eroic, în ciuda vremilor grele prin care trecem, împinși de acțiunile trădătoare criminale din 22 decembrie-cel-negru înfăptuite de către ciocoimea peceristă și acceptate criminal de toți peceriștii, începînd cu puciul militar și continuînd cu asasinarea propriilor (dar și ai Poporului și ai Patriei) conducători patrioți, exterminarea Partidului clasei muncitoare, nimicirea economiei naționale, băltăcirea în iazul spurcat cu isme nocive al imperiilor fasciste USA și UE, aplicarea unui program complex de genocid, țintind –după toate aparențele și rezultatele din cei 28 de ani- la abandonarea Limbii Naționale (Limba Dacă), desființarea statului, ponegrirea totală și compromiterea Poporului și chiar a Neamului Dac... Adresez urările mele tuturor cetățenilor Romîniei, indiferent de poziția lor politică și ideologică, precum și de rădăcinile etnice, chiar necunoscute ori negate, cum este cazul, mai ales, al Dacilor din jurul Romîniei -și al cîtorva sute din interior- care sînt de alte expresii lingvistice (impuse prin Asuprire, Exploatare și Robie) și își declară amarul spunînd că nu (mai) sînt Daci, aceasta pentru că i-au deznaționalizat inamici cotropitori veniți din depărtatele puste străine și, după ce s-au încuibărit ieri-alaltăieri pe pămîntul nostru, au nesimțirea să strige că ei, ci nu noi, sînt ai acestui pămînt.... Urările de bine și respect le am pentru toți, inclusiv pentru adversari politici, precum și pentru inamicii din monolitul PCR de 3.831.000 de cetățeni care, din nefericire pentru Poporul Dac, nu s-au ridicat la nivelul de demnitate și patriotism cum jurau cu roșu pe carnetele multicolore din inimile lor largi și sparte; știu că suferă conștienți de ipocrizia grosieră, dar mai ales de dorul Fotoliilor, și de aceea s-au gîndit să-și refacă, după 26 de ani, partidul care ne era -urgent, suprem, vital- necesar cel mai tîrziu în 22 decembrie-cel-negru, la ora 10 cînd s-a declanșat puciul militar al Generalului Gips... Le așteptăm măcar 3.831.000 de autocritici... Doresc să-mi exprim încrederea că nu vom lăsa să ne treacă, intrînd în neant, generația matură fără să ne (re)organizăm Partidul Comuniștilor și, astfel, să ne putem reveni din Cutremurul devastator de acum 28 de ani; organizați, noi vom putea să blocăm trimiterea tinerilor, ca mercenari, în slujba imperiilor fasciste să nimicească țări și popoare, altădată prietene; vom putea să înlăturăm de pe pămîntul Patriei orice cizmă străină; să spunem acelui ”departament de stat” care se încurcă prin treburile noastre, bune-rele, să se ocupe de proprieul stat și teritoriu, unde există cele mai grave probleme ale propriilor cetățeni; să nu admitem alungarea din Patrie nici măcar a unei persoane, ca și intrarea la noi a străinilor; fiecare să stea în țara lui – să se bucure ori să sufere împreună cu propriul popor... Daci de pretutindeni, pentru toți și pentru fiecare: La Mulți Ani ! 1 Decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

joi, 30 noiembrie 2017

Iarăși despre Internaționala Comunistă

Încă din decembrie 73 e.d./ 1989, am tipărit și am difuzat un manifest-program al Partidului Comuniștilor, cînd nu știam că în PCR toți cei 3.831.000 de membri sînt, au fost și vor fi lepădături trădătoare -exceptînd pe cei trei Martiri asasinați- am enunțat și apoi am redactat și un proiect pentru reorganizarea Internaționalei Comuniste, desființată în fapt încă din deceniul al treilea, dar exterminată formal în anul 31 e.d./1948, cel mai grav act de sinucidere din tot secolul care a trecut de la Manifestul Partidului Comunist (1847). Desființarea celui mai important forum internațional revoluționar a fost opera menșevicilor care formau majoritatea în conducerile colective ale partidelor comuniste, inclusiv în Uniunea Sovietică și în celelalte state în care au avut loc revoluții socialiste, puterea fiind preluată insurecțional (în cele mai multe) sau prin alegeri (Spania). Cuvîntul de ordine era continuarea Internaționalei a II-a (Engels) condusă explicit de către menșevici, spre deosebire de Internaționala a III-a Comunistă, întemeiată de V.I. Lenin, condusă tot de menșevici dar care strigau în gura mare că sînt... bolșevici, aceasta fiind tactica indusă de Lenin, el însuși (de fapt) menșevic, dar doritor de a-și menține și spori adeziunea și voturile Claselor sociale fundamentale – Muncitorimea și Țărănimea. Fac o paranteză pentru a vă anunța cu anticipație că sper ca în anul 101 e.d./ 1918 să pot finaliza și publica două cărți de maximă importanță pentru clarificarea trecutului nebulos și cu o evoluție sinuoasă, precum și pentru proiectarea unui traseu clar, bine definit și explicat deschis pentru Mișcarea Comunistă internațională: ”Secolul Libertății” și ”Lenin a fost bolșevic ori menșevic ?” Accept și îi prezint drept coautori sau colaboratori pe toți cei care îmi pot furniza informații certe, bazate pe studiu în arhive, despre componența nominală și apartenența socială a tuturor persoanelor care au făcut parte din parlamentele țărilor (7 Noiembrie anul 1 e.d./ 1917 – 6 noiembrie 101 e.d./ 2017) în care au învins revoluțiile socialiste, țări prezentate în cartea mea ”Dicționar Politic (științific)”. Studiind aceste liste, fie și parțial, veți vedea și veți înțelege de ce la jubileul primului Centenar al Libertății au fost prezenți, la Leningrad și la Moscova, foarte puțini comuniști (sau niciunul), toți cei care au bîrîit vorbe din cîmpul semantic al Doctrinei Comuniste, reprezentînd partide comuniste sau numai interese proprii, fiind, în realitate, menșevici; în Romînia, în cei 28 de ani scurși de la Contrarevoluție, nu a apărut nici un pecerist care să stăpînească, măcar parțial, vreo esență a Doctrinei Comuniste, dar prin internet, întruniri, cluburi, ”partide”-găști anti-comuniste, în presă, declamă fraze goale cîteva zeci (cei mai mulți peceriști cu carnet sau peceriști fără carnet anterior). Cînd vom analiza listele cu parlamentarii ”comuniști”, veți înțelege de ce noi abia în șapte ani am putut complecta lista cu semnăturile de susținere pentru Partidul Comuniștilor, de ce Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, revenit la Putere prin alegeri organizate de guvernul anti-comunist (!), a ajuns la numai șase Deputați, (din aproape 100 !) toți fruntașii, telectuali, desigur, devenind Ghimpi, Lupi, Filați, Dodoni... Demersul pe care vi-l anunț este de importanță covîrșitoare pentru secolele și mileniile următoare, căci realitatea și gravitatea în profunzimea consecințelor viitoare, ca și pentru Secolul Libertății scurs deja, au paralizat esențele Doctrinei Democrate, nedefinită și neaplicată, deci nepropusă și necunoscută de masele populare, pînă în prezent în tot șirul de la Karl Marx la Ghenadi Ziuganov, acesta putînd, totuși, provoca un reviriment de excepție pentru că mai are, încă, 20 % reprezentare în parlament, pe care o va pierde în curînd, deoarece reprezentanții Clasei Muncitoare și Țărănimii sînt... telectuali (sigur menșevici, licențiați, doctori, doctori docenți, cademicieni...). Ei, acolo, în Federația Rusă, ca oriunde, nu cunosc, nu susțin și nici nu vor să susțină interesele claselor sociale fundamentale, singurele deplin revoluționare, Muncitorimea și Țărănimea –deși nu sînt manifest de dreapta ca în Romînia. Vedeți cîți Lălăitori sînt prin interneturi care nu pricep nimic despre soluția lor vitală ? Toți strigă ”Trăiască PCR !” Care PCR ?!? El este murit pentru toate mileniile, din 22 decembrie, metamorfozat, cu toate cele 3.831.000 de cadavre scrumite, în desăvîrșiți anti-comuniști (cum au fost și pînă la murire). Amintiți-vă de spusele Poetului: ”Nu-nvie morții, e-n zadar, copile !” 29 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 28 noiembrie 2017

Robert Mugabe

Zeci de ani, în timpul regimului democrat, aveam știri permanente despre luptătorii eroici din multele state africane (și nu numai) care, după cel de-al doilea Război Mondial, și-au organizat lupta istorică pentru cucerirea independenței de sub jugul colonialist, cele mai multe, după obținerea victoriei și a independenței, au continuat cu măsuri revoluționare specifice construirii Socialismului, cum se petrecea în toate continentele lumii, cunoscut fiind că Secolul trecut (al XX-lea) a fost primul secol al Erei Democrate, inaugurată de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a cărei victorie a marcat începutul celei mai umane și mai democrate societăți, Socialismul, la 7 Noiembrie 1917, care a devenit anul 1 al Erei Democrate, de curînd trecută la anul 101. În această evoluție ascendentă s-a aflat și poporul din Zimbabwe, aceasta fiind una din cele 67 de state care au evoluat spre Socialism, în lupta pentru independență avînd un rol de frunte Robert Mugabe, devenit, în 1980, la cucerirea independenței, primul ministru al noului stat, apoi Președinte al Republicii, funcție pe care a onorat-o pînă în aceste zile, cînd ofițeri superiori aflați în subordinea sa legală au intervenit în cursul normal al vieții social-politice și i-au cerut Președintelui să demisioneze. Așa cum s-a întîmplat în multe alte zeci de state cu regim politic democrat, s-au produs schimbări radicale după complotul anticomunist din 1989 pus la cale de marele trădător Gorbaciov; lipsite în mare parte de sprijinul complex, cel puțin politico-ideologic, din partea sistemului socialist, forțele armate din noile țări au început să fie puternic înarmate de către statele agresoare, în primul rînd USA, apoi determinate să formuleze pretenții de așa-zisă democratizare. Probabil aceasta a fost evoluția în în Zimbabwe, de unde nu mai aveam știri reale în ultimii 28 de ani, căci în Romînia acestor ani nu se transmit prin mijloacele de comunicare în masă decît minciuni, calomnieri ale Poporului nostru și laude la adresa agresorilor fasciști din cele două imperii, care ne țin ocupată Patria. Forțele destabilizatoare imperialiste au speculat desigur ca și în celelalte state, strucura politică bipolară, așa cum a venit din anii luptei de eliberare națională, tip ZANU – ZAPU și au alimentat divergențele, bineînțeles în defavoarea exponentului democrat, Președintele statului, care era cel mai vechi conducător de stat din lume (37 de ani). Aflat sub presiuni insistente, poate chiar în arest la dispoziția armatei, Președintele Mugabe a fost nevoit să demisioneze, știre îndelung repetată la toate posturile, spre marea satisfacție a imperialiștilor. În vreme ce rivalul său, demis de către Președinte din funcția de Vicepreședinte cu puțin timp în urmă, a revenit la funcția, vacantă de-acum, oferită de generalii puciști, care i-au presat și pe cei din conducerea partidului să-l demită, anterior, din calitatea de conducător al partidului, lăsîndu-l pensionar la 93 de ani; credem că trecutul lui glorios l-a salvat de la o îndepărtare violentă și de la un sfîrșit tragic, căci demența militarilor ademeniți de imperialiști n-are limite, cum știm din multele exemple de militari zurbagii care au devenit monstruoși dictatori fasciști: Spania (Franco), Portugalia (Salazar), Congo (Mobutu), Indonezia (Suharto), Chile (Pinochet)... Pretestul intervențiilor puciste a putut fi oferit de slăbiciunea unor președinți de a-și împinge în față soțiile mai tinere, în unele cazuri, devenite celebre, proiectul fiind, chiar vremelnic, împlinit, cum ne amintim: Juan Peron (Argentina), Ferdinand Marcos (Filipine), cum se întîmpla și în trecutul îndepărtat al Poporului Dac: regina Tomiris –care avea capitala în orașul Tomis (Constanța)- i-a urmat la tron viteazului ei soț, pierit în luptă acum 2.500 de ani, apoi și-a pus priceperea, energia și eroismul în slujba apărării Marelui Regat Dac (erau în ascultarea ei și cei din partea cea mare a Dacilor, Massageții, străbunii Rușilor de astăzi) și l-a învins pe îngîmfatul Cyrus cel Mare căruia i-a tăiat capul, plătindu-i astfel pentru că poftise la Patria și la nurii ei... Înțelegem că s-au petrecut multe alte lucruri care au oferit prilejul puciștilor să intre în acțiune de insubordonare și ne gîndim în primul rînd la intenția Președintelui de a o promova pe tînăra lui soție În funcția supremă, proiect imposibil de acceptat într-o țară cu regim democrat, mai ales după 37 de ani de continuitate în funcție (dar se mai întîmplă). Figură emblematică de valoare revoluționară pentru secolele 20-21, Robert Mugabe rămîne o proieminentă personalitate mondială alături de alte și ne gîndim în primul rînd, din vecinătate, la Nelson Mandela. Îi urăm Președintelui Mugabe, devenit pensionar, încă ani mulți, pînă la și peste 100. 28 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Circul Străzii

Am scris deseori, în articole și în cărți, despre rolul nociv al Străzii atunci cînd ea are scopuri demolatoare, așa cum s-a întîmplat la noi, fără excepție, de la 22 decembrie-cel-negru (1989) și pînă astăzi; Strada, turbată, vrea să măture totul și să transforme Țara în pustă selenară, pregătită astfel să fie înfulecată de fasciștii construirii Globalizării... Oridecîte ori se fac asemenea afirmații, apar chemări cu și mai hotărîtă violență verbală, gestică și acuze la caracterul de Mămaligă al celui mai răbdător Popor din lume, spre a-l determina să intre în jocul autodistrugerii; mai rău este că cei ademeniți să-și vînture ifosele în stradă nu știu, nu pricep și nici nu vor să priceapă că imense cheltuieli pentru mobilizarea ieșirii în stradă și pentru susținerea ei într-o ”permanență” activă, se fac pe seama bugetului -și așa grav tulburat- al țării, unde se adună bănuții cu sudoare, cu lacrimi, cu jale și chiar cu sînge. Îmi pare că cei mai activi mobilizatori în destabilizare sînt acei (în special) tineri care primesc sîmbrie de la ocupanții străini ai țării și care promovează demențial sintagma ”ciuma roșie” cu referire la gașca dreptei sălbatice devoratoare numită PSD, deasupra căreia rînjește Criminalul șef, Ion Iliescu. Aș vrea să le spun iubitorilor de Stradă sălbatică un lucru simplu: această gașcă peceristă nu are nimic în comun cu acea culoare asumată și ponegrită în mod strategic. Apoi, sub patrafirul Rînjitorului ”marginalizat” și ”surghiunit” –care ne-a pus deasupra organelor de stat pleașca maghiară UDMR, adevăratul vandalizator al țării- se află toate celelalte găști, toate peceriste, în care se mișcă în viermuire procentul marilor infractori (cam 1 %) care umplu, direct ori prin reprezentanții slugarnici ai lor, toate structurile Puterii (și, evident, ale Administrației), acestea făcîndu-și și o ”justiție” pe potriva și trebuințele lor. Acei două-trei sute de mii de îmbuibați, umflați pe seama exploatării noastre, sînt cei care ne storc de ultimii bănuți și aprovizionează Strada cu rătăciți și scaieți... Fiind o țară temeinic organizată anti-calitativ, Romînia permite, prin toate autoritățile ei, batjocorirea tuturor elementelor specifice ale celui mai vechi și mai brav popor din Europa, Poporul Dac, poreclit Romîn, unde vin, nestingheriți, ca la ei acasă, rătăciți sălbatici din pustele mongole, să ne dea lecții, bucurîndu-se de prostirea populației care umple străzile care, speculate, înlesnesc manevre politice ale gunoaielor ridicate pe grumazul țării în urmă cu 28 de ani... Imediat prind grai toți prostituații, inclusiv sărmanii sclavizați și cerșetori din Vestul pestilențial și sălbatic al Europei –care s-a întremat în ultimii 28 de ani pe seama secătuirii Romîniei și a altor țări fost democrate în Centrul și Estul continentului- toți, într-un cor aiuritor și ucigaș, îndemnînd la ieșirea în Stradă, pentru o și mai profundă disoluție, care să pregătească ”salvarea” de tip... globalizare; ea vine și devine autoritară prin vîrfurile nocive plantate misterios și dezarmant, chiar de către Stradă, peste Cotroceni și Victoria, pentru ca, din nou, temeinic organizată în înțelese grupări ”opuse”, ea să-și slobozească săgețile otrăvitoare, pentru ca circul să continuie. Clasa Muncitoare, formînd un fond social profesional de excepție, poate primul din Europa sau din lume, o masă compactă formată din milioane de oameni, aflați în plină formă și putere creatoare, a acceptat și a săvîrșit distrugerea cvasitotală a industriei, a agriculturii, a comerțului, a desființat în fapt economia națională și a dat viață economiilor și societăților occidentale intrate anterior în putrefacție, dar nu-și conștientizează starea și misiunea istorică în propria țară... În loc să se organiozeze politic, ea face demonstrații, se autoproclamă inexistentă, în vreme ce îndeamnă la schimbări în ”clasa”... politică ! Nici nu există stupiditate mai mare: șapte-opt milioane de oameni ai muncii care asigură existența poporului, spun ei înșiși, ca și ceilalți șapte-opt milioane, formînd Țărănimea, ”Care clase, nu mai există clase !”, dar un pumn de lighioane îmbuibate și asasine formează... clasă ”politică”, ceea ce este, înainte de toate, un nonsens in terminis ! Acest circ, promovat de Stradă, ne scufundă și mai mult și mai aprig în groapa dispariției, spre bucuria ”vampirilor” care ne călăresc mințile și sufletele dezorientate, dar și, la propriu, orașele, satele și buzunarele, lăsîndu-ne cu buza umflată și făcîndu-ne apți pentru... expiere. Avem însă -și încă- un remediu simplu: organizarea politică. O schimbare pozitivă nu poate veni decît din interiorul nostru, ca oameni și ca Țară, pregătit în organizații de Partid. Cei doi-trei la sută de îmbuibați, împreună cub servitorii lor, și-au organizat multe sute de găști pe care le-au numit, impropriu, ”partide”, peste care tronează Rînjitorul Criminal. De ce dv, Muncitorilor, dv., Țăranilor, nu veniți la propria organizație – Partidul Comuniștilor ?!? Aici vă e locul, ci nu în Strada ucigătoare ! 27 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 26 noiembrie 2017

100 de voluntari !

Un tînăr mi-a sugerat astăzi o soluție pe care o consideră ”super” pentru organizarea Partidului Comuniștilor în întreaga țară, astfel încît ”să scăpăm” de infractori, iar la alegerile viitoare să avem candidați în toate localitățile și în toate județele. I-am reproșat că, dacă are asemenea idei, putea să vină de cînd partidul este înscris oficial, din 1996, ca să se înscrie și să candideze la toate alegerile. S-a mai gîndit uneori, dar abia acum s-a hotărît. L-am rugat să formuleze propunerea, iată: - Vă propun să faceți un anunț în ziare sau la internet, chiar și pe foi volante, prin care să solicitați voluntari, cîte doi-trei din fiecare județ, în total 100 de voluntari, pe țară, pentru contactarea cetățenilor spre a se înscrie în Partid. Aceștia să aibă la ei documentele necesare. Cu primii doi-trei din fiecare județ să faceți contract de colaborare, cu clauze clare și certe... - Ce ai pretinde ca să fii unul dintre cei 100 ? - Cîteva, puține, condiții: 1. Să mă lăsați să înscriu numai pe cei care nu au fost în PCR, pentru că au trădat, în totalitate, 2. Să fie numai Muncitori și Țărani, tineri, vîrstnici, angajați, șomeri, pensionari, bărbați, femei, de orice etnie, dar nu bogați, 3. Să ne puneți pe noi în listele de candidați ca să fim Consilieri, Primari, parlamentari... - ”Super !!!” i-am spus folosind formula lui. Este exact ce prevede Statutul nostru, accept; chiar de azi voi redacta anunțul, ca un fluturaș. Drept recompensă ? - Păiii, dacă sînt voluntar... - Chiar dacă... Cei 100 de voluntari, vor împlini cea mai importantă sarcină, în condițiile în care în regimul nostru politic, de esență despotică și chiar fascistă, nu avem acces la mijloacele de comunicare în masă. De aceea propun totuși să anunțăm o recompensă: morală, politică și... financiară. Să concretizăm: o diplomă de onoare a Partidului pentru minimum 10 membri înscriși din zece localități, propunere de candidat la alegeri pe primul loc după preferință, scutire de plata cotizației timp de 100 de luni de zile, dar considerat că este plătit, ultimele două recompense doar în cazul în care colaboratorul se înscrie și el în Partid. - Super ! Suprasuper ! Angajamentul fiind încheiat, am hotărît să redactez și să public acest anunț.. Adaug unele precizări: Voluntarii urmează să-mi scrie, pe hîrtie trimisă prin poștă, în care să-și ofere disponibilitatea și să adauge: copia CI/ BI, adresa exactă unde locuiesc, telefon (fix, mobil), fax, adresa electronică, alte aspecte esențiale. Precizez că așteptăm voluntari și din afara țării, cîte doi-trei din fiecare țară (cetățeni Romîni). Tuturor care mă contactează le voi trimite documentele de lucru. Aștept scrisori pe adresa: Prof. Gheorghe Ungureanu, Oraș Curtea de Argeș, strada Elena Cuza, bloc B 3, scara D, apart. 62 parter, județul Argeș, tel/ fax 0248.722546, mobil 0745.056752, adresă electronică daciapcn@yahoo.com Alte informații: ziar electronic ”Pentru Socialism !”, date privind înscrierea oficială a Partidului Comuniștilor în Lista Partideleor politice la Tribunalul București, literatură de specialitate: articole din ziarul menționat (care va reapărea și pe hîrtie), cărți cu conținut politic ale autorului Gheorghe Ungureanu (cu plata ramburs), Documentar special (gratuit). Cu urări de sănătate și împliniri pentru fiecare cititor, familie și tovarăși ! 26 noiembrie 101 e.d.. Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Datoria istorică a Jubileului

Răspund acum la o întrebare în mod firesc așteptată; scrisesem o parte a textului cînd am fost apelat și am avut o lungă convorbire cu Vicepreședintele Constantin Dascălu. Tema este ce le-aș fi spus și pro-pus participanților la sărbătorirea Centenatului MRSO. Încă din anul 73 al Erei Democrate, chiar din ianuarie 1990 (în calendarul iudeo-masonic), am elaborat texte fundamentale pentru Doctrina Comunistă, deosebită, în esențe, de ceea ce pretinșii bolșevici numesc ”marxism-leninism”, limitînd și strangulînd, spre și pentru Dreapta, caracterul deschis și sistemic al materialismului dialectic. Am scris despre toate în articole, le-am publicat în cărțile mele pe care puțini le-au citit și le citesc, căci toate mijloacele de comunicare în masă sînt la mîna exclusivă a anti-comuniștilor peceriști, în vreme ce Partidul Comuniștilor nu poate face niciun pas, orice încercare fiindu-i blocată de nămolul de peceriști care sporește în progresie geometrică, prin tinerii fără carnete, pe măsură ce unii ies din viață, în progresie artitmetică. Iată despre ce trebuia să se vorbească la Leningrad (cred că nimeni n-a protestat față de pîngărirea anti-istorică a numelui acestui oraș în care s-a schimbat istoria) și la Moscova: 1. MRSO nu a fost un puci, cum îl batjocoresc unii, ci o Revoluție, prima din istoria Omenirii, care a instaurat bazele social-politice ale societății mult visate –Socialismul- prin aceea că a instituit Puterea Democrată, exprimată neechivoc, fizic, prezenți în stradă –fără Lenin, fără Troțki, fără Stalin, fără Plehanov, fără Zinoviev, fără Kamenev, care au pregătit-o, însă, ideologic, politic-organizatoric și mobilizator, prin presa comunistă care circula clandestin dar imens- de către Muncitori, Țărani și Soldați, înarmați, chiar sub administrația guvernului provizoriu și împotriva acestuia, declarat (genial, de către Lenin !) inamic al Revoluției, astfel înlăturat, iar Puterea a revenit celor de drept Puternici. 2. Din păcate, Puterea Democrată, Revoluționară, a durat numai o noapte și o jumătate de zi, căci conducătorii pesediști –prezenți acum la tribună în fața sălii arhipline de cei care au cucerit Puterea prin Revoluție- au numit guvernul cel nou în care s-au pus ei, iar din Putere au dispărut cei care au făurit-o: Muncitorii, Țăranii și Soldații; aceasta este pecetea stranie, anti-democrată, deci anti-comunistă a primului secol al Erei Democrate ! Vorbele acestea ar fi trebuir să fie betonate în esența textului sau cuvîntării tovarășului Ziuganov; ele i-ar fi adus 85 de procente la viitoarele alegeri. Momentul pierdut va reveni, poate la finalul următprului secol. 3. De ce s-a întîmplat așa ?!? Pentru că Revoluția Bolșevică a fost furată de Menșevici ! ”Confiscată”, cum ar zice Criminalul șef de la noi. Toți, în toate statele în care s-a instaurat regimul politic democrat (poate, cu excepții în Cuba și Albania, dar trebuie cercetat) s-au declarat Comuniști bolșevici și au fost, după exemplul lui Lenin, menșevici anti-bolșevici, care au lălăit despre Politică, despre Democrație, despre mase populare, despre partid, despre alegeri, despre Socialism, construit dificil, deseori sucit, ajuns uneori caricatură, ca în schemele grotești de tip Orwell-Păun… 4. Dacă putem, cînd și cum să reparăm ? La eventuala întrebare pusă de tovarășul Ziuganov –oaspeții săi, interni și externi, toți menșevici, n-o puteau silabisi- l-aș fi sprijinit pe loc: Conducerea Partidului Comuniștilor autentici, adică Bolșevici –al ”Comuniștilor”, ci nu doar ”Comunist” !- trebuie să aparțină Bolșevicilor, adică celor mulți. Condiție sine qua non, altfel Partidul, ca și Puterea, se situează în afara noțiunii ”democrație”. Concretizez: un partid al Comuniștilor trebuie să aibă, obligatoriu, ad validitatem, în conducerea executivă circa 85 % Muncitori și Țărani, iar în Puterea statului (legislativ), spre a fi democrată, Muncitorii și Țăranii trebuie să ocupe, obligatoriu, prin Constituție, circa 85 procente. La jubileul Centenarului de aur al Omenirii, PCFR ar fi trebuit să aibă, în afară de tovarășul Ziuganov și alți vreo 10-14, Muncitori și Țărani în procent de 85. În plus, spiritul Bolșevic impune o repartizare absolut justă din punct de vedere teritorial și al vîrstei, precum și al etniei și naționalității. 5. Esența Doctrinei Comuniste detestă secretul, inclusiv al votului ascuns, atît în Partid cît și pentru Putere, exclude profesionalismul în politică, precum și calificarea ca inamici a adversarilor politici. 6. Internaționala Comunistă este o necesitate vitală, ca centru de studii și dezbateri teoretice, de acumulare, analiză și sinteză a practicii revoluționare, fără structură organizatorică de conducere. 10 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

joi, 9 noiembrie 2017

”Tovarășe Bolșevic, de ce n-ai fost la Moscova ?”

Vreau să le mulțumesc celor care-mi transmit aprecieri și felicitări pentru conținutul articolelor mele, precum și celor care îmi pun întrebări incitante ori sîcîitoare, ba chiar și celor care îmi critică ideile, din simpatie ori cu adversitate sau cu dușmănie ofensatoare și autoritară ori cu venin nociv (specific peceriștilor)… De multă vreme m-am gîndit cu mare entuziasm la posibila participare a mea la marele jubileu de la Leningrad și Moscova, iar de cîțiva ani speram să fiu în stare ca să (re)fac frumoasa călătorie din timpul regimului democrat în cele două localități, pentru a-mi expune rezultatele cercetărilor mele și a prezenta cîteva lucrări și propuneri privind viitorul Mișcării Comuniste Internaționale. Nu aveam în vedere o posibilă atitudine retrogradă a conducerii Partidului -care se prezintă a fi al lui Lenin- de asemenea grad încît, în calitate de Președinte al Partidului Comuniștilor, să nu fiu invitat la manifestațiile aniversare; nu am primit totuși invitație, deși m-am adresat tovarășului Ziuganov, dar am solicitat sprijin și la alți tovarăși. Cu greu m-am asigurat de posibilitatea de a împrumuta suma necesară pentru deplasare (transport, cazare și masă), însă fără invitație nu se poate obține viză de intrare în Federația Rusă, necontînd nici faptul că, din vechime, Noi și Rușii aparținem aceluiași mare Popor Dac, iar Partidul tovarășului Ziuganov pretinde că este al Comuniștilor Ruși… La noi există mai multe găști de peceriști –care se prezintă cu emfază a fi… Comuniști, după ce și-au asasinat conducătorii în clocote de entuziasm și satisfacții și, probabil, aceștia s-au dus la sărbătorirea Centenarului Erei Democrate, chiar fără să știe de aceasta și, mai ales, fără s-o înțeleagă și s-o accepte; dar ei au legături, au bani și… multă nerușinare. Nu-i vorbă -și recunosc îndurerat- că ei sînt cei care seamănă cu Partidul lui Lenin, ci nu eu (și Partidul Comuniștilor), adică sînt toți ce au fost marii conducători din Rusia Sovietică: social-democrați, adică… Menșevici. Iată de ce, stimați tovarăși -care mă întrebați cu compasiune sau bucurie, mă certați ori mă batjocoriți- nu am fost la Moscova, eu fiind Bolșevic, totalmente devotat claselor sociale fundamentale ale Poporului nostru –Muncitorimea și Țărănimea- trădate sistematic și mortal de către lepădăturile peceriste (la fel putem spune ”peceusiste”). Nu și-au putut permite tovarășii, care mai au totuși adeziunea a 20 % din electoratul rus prezent la alegeri, nu și-au putut permite ca cineva să le spună de la tribuna Centenarului că ei, tot timpul celor o sută de ani, au fost ceea ce sînt – Menșevici, așa încît au căzut eroic în zadar mari organizatori și conducători ai Partidului declarat Bolșevic, numindu-i, exemplificativ, pe Troțki, Kamenev, Zinoviev, alții și alții…între care Stalin însuși, detronat (post mortem) moral și politic, în ciuda mărimii și meritelor lui incomensurabile, motiv pentru care nu a putut avea loc lîngă Lenin în faimosul mausoleu din Piața Roșie. Greu de acceptat, dar să sperăm că nu se va întîmpla tot așa și la cel de-al doilea Centenar; atunci vom avea o majoritate confortabilă de state cu Putere Democrată în parlamentele cărora majoritari vom fi Bolșevicii, iar cei care vor visa la Capitalism, Feudalism, Sclavagism se vor zbate din răsputeri să intre în parlament cu unu-doi reprezentanți; rețineți, vă rog, măcar cei care înțelegeți și vă plac ideile mele, esențialmente democrate, că sub Puterea Democrată nicio persoană nu va avea de suferit, în niciun fel, din motive de idei politice retrograde și reacționare: ”pedeapsa” lor va fi, exclusiv, insuccesul. Atunci, la cel de-al doilea Centenar va fi organizat nu doar la Moscova și Leningrad, ci în toate statele lumii, cîte un stand cu operele tovarășului prim Bolșevic autentic victorios, textele adăugînd numele meu, spre satisfacția miliardelor de Muncitori și Țărani, Sfinții cei adevărați ai Planetei. Pretutindeni se va cînta Internaționala, pionierii vor intona Imn Legămîntului pionieresc, lumea va intra, după sărbătorire, în al treilea Centenar, anul 201 e.d., Internaționala Comunistă va purta numele meu, iar poeții vor presta divina lor artă la al sutelea Festival al Poeziei Militante Revoluționare în Limba Dacă, vorbită de peste jumătate din populația Planetei… Pentru a vă bucura din plin de toate acestea, puteți intra în Partidul Comuniștilor… 8 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 7 noiembrie 2017

7 Noiembrie !

Astăzi se încheie primul secol al Erei Democrate. În urmă cu un secol s-au împlinit pentru întîia oară cele mai înalte și îndreptățite aspirații ale claselor și categoriilor sociale exploatate, asuprite și robite care, prin Munca lor, produc toate bunurile materiale și spirituale necesare pentru asigurarea existenței și progresului întregii societăți, caracteristică valabilă pentru toate statele antedemocrate. Mobilizați de conducerea colectivă a Partidului Social-Democrat (între cei mai activi remarcîndu-se I.V.Stalin și Lev Troțki) și de sovietul din orașul Petrograd -care conducea teoretic guvernul provizoriu- toți acționînd sub direcționarea ideologică a Comitetului Central aflat în străinătate, în care își asumase rolul conducător V.I. Lenin, deși era mereu prezent însuși Plehanov, veteranul mișcării, Muncitorii, Soldații și Țăranii au ocupat străzile și Palatul guvernamental, au înlăturat și au arestat guvernul provizoriu, totul sub Puterea revoluționară a celor mulți. Pe drept cuvînt cucerirea Puterii de către masele populare, sub conducerea unui partid propriu, caz unic în istoria Omenirii, reprezintă deschiderea unei noi etape în evoluția societății omenești, total și esențial diferită de ceea ce a putut exista în mileniile anterioare; pentru acest motiv am numit Era Democrată, noua evoluție începută la 7 Noiembrie 1917, moment pentru care am inițiat o nouă numerotare a curgerii Timpului, anul vechi 1917 devenind anul 1 al Erei Democrate. Dar nici măcar acest lucru nu l-au înțeles lepădăturile peceriste, care n-au avut în minte și în gușă decît vorbe goale despre socialism, partid, politică, putere, democrație, neexistînd nici măcar un membru de partid care să nu se lepede de ceea fornăia pînă la 22 decembrie-cel-negru. Imaginați-vă că lighioanele istorice au găsit (de adevărat sau fals) cîte 250 de nume ca să-și încropească ”partide” –burgheze, moșierești, etniuce, religioase, legionare- în baza acelei aberații iliesciene din 1989, numită ”legea partidelor”, dar între cei 3.831.000 de peceriști nu s-au putut găsi 250 ca să-și înscrie propriul partid sub numele pe care-l scandau demențial zi și noapte… La 23 martie 79 ed./ 1996 am înființat Partidul Comuniștilor, după mai mult de șase ani de eforturi, neputînd finaliza documentele nici în 1991, nici în 1993, căci grupurile de peceriști cu care colaborasem la strîngerea de semnături, nu au vrut partid democrat și s-au retras, urmînd un război lung de peste zece ani cu autoritățile interne și cu cele ale imperiului (acestea acceptînd însă înscrierea partidului) pentru oficializarea înscrierii, dar niciodată nu am putut candida pînă în 2016 din lipsă de candidați, deoarece peceriștii, fără excepții, îi blocau pe toți doritorii de înscriere în partid și de candidatură, peste tot acționînd profund blocada peceristă împotriva Doctrinei Comuniste. La 7 Noiembrie anul 1 e.d. nu se întîmpla așa; din acea zi toate clasele și categoriile sociale se puteau organiza politic, toți conducătorii Comuniști, în frunte cu Lenin, Troțki, Stalin, Zinoviev, Kamenev ș.a. (Plehanov plecare cu un an mai devreme) nu se opuneau acestei organizări, cum au făcut și fac la noi peceriștii, nici chiar după ce și-au numit partidul Comunist și Bolșevic, ei avînd însă gîndul ascuns –acela de a rămîne social-democrați- pe care și l-au îndeplinit în totalitate, chiar vorbind de mase populare, de bolșevici, de doctrina marxist-leninistă, de construirea Socialismului și Comunismului… (Într-o carte separată dezvoltăm această temă). Pentru această deschidere spre libertatea de organizare politică stătătoare a fiecărei clase sociale, cu posibilitatea de accedere la Putere și de a institui Puterea Democrată, 7 Noiembrie este cel mai mare eveniment de sărbătoare din întreaga istorie a Omenirii. Cum au înțeles partidele ”comuniste” să cinstească și să fructifice acest eveniment putem vedea cu ușurință din realitatea că, după primul secol al Erei Democrate nu există nici un stat cu Putere Democrată și, din cele peste 50 % din state în care s-au instituit regimuri politice democrate, astăzi nu mai sînt decît cîteva; unele chiar construiesc, sub conducerea Partidului Comunist… Capitalismul ! Mai notăm un aspect iarăși cunoscut: există un singur stat din întreaga planetă în care un partid democrat nu poate funcționa: Romînia. Cum se explică aceasta ? Se pot inventa tot felul de explicații, una este certă și simplă: Romînia era țara cu cel mai mare ”partid comunist” din lume (procentual), în care totalitatea lepădăturilor s-au declarat și sînt, după ce și-au asasinat conducătorul, anti-comuniste… Nu de aceea numai Partidul Comuniștilor de la noi nu a fost invitat la Leningrad și la Moscova ?!? I-a fost cuiva teamă că le voi spune cele de mai sus ? În ciuda lor, a lepădăturilor, strigăm cu cea mai profundă voce: Trăiască 7 Noiembrie ! 6 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

luni, 6 noiembrie 2017

Esența ne-democrată a partidelor ”comuniste”

”Comuniștii” cunoscuți pînă în prezent, indiferent din ce secol își trag seva, numele și renumele, nu au demonstrat în nicio țară că sînt democrați, adică bolșevici, ba chiar s-au dovedit total ignoranți cu privire la definirea politicii și a esenței democrate intrinseci a partidului cuprinsă obligatoriu în conținutul noțional al termenului, Partidul însemnînd, neapărat, o parte a societății, iar partea aceasta are o elită care prețuiește, înfăptuiește și reprezintă, exprimă și apără Munca producătoare de bunuri materiale și spirituale, fără de care societatea s-ar prăbuși, fiind cea a Comuniștilor autentici, Bolșevicii. Aceasta în timp ce aceia care disprețuiesc și doar folosesc rezultatele Muncii altora, dar vorbesc mincinos despre Eroii care duc înainte societatea sînt inamicii cei mari ai Muncii și ai Oamenilor Muncii, ei sînt Menșevicii, numiți în mod debusolant social-democrați, partea cea mai retrogradă și mai reacționară a societății, întrecînd cu mult în rău pe Răii titulari – Burghezii, Moșierii, Bancherii. În accepțiunea întemeietorilor partidului Comunist, Marx și Engels –care n-au știut și nici n-au vrut să-și numească fătul ”al Comuniștilor”- partidul imaginat de ei pentru construirea societății democrate și umane a viitorului, Socialismul, avea două hibe esențiale: 1. era organizat, format și condus de Intelectuali anti-democrați, deci anti-bolșevici și 2. nu era Partid adevărat, adică parte a unei societăți, ci un conglomerat supranațional, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît structură falsă, esențial anti-partidică, meritul fondatorilor constînd în aceea că au lansat pe piața politică ideologia comunistă și chemarea la organizare politică a Clasei Muncitoare, Lenin este cel care a ruinat și mai mult templul Doctrinei Comuniste –pe care, în același timp, l-a înălțat și l-a extins- cuprinzînd , din interes strategic, în conținutul noțional și organizatoric și alte categorii decît ale Muncitorilor, în primul rînd Țărănimea, de care însă, în afara frazelor mincinoase, mereu s-a ținut departe, el purtînd în sînge distanța socială, ca progenitură moțșierească, purtător de titluri nobiliare. Un Partid al Comuniștilor trebuie să aibă în adunări generale, conferințe și congrese, în organele de Putere, ca reprezentanți ai săi, cel puțin 80-85 % Muncitori și Țărani, iar conducătorii intelectuali ai organizațiilor Comuniste trebuie să depună eforturi imense și infinite pentru a obține votul spre a fi aleși în funcții, dar Puterea în țările în care Comuniștii au condus și conduc societatea, trebuie să aibă reprezentate, în procentul corespunzător din societate, toate celelalte categorii și clase sociale care dispun de numărul suficient de votanți pentru a-și promova cel puțin un reprezentant. Este esențial ne-democrată societatea în care clasele sociale înlăturate de la Putere (prin violență, pe cale revoluționară sau prin alegeri) nu-și pot trimite reprezentanții proprii în Putere (inclusiv persoanele fizice care nu mai au funcții de conducere în stat), ori aceștia sînt înlăturați de pe scena politică sau chiar din viață pentru învinuiri ideologice (altele adică decît faptele penale de drept comun, pentru care nu pot fi scutiți de răspundere). Pentru a demonstra falsitate ori temeiul real al susținerilor mele, oricine poate verifica documentar dacă în cei o sută de ani ai Socialismului, în cele peste 50 % din țările lumii, a existat Putere Democrată sau nu; cercetînd, veți constata că în Puterea Națională (legislativul țării) nu numai că nu au fost reprezentate clasele sociale ale Muncii în procent de 80-85, dar că acestea nu au avut în Putere nici un Muncitor și nici un Țăran ! Despre ce să mai vorbim ? Niciodată un Soviet Suprem sau Comitet Central al PCUS cu 80-85 %, sau măcar 51 %, Muncitori și Țărani nu ar fi votat desființarea statului democrat și… dispariția partidului ”Comunist”… Organismele în discuție însă nu aveau nici de sămînță Muncitori și Țărani, ci numai bogați și îmbogățiți, toți ruginiți pe poziții de conducere în organisme de partid și de stat, în stere să comită crime abominabile împotriva propriilor tovarăși și chiar foști conducători și ocrotitori ai lor. La noi, cultul deșănțat al personalității l-a indus în eroare și pe Muncitorul conducător, Nicolae Ceaușescu, astfel încît, din abuz și înfîmfare, nefirești pentru un Comunist, a găsit a fi noprmal să-i critice, exagerat și pe nedrept, pe cîte un Constantin Pîrvulescu ori Gheorghe Cristescu pe motivul -care ar trebui să fie prezent în orice adunare de alegeri- că au sugerat sau au propus alegerea altui conducător… 5 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 5 noiembrie 2017

”Unde sînt bolșevicii ?”

În înternet sînt numai anti-comuniști, iar cei care, neparticipînd la acțuni politice organizate, nu știu că sînt anti-comuniști, dar doresc o societate democrată, așa cum a fost prezentată în lucrările marxiștilor, motiv pentru care iau ca etalon de simpatie și adeziune ”partidul comunist” PCR, cel care a creat și a condus societatea cu regim politic democrat din perioada 1945-1989. De la o asemenea poziție, mi-au venit întrebări și reproșuri, dar și susțineri în raport de conținutul articolului anterior (”Centenarul Menșevicilor”), centrul de preocupare fiind ”Care sînt bolșevicii și de ce comuniștii de pînă acum, precum și anti-comuniștii, îi acuză pe peceriști că au fost și sînt… bolșevici ?”. Pentru cine se pricepe la Politică și este adept (și cunoscător) al Doctrinei Comuniste, totul este foarte simplu, de aceea și răspunsul meu va fi tot simplu: 1. Bolșevici organizați nu au existat pînă în prezent (de la 1847), cu o excepție, pe care sînt onorat să v-o prezint: Partidul Comuniștilor (dar numai cel din Romînia, nu și cel din Republica Moldova ori din alte țări, cu nume eventual identic). Dar nu numai atît: n-au existat nici Partide, în respect față de proprietatea termenilor și nici preocupări pentru definirea Politicii și Partidului (cu unele excepții superficiale prezentate în cartea mea ”Dicționar Politic (științific)”. Gînditori comuniști favorabili bolșevismului (nenumit așa decît de pe vremea lui Lenin) au existat, ideile lor avînd un rol strategic: K. Marx, Fr. Engel, V.I. Lenin, dar niciunul nu a făcut nimic pentru organizarea unui partid bolșevic autentic, deoarece toți erau anti-bolșevici, adică social-democrați, Menșevici (aparținînd și servind interesele burghezo-moșierimii). Așadar, în Centenarul Socialismului nu au existat comuniști bolșevici (cu excepția notată mai sus), motiv pentru care nici un delegat intern sau extern la festivitățile Centenarului de la Leningrad și Moscova nu este -și nu poate fi- Comunist autentic, Bolșevic. Invitația și prezența mea acolo –de unică importanță epocală- ar fi tulburat mințile și psihicul celorlalți ”Comuniști” din Rusia și de pretutindeni. 2. Acuza permanentă și extrem de dură pe care contrarevoluționarii, în frunte cu Criminalul-șef Ion Iliescu, o aruncă în obrazul ”comuniștilor” peceriști, cum că ar fi Bolșevici, are același scop pe care, timp de un secol și mai bine, l-au avut Marx și Engels la 1847, apoi V.I. Lenin în secolul al XX-lea, pentru atragerea la luptă revoluționară a celor mulți – Muncitorii, Soldații, Țăranii. Găselnița, izvorîtă din inteligența, arhicunoscută și apreciată, a lui Lenin, a avut efect total: fără să înfăptuiască vreo acțiune revoluționară, Lenin mai ales (și grupul lui) s-au trezit, la 25 Octombrie 1917 (stil vechi) conducătorii unei revoluții înfăptuită deja de Muncitori, Soldați și Țărani, aceștia desemnîndu-i pe revoluționarii doctrinari (prin articole și cărți) drept conducători ai primului stat democrat din lume.. A doua zi însă, cînd organul de Putere Revoluționară din noaptea precedentă s-a transformat, sub conducerea lui Lenin, în organ de Putere Statală și în Guvern, s-a petrecut ce doar Lenin știa în mintea lui (și bănuiau cei din grupul conducător): Muncitorii Soldații și Țăranii nu făceau parte din Putere; de aceea Puterea, în tot timpul Secolului Socialist, nu a devenit Putere Democrată, doar vorbele și tezele fiindu-i favorabile; mulțimea culegînd însă beneficiile regimului politic democrat. Lipsiți de prezența în Putere a celor Mulți, conducătorii partidelor ”comuniste” au pierdut în fața tuturor încercărilor contrarevoluționare; revedeți, pentru edificare: revoluțiile victorioase de după 7 Noiembrie anul 1 e.d. din Ucraina, Basarabia, Bielorusia, Țările Baltice, Bavaria, Ungaria, apoi războiul civil din Spania (1936-1939) și Grecia, înlăturarea guvernului democrat din Turcia, Indonezia (1965), Chile (1973), complotul mondial anti-comunist din anul măcelului european (1989) etc etc, toate culminînd cu încredibila crimă monstruoasă de la Moscova (1991-1993) de sub bagheta bestiei anti-bolșevice și anti-comuniste, gorbaciovul, care a orchestrat desființarea primului stat socialist și dizolvarea partidului însuși; nimeni nu s-a ridicat în picioare, gorbaciovul se mișcă liber, nu într-o cușcă de închisoare sau în mormînt, ci în propria țară exterminată, pe care o numea, cu nerușinare, Patrie… Bolșevicii, dacă ar exista, ar striga aceste lucruri la Leningrad și Moscova… Dacă ar fi existat 1.000.000, 100.000, 10.000, 1.000 de Comuniști autentici, Bolșevici, nu se întîmplau aceste crime monstruoase, la fel ca în țara noastră unde, din 3.831.000 de peceriști, toți anti-bolșevici, nu au fost patrioți decît… trei, pe care puhoiul în puroi i-a asasinat în mod mișelesc. 4 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Centenarul Menșevicilor

La Leningrad au început manifestările ocazionate de împlinirea unui veac de la victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, cel mai mare eveniment din istoria cunoscută a Omenirii (de 255.000 de ani), săvîrșit de Muncitorii, Soldații și Țăranii Ruși. Cel mai important Centenar revine ca o coroană de lauri acestor categorii sociale, dar și lui Vladimir Ilici Lenin și altor conducători ai Partidului Comunist (numit acum) al Federației Ruse (căruia Lenin, din motive strategice, i-a zis bolșevic), dar și Doctrinei Comuniste și fondatorilor mișcării comuniste internaționale organizate, K. Marx și Fr. Engels, M.R.S.O. fiind prima împlinire statornică a năzuinței milenare (după încercările cunoscute din anii 1848 și 1871) exprimată de materialismul dialectic și istoric, mod de gîndire și de acțiune specific maselor populare, victime ale Exploatării, Asupririi și Robiei. Victorioase în peste jumătate din țările lumii, revoluțiile socialiste, mai ales în Europa și Asia, au instaurat regimuri politice democrate din inițiativa și sub conducerea partidelor comuniste sub imboldul tezelor bolșevice, Poporul nostru Dac fiind implicat în cea de-a doua victorie, în Ucraina, apoi în cea de-a treia, la Chișinău, iar la scurt timp, tot între primele succese ale Socialismului, în Ungaria unde a fost instituită Puterea Sovietică, sub conducerea unui comunist originar din teritoriul Romînesc, Bela Kun. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, care și-a pierdut între timp esența din paranteză, pusă de Lenin (Bolșevic), a abandonat și cea mai importantă realizare a gîndirii bolșevice a acestuia, Internaționala Comunistă, ajungînd, după trădarea incredibilă a gorbaciovului, să fie scos în afara legii chiar de către conducătorul nominal al PCUS, cel mai mare ticîlos din istoria Omenirii, care a pus tunurile pe parlamentul țării cu aleșii poporului aflați în ședință (caz unic). Refăcut și devenit P.C. din Federația Rusă, este, sub conducerea lui Ghenadi Ziuganov, organizatorul Centenarului unic de valoare și importanță mondială, cu festivități organizate la Leningrad și Moscova între 1 și 7 Noiembrie 100 e.d., pentru care un comitet și-a adus contribuția încă de la începutul anului centenar, format din conducători ai partidului de la nivel național și teritorial, unii fiind parlamentari. La festivități vor fi prezenți, probabil, reprezentanți ai altor partide comuniste, între care nu am avut onoarea să fim invitați… Tovarășul Ziuganov va explica, desigur, de ce conducătorii partidului și ai statului au desființat și partidul comunist și statul sovietic, de ce din unanimitatea locurilor în parlament Comuniștii nu mai dețin decît 20 %, pe cine și de ce vor fi votat Muncitorii, Țăranii și Soldații care au instaurat Puterea Democrată Revoluționară la 25 Octombrie 1917, de ce în Comitetul pregătitor al Centenarului nu sînt decît intelectuali, partidul este alt ceva decît spunea Lenin… Dacă ar fi prezenți cei din garda veche, făuritorii partidului, declarați menșevici, Plehanov, Troțki, Kamenev, Zinoviev, Lenin însuși, s-ar bucura, în mod cert, că a învins menșevismul, așa cum s-a întîmplat în toate statele cu regim politic democrat în întreg secol al Socialismului… De ce, oare ?!? Pentru că –vom vedea ce opinii are și tovarășul Ziuganov- în nicio țară din cele peste 50 % din întreaga lume nu a fost instaurată Puterea Democrată, pe care nici un Muncitor, nici un Țăran, nici un Soldat nu ar fi părăsit-o, ducîndu-se la inamici și votînd pe cîte un Jirinovski sau Putin… O excepție parțială, semnificativă, există totuși: Republica Socialistă Albania, singura țară care, după complotul antisocialist din 1989, a reinstaurat, pe cale revoluționară, regimul democrat, dar a fost apoi nimicită de acțiunile agresive ale blocului militar fascist NATO. Cred că abia la sfîrșitul următorului Centenar vom putea vorbi de reale partide ale Comuniștilor de tip bolșevic –așa cum pretindea dar nu făcea Lenin- care să lupte și să instaureze regimul politic democrat și Puterea Democrată, pe care, în primul centenar, nu a înțeles-o, nu a programat-o, nu a definit-o nici un partid comnunist, toate rămînînd în slujba social-democrației, adică în serviciul bogătașilor (așa cum au fost inițiatorii – Marx, Engels, Lenin). 2 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 29 octombrie 2017

Tinerei din Diaspora

Dragă Tînără deprimată (și deprimantă), scrisoare publică: Mesajul dumitale către pensionari –de maximă importanță și gravitate- demonstrează că ești total în afara cunoașterii nu numai a societății, ci și a Familiei și a Vieții, ceea ce este firesc pentru perioada Dezastrului Național, care durează de 27 de ani. Dar nu e numai asta; matale ești deja instruită și educată să contribui, conștient și premeditat, nu doar prin reacții determinate psihic, ci și cetățenești, poate etnice, intelectuale, morale, culturale, biologice, poate fasciste… Eu am cinci copii și cinci nepoți (deocamdată); îți propun să accepți a lua act (fără a-ți sugera vreo reacție care să-mi convină mie) de cîteva aspecte sau idei pe care le-am transmis lor, ca Tată și Bunic (o fac și la adresa dumitale, adăugîndu-te la cei 10 ai mei), precum și tovarășilor mei pentru care am scris o mulțime de articole și cărți. Împrumut de la dumneata numai două elemente și te rog să cooperăm discutîndu-le, în total respect reciproc (așa ca și cum am proiecta să le publicăm într-o carte, să zicem ”Dialogul generațiilor”. (Poate, mai întîi, retragi cuvintele, expresiile și ideile de agresivitate nemaiîntîlnită, motiv pentru care am fost tentat să cred că ești o mutantă ori un extraterestru trimis într-o misiune diabolică, fără să cunoști planeta, fără să ai aici Părinți, fără să ai Bunici și Străbunici, fără nici un fel de Rădăcini și, mai grav, fără să-ți proiectezi Flori, Semințe, Fructe… Cu atîtea lipsuri, îți deplîng soarta și, pentru că te respect și, ca Tînăr-simbol, te iubesc, am împrumutat din textul dumitale (aș vrea și te rog să mi-l transmiți întreg, așa cum l-ai redactat, mulțumesc !) termenul ”partid” și propoziția ”bătrînii de azi au făcut o revoluție degeaba”. Draga mea Tînără, află că (niciodată n-ai citit așa ceva și nici n-o să citești în Maculatura scrisă după 22 decembrie-cel-negru) Partid este organizația politică a unei clase sociale, orice altă definire este aberantă, izvodită pentru a tulbura mințile ”prostimii” (adică 85-90 %, deci Stînga totală a țării), diferența formînd-o 2-3 % infractorii cei mari (bogații: burghezii, moșierii, bancherii), alte 10-12 procente cuprinzînd Telectualii, adică analfabeții cu licențe, doctorate, docențe, cademii, aceia care au inventat mișcările (de idei ori social-politice) ale prăbușirilor infernale: anarhie, nihilism, meritocrație, s.f.p. și alte ciume de acestea. Înțelegi acum că gașca cea mai spurcată din societatea post-decembristă, PSD, NU ESTE PARTID, ci grup (”al întregului popor” !) format din Ciocoimea peceristă care a dorit și a reușit să-și mențină Puterea absolută, pentru care motiv a săvîrșit puciul militar prin generalul Ghips, care a asasinat mișelește pe cei care-l ocroteau, a predat apoi conducerea Contrarevoluției în frunte cu criminalul-șef, Ion Iliescu, cel mai mare criminal din istoria Poporului Dac... Așadar, draga mea Tînără suferindă, în decembrie 1989 NU A FOST REVOLUȚIE, iar unde a fost, condusă de anti-peceriști (ca în cazul meu, ci nu de Ciocoimea peceristă) a fost imediat înlăturată prin victoria Contrarevoluției de la București, iar dumneata nu ai auzit de nici un conducător revoluționar (pentru că nu au acces în public, ei fiind la… obroc !). Iată că ”bătrînii de azi NU au făcut o revoluție degeaba” ! Ei, tinerii de atunci, au țopăit pe străzi ca niște zurbagii pentru devastarea Statului democrat, a țării și Nimicirea Poporului, toate fiind împlinite ”cu asupra de măsură”: Democrația (toți folosesc termenul, nimeni nu știe ce este aceasta !) s-a îndepărtat de noi cu multe zeci de decenii, Țara proprie nu mai există, înlocuită fiind de o găoace în care imperiile (european și USA) ne sorb seva și deversează dejecțiile, Poporul –de verticalitate, demnitate și libertate fără egal pe Terra în ultimele 40-50 de milenii- se transformă treptat-treptat în Tîrîtoare, pe la Nicula, Iași, București, Curtea de Argeș, în principal prin succesul obținut în atelierele de dresaj în care au fost transformate Școlile… Dragă Tînără frustrată și pesimistă, parte –curată, clară, sinceră și simbolică- a celor CINCI MILIOANE de tineri -îmbrînciți de Contrarevoluție în mocirla imperiilor și a blocului militar fascist -pentru a le servi ca Slugi, Trențe și Zdrențe, Carne-de-tun, cadavre- vrei ca, dincolo de suferințe, să schimbi prăbușirea a tot ce înseamnă cel mai brav Popor din Europa, Lumina ei dintîi ? Înlătură durerea și mîhnirea date de neîmpliniri, limpezește-ți gîndurile și psihicul, abandonează mînia, insultele, calomniile, spectrul cruntelor condamnări nemeritate, lasă jos pietrele, iartă-te pentru loviturile date la necaz și tulburare în Ferestrele înalte ale Neamului Dac și uită-te bine în jur: solidarizează-te organizatoric –niciodată cu o floare nu se face primăvară !- în raport de constatări certe, cu cei care îți seamănă: ești bogată, fă un Partid din cele trei firești, slujitoare a legii supreme a celor trei categorii, Hoția: al burgheziei, al moșierimii, al bancherimii; ești harnică și adeptă a Sfintei Munci, fă un Partid al Muncitorimii, al Țărănimii, al Intelectualilor care nu și-au piedut rostul și locul (noi fiind singura țară din lume în care intelectualii sînt de dreapta !). Dacă vrei să știi (uită-te la portalul oficial al partidelor înregistrate): la noi nu există decît un singur Partid, al Comuniștilor; în caz că aparții categoriei respective, caută-l, celelalte poreclite ”partide” sînt găști de interese meschine egoiste, inventate și conduce de ciocoii peceriști, grupări care se măresc mereu cu peceriști fără-carnete. Draga mea, Tînără tristă și mînioasă, onorat sînt să-ți transmit urări de sănătate și împliniri pentru dumneata, pentru familie și tovarăși ! 29 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

vineri, 27 octombrie 2017

Catalonia Republică !

Greu să ne pronunțăm: este un fapt pozitiv sau negativ ? Cred că cheile calificării fenomenului petrecut în Catalonia trebuie să stea în răspunsurile pe care le dăm la întrebări fundamentale: 1. Catalanii sînt un Popor ? 2. Ei vorbesc o limbă proprie ? 3. Parlamentul Cataloniei exprimă voința majorității Poporului Catalan ? și 4. Forma dorită de organizare a statului proclamat este pozitivă ori negativă, în raport de evoluția firească a istoriei ? Dacă sînt Catalanii un popor care vorbește o limbă proprie, Catalana, dacă parlamentul noului stat este majoritar de stînga, dacă forma noului stat este Republica, rezultă -și trebuie să admitem- că în Catalonia s-a produs un fenomen pozitiv, care a materializat un drept fundamental al unui Popor, care se simțea –poate chiar era- încorsetat în statul unitar, monarhic, de tristă amintire, în care un tiran fascist și-a impus voința timp de zeci de ani. Nu se poate să nu ne reamintim că acel stat fascist, din fericire înlăturat deja, a acaparat puterea în urma unui crunt război civil (1936-1939), care a fost, în fapt, un război mondial mascat, încheiat cu înlăturarea regimului democrat și a guvernării comuniste instaurată prin alegeri în 1936. Pare-se că Republica cea nouă, Catalonia, preia și materializează dreptul sfînt al poporului la autodeterminare. Nu știm care sînt nemulțumirile profunde ale acestui popor, dar dacă el este a cincea parte din statul unitar –care nu este o federație, cum ar fi normal- și vrea Republică în loc de Monarhie, sînt evidente semnele de justă mișcare spre progres. În același timp, s-au manifestat deplin și imediat acțiunile esențial anti-democrate, bestiale deși neprovocate, ale conducerii monarhiei: ciomăgirea, de către forțe militare, a participanților Catalani care mergeau la votare cu mîinile goale; iată replică fascistă, demnă de Franco. De aceea este de înțeles că cine apără monarhia, inclusiv din partea imperiului european, apără în fapt imaginea lui Franco, împotriva unui Popor doritor de Libertate… Sperăm ca în parlamentul Spaniei să existe minți înțelepte și echilibrate. 27 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Altfel despre ”Colectiv”

Drama petrecută cu doi ani în urmă la ”camera de gazare”, clubul ”Colectiv”, a impus o mare suferință nu doar pentru familiile îndoliate, ci și pentru întregul popor, neexistînd (cred) persoane care să nu fie afectate, de la compasiune pînă la revoltă, aceasta inclusiv ”de masă”, împinsă în Stradă, fie că a fost spontană, fie organizată (contaminată cu alte surse și scopuri, cum ne-a apărut la momentul respectiv), cu creșteri nelimitate ale tensiunii pînă la demisia ”salvatoare” a Primului ministru. De atunci, în afara cercetărilor (penale și nu numai, care se vor încheia, probabil, cu unele pedepse), există o permanentă exprimare a durerilor, a nemulțumirilor și a revoltei, toate culminînd cu condamnarea furioasă (și îndreptățită) a autorităților, cu trimiterea ascuțișului criticolor către organele de cercetare penală, dar și către cele administrative, vinovate de superficialitate ori corupție, uneori formulîndu-se și concluzii despre ”lipsa voinței politice”. De acord fiind cu toate aceste exprimări, mai firave sau mai dure, nu pot să nu constat că lipsește din spațiul public –deschis exclusiv găștilor ”politice” de dreapta și specialiștilor lălăitori ai dumnealor- opinii, atitudini, proiecte din discuții neajunse la mijloacele de comunicare în masă și nici în dezbaterea unor instituții ale autorităților de stat, total neinteresate de cunoașterea și analizarea gravelor realități social-culturale, economice și politice generate de disoluția statului și a regimului politic democrat, prin Contrarevoluția din decembrie 1989, care și-a propus și realizează constant într-un ritm crescendo, devastarea complexă și complectă a țării și nimicirea Poporului. De la aceste realități a început starea de dezastru care ne pîndește în fiecare loc și moment și care a făcut posibilă tragedia de la ”Colectiv” (poate chiar inspirată, provocată și stimulată de unii iresponsabili…). Ar urma acum o amplă prezentare a stării de degradare generală a vieții, în special pentru tinerii și adolescenții cărora li s-a dat brînci din școli (transformate în principal în ateliere de dresaj anti-social) și din întreprinderile împuținate și, treptat-treptat, dispărute –teme de maximă importanță pentru preocupările specialiștilor din diferite domenii. Pînă vom avea sintezele științifice din analizele necesare, ne gîndim, adresîndu-ne memoriei personale sau colective din timpul regimului democrat, ce frumoase erau reuniunile tovărășești, zilele tineretului, balurile de la căminele culturale și casele de cultură, horele țărănești de sîmbăta și duminica sau de la nunțile tradiționale, toate desfășurate în cîmp deschis ori în localuri cu multe ferestre și uși, necamuflate și neîncuitate, fără ”focuri”, fără pereți și tavane false, fără beznă atotstăpînitoare, sau alte asemenea caracteristici definitorii pentru maghernițele în care se înghesuie zeci și sute de persoane, transformate spontan în camere de gazare și crematorii… Iată ce trebuie să avem în vedere pentru a ne esențializa și radicaliza atitudinile, pentru a cinsti curat, nedistorsionat, memoria victimelor și a bloca repetarea nemilosului carnagiu. 26 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 26 octombrie 2017

Ce e aia ”fermier” ?

În condițiile agriculturii colectiviste sau de stat din timpul regimului democrat mă deranja enorm faptul că, de la o vreme, subunități ale GAS/IAS purtau numele de ”ferme” iar șefii lor se numeau ”fermieri”, aceasta pentru că cei doi termeni îmi sugerau o realitate agricolă apusă, a Feudalismului și Capitalismului, în care acționau împotriva bietului Țăran cei doi satrapi, unul mai crîncen decît altul: boierul și arendașul. După 1989, în condițiile fărîmițării și redistribuirii pămîntului din fostele CAP-uri (prin naționalizarea abuzivă a imenselor bunuri imobile și mobile ale lor) și IAS-uri, au reapărut bogătanii ca în regimul burghezo-moșieresc anterior celui democrat, în persoana, mai ales, a ciocoilor peceriști ori a etno-minoritarilor (inspirați de surse externe), cei mai mulți fără proprietate anterioară, precum și micii proprietari, săteni și orășeni, care nu dispuneau aproape deloc de mijloace de muncă, iar priceperile de țăran ocupau un loc obscur în amintirile încețoșate despre părinți și bunici, ori din mica proprie copilărie; cei mai mulți proprietari autentici nici astăzi nu și-au primit terenurile. Era momentul de reluare a agriculturii salvatoare, specifică Poporului Dac de secole și milenii, în coexistență cu industria țărănească, precum și cu marea industrie producătoare de mașini de tot felul, aflată, în 1989, la un nivel extraordinar și complex de dezvoltare. Dar Contrarevoluția, sub oculta comandă directă a serviciilor străine, a hotărît și a executat cu minuțiozitate vandalizarea prin confiscare de la Popor a întregii industrii naționale, prin naționalizare abuzivă (în procent aproape de 100, întreprinderile, organizațiile și instituțiile economice erau proprietate privată sau de grup), acțiune criminală urmată implicit de exterminarea claei muncitoare, cu înaltă calificare, fără egal în lume, care, rămasă fără Partid, fără Sindicat și fără organizații proprii, a fost împinsă apoi de către guvernarea post-decembristă, antinațională și anti-democrată, pe drumurile nimicirii, cerșetoriei și deznaționalizării, în căutare de locuri de muncă și cu consecința dezastruoasă a depopulării satelor (în special) și scăderea drastică a populației țării, în corelație cu întinerirea și potențarea productivă a țărilor capitaliste occidentale, care erau intrate în profundă criză social-economică, din care, prin autodistrugerea noastră, i-am salvat pentru o lungă perioadă. În aceste condiții au apărut jefuitorii de pămînturi agricole și silvice, cu forme de exploatare specifice capitalismului nimicitor – ferma și structurile de angrenare zonală și națională- iar guvernarea post-decembristă, în totul retrogradă, reacționară și anti-națională, a început, pe lîngă exploatare, să execute constant ponegrirea nu numai a Țăranilor, ci și a tuturor Sătenilor, poreclindu-i ”fermieri”, cuprinși într-o oală de lături cu exploatatorii și jefuitorii lor. Registrele, munții de hîrțoage din primării și șmecheria numită APIA, au fost invadate de noua poreclă, în vreme ce pămînturile din zonele de deal și de munte, neatractive pentru jefuitori, se transformă în rîpi și păduri, țăranii –îmbătrîniți și părăsiți- au abandonat Sfînta Muncă, așteptînd să le pice în conturi (toți alimentînd, din puținii lor bănuți, cu comisioane și dobînzi pe noii burghezi, bancherii). Iar terenurile arabile de primă calitate intră în folosința și chiar proprietatea noilor moșieri, interni și chiar externi, numiți și ei… fermieri ! Care, fermi, în pohtele lor de îmbogățire, își sporesc constant averile și-și complectează structurile începînd să dicteze, agresiv, conducerii Puterii și Administrației, vordind în numele ”prostimii” majoritare… Noi, țăranii adevărați și reprezentanții lor autentici, care ne asigurăm existența din munca proprie, respingem cu indignare porecla care ni se pune pe identitățile noastre, amestecîndu-ne cu cei care ne jefuiesc și ne exploatează și pretindem de la autoritățile statului –care mereu ne păcălesc să le dăm votul nostru- să nu ne mai murdărească numele, lăsîndu-ni-l așa cum l-am purtat demn și vertical, chiar însîngerat, peste secole și milenii: Țăran, Țărani, Țărănime, muncind și trăind Țărănește, prezenți (din păcate aproape exclusiv pe scenă) în portul nostru specific-național Țărănesc, în Țara noastră, pe care o vrem liberă de imperii și independentă, așa cum venim dinspre zeci de milenii, cu nume neîntinat: Dacia. 26 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU, Țăran Dac

miercuri, 25 octombrie 2017

Ziua Armatei

Armata Națională, ca instituție fundamentală a unui Popor, organizată de parlament și asigurată cu fondurile necesare și măsuri administrative de către guvernarea țării, reprezintă mijlocul cel mai important de apărare a pămîntului Patriei în fața unor agresiuni ori de salvare a comunităților în cazul unor calamități. De-a lungul miilor ori zecilor de mii de ani, oștirea străvechii noastre patrii, Dacia, ori a crîmpeiului rămas din aceasta și poreclit ”Romînia” și-a făcut cu eroism datoria, încununîndu-se cu lauri pentru merite excepționale și tocmai prin acest Eroism putem să mai existăm și să ne mîndrim că sîntem singurul popor din străvechime care ființăm, supraviețuind unor șiruri nesfîrșite de cumplite încercări… Am lăsat în Istoria Omenirii nume de prim rang care strălucesc în fruntea oștirilor (oficiale sau revoluționare): Regina Tomiris, Alexandru cel Mare, Împărații Galerius, Burebista, Decebal, Vlad, Regele Daciei Unite, Ioniță Caloianul, Mircea cel Bătrîn, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Mareșalul Averescu… Forțele armate ale statului nostru și-au făcut datoria pentru apărarea și eliberarea Patriei și în epoca modernă, motiv și temei pentru care sărbătorim la 25 Octombrie Ziua Armatei Naționale, care s-a acoperit de glorie în cele două războaie mondiale, dar, din păcate, sîntem nevoiți să consemnăm și intervenții abuzive, care depășesc rolul și rostul armatei unei națiuni care își apără Patria și cauza ei. Între abaterile de la această linie demnă, notăm cîteva momente: intervenția împotriva Revoluției Sovietice Ungare și alungarea guvernului revoluționar al lui Bela Kun de la Budapesta (1919), caracterul abuziv al acțiunii militare neputînd fi înlăturat de împrejurarea că teritoriul țării vecine se afla sub administrația autorităților romîne de după primul război mondial; puciul militar din 22 decembrie 1989 (săvîrșit împreună cu conducerea Securității) și răsturnarea regimului politic democrat, urmat de predarea puterii către Contrarevoluția anti-socialistă, anti-populară și anti-democrată condusă de Ion Iliescu în fruntea unui grup trădător din PCR; acțiuni agresive în diferite țări din lume, sub comanda și în interesul conducerii fasciste a USA, dar cu efortul material al Poporului nostru, după 22 decembrie 1989… De notat că Armata Populară, asigurată cu efective prin instruirea permanentă a tuturor generațiilor de tineri –pentru a putea susține, la nevoie, războiul întregului popor- a fost, practic, desființată și înlocuită de trupe de lefegii care sînt angajați permanenți și, ceea ce este gravisim, sînt puse sub comandă străină, tragismul fenomenului straniu culminînd cu incredibila considerare ca… Eroi (!) a celor care se întorc ”pe scut” din teatrele străine de operații, împotriva popoarelor respective. 25 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UGUREANU

luni, 23 octombrie 2017

Tirania minorităților

Imperiul European (statutul real al ”Uniunii Europene”) este rezultatul dezastruos al împlinirii poftelor unor demenți care urmăresc desființarea Popoarelor europene autentice –inclusiv ale inițiatorilor- cu scopul de a le transforma în populații amorfe care să se supună fără cîrtire desființărilor fundamentale promovate de imperiu, ca formă globalizatoare cu conducere ocultă, niciodată aleasă: limbă unică, dispreț pentru cultura națională, batjocorirea Patriei și Istoriei, nimicirea economiei naționale, împingerea Omului ca specie în primitivism, cu reducerea trebuințelor lui la hrană și sex, transformat în ”tuburi digestive dotate cu sex”, după expresiva formulă a lui Pavel Coruț. Mijloacele barbare prin care se obține neutralizarea esenței umane și naționale a europenilor sînt cele cunoscute și utilizate de mii și sute de mii de ani împotriva Libertății ca persoane fizice, personalități psihice și națiuni, adică: Asuprirea națională, Exploatarea socială și Înrobirea religioasă, toate dirijate de un grup restrîns de persoane-diavoli care stăpînesc teancuri de bani ale Europei (poate și ale Lumii), agonisite de-a lungul vremii prin aceleași mijloace bestiale – asuprirea, exploatarea și înrobirea. Această supremă minoritate, stăpînă absolută peste fondurile care asfixiază popoarele Europei își pune în aplicare ambițiile și planurile devastatoare prin intermediul formelor ”statale” ale imperiului –Putere, Administrație și Justiție- unde regulile jocului de-a ”democrația” le fac forțele esențialmente anti-democratice ale minorităților etnice, reunite în delirul lor furibund (de tipul hungarismului) revizionist, revanșard și fascist, dornice să-și refacă și să-și împlinească vechile visuri spulberate de Istorie… Cum se poate aceasta în prezența unor state ale marilor și vechilor popoare europene: Germani, Englezi, Francezi, Spanioli, Italieni, Polonezi, Daci (”Romîni”) ?!? Simplu, foarte simplu, pentru cine nu are gîndirea alterată: minoritățile, la un loc, fac majoritatea în parlamentul imperiului, față de reprezentanții fiecărui stat, această majoritate fiind posibilă prin efectul principiului reunirii spontane din lumea ființelor diferite și chiar opuse, atacate de inamicul comun (cazul cîinilor învrăjbiți care se apără și atacă, împreună, pe lupi). Tirania minorităților este posibilă pe fondul caracterului anti-național și anti-patriotic al reprezentanțelor aduse în imperiu de statele componente, toate grupurile naționale reprezentînd interesele unor infime minorități sociale (de regulă 1-3 %), toate anti-democrate, deci insensibile la minoritățile etnice (”Corb la corb nu-și scoate ochii”). Dar de ce popoarele acceptă această ”reprezentare” nereprezentativă ?!? Și aici răspunsul este simplu pentru cine are un real simț politic. Deși existența Omenirii a evoluat enorm, mai ales în Era Democrată -deschisă prin victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, ajunsă la împlinirea primului Centenar- statele nu au avut Putere Democrată, toate statele democrate din timpul acestui centenar neavînd o astfel de Putere, ci numai regim democrat, în stadii și forme diferite impuse de specific și limitări naționale; aceasta deoarece toate conducerile superioare din partid și din stat au reprezentat -în ciuda afirmațiilor publice de adeziune la bolșevism- tocmai opusul - tezele menșevice. Din această cauză nu s-a elaborat și nu s-a practicat în niciun stat definița corectă, științifică a Partidului ca organizare politică a unei clase sociale, ajungîndu-se chiar la formule-calambur, anti-nomice: ”partidul întregului popor”, cum se pretindea P.C.R. Înțelegem ușor că dacă o organizație reprezintă ”întregul” popor, nu poate reprezenta numai o ”parte” în specificul ei politic – ”organizarea și conducerea societății”. Primitivismul gîndirii politice, impus de Tîmpitizarea Telectualilor practicată de menșevici în Centenarul Erei Democrate a ținut în loc evoluția politică generală a Omenirii, ceea ce a creat baza de acțiune a minorităților de tot felul, mai ales a celor etnice. 23 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

duminică, 22 octombrie 2017

Ce faceți pentru Mediere ? -scrisoare deschisă către Președintele Republicii-

Știu că este fără nici un ecou, dar reiau, pentru cititori, scrisorile (întrerupte o vreme) adresate Președintelui Republicii (care nu spune niciodată că este al Republicii, ca și cum ar fi, după unele manifestări, al… monarhiei !); sper ca, după un timp, să pot publica acea carte proiectată ”Păs cu Păs”, drept replică populară la ciudățenia anti-politică a Președintelui ”Pas cu pas”… Dumneavoastră înaintați constant, pas cu pas, pe drumul pe care vi l-ați propus și pe care l-ați început prin conjunctura misterioasă în urmă cu peste doi ani. Nu știu dacă ați citit ori dacă aveți informații corecte despre scrisorile sau articolele mele, dar îmi este clar că nu ați înțeles care este esența îndatoririlor de conținut ale funcției dv., prevăzută de art. 80, alineatul al II-lea, teza a doua privind medierea între stat și societate. Neștiind ce este societatea –după cum am constatat din cărțile dv.- n-aveați cum să purcedeți la medierea de maximă importanță, mai ales în statul nostru, esențialmente anti-democrat, în care despotismul, extremismul, terorismul de stat (și alte fenomene chiar mai rele) fac diferența între Capitalismul post-decembrist și regimul democrat ante-decembrist. De aceea dv. nu mediați decît între multele minuscule găști economico-politice autonumite, fără acoperire, ”partide”, toate la un loc reprezentînd, prin însumare, cel mult două-trei procente din societate, în jurul cărora gravitează alte 8-12 procente, cu ochii holbați spre fotolii, în vreme ce despre procentul cel mare 85-90 nu știți și nu vă interesază nimic, deși această categorie este cea care își risipește periodic Puterea prin voturile abandonate în urne mincinoase… Dacă ați înțelege ce înseamnă cu adevărat Democrația, ați accepta propunerea noastră de a susține inițiativa de organizare politică a țării, aceasta însemnînd cel mai simplu și mai necesar gest politic: o lege adevărată pentru partidele politice –noi fiind singura țară din lume fără partide politice !- care ar trebui să cuprindă cel puțin un singur lucru, anume definirea (științifică a) Partidului politic: organizația politică a unei clase sociale, cu scopul reprezentării, exprimării și susținerii intereselor specifice.. Abia dialogul cu aceste Partide ar însemna mediere. Apoi ar mai fi Sindicatele, dacă am avea, precum și O.N.G.-uri, dacă aceste două din urmă nu ar fi, ca acum, comandouri absolut guvernamentale, menite să blocheze organizarea normală a societății. Aveți curajul să dialogăm ? În orice țară democrată ar fi posibil… 22 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

miercuri, 18 octombrie 2017

Scrisoare către Parlament

Partidul Comuniștilor, care și-a asumat misiunea de-a reprezenta, exprima și apăra interesele majorității sociale a Poporului (circa 85 %) grupată istoric în clasele sociale fundamentale –Muncitorimea și Țărănimea- neavînd acces practic la drepturi fundamentale, garantate formal de Constituție, În lipsa unor legi adevărate și democrate –cel puțin pentru organizarea politică a țării și pentru alegeri, ci nu doar votări- care să asigure cadrul necesar pentru valorificarea intereselor celor mulți, total nesocotite în prezent de întreaga guvernare post-decembristă, aflată sub tirania minorităților de tot felul, Cu convingerea că evidențiem sentimentele majorității covîrșitoare, inclusiv părți ale altor clase sociale, propunem să adoptați o hotărîre ori lege prin care să dați o replică fermă la atitudinile lipsite de bun simț ale reprezentanților acelei părți a poporului nostru care pretinde (mai ales nejustificat) că este de etnie maghiară, precum și conducătorilor oficiali ai statului vecin. Sugerăm că textul ar trebui să cuprindă mențiunea expresă că statul maghiar se află pe pămîntul Daciei, că și acolo majoritatea populației este de origine Dacă, iar o perfectă reglementare globală a relațiilor dintre Poporul nostru Dac (poreclit Romîn) și Poporul Maghiar trebuie să fie precedată de scuze oficiale profunde și amănunțite elaborate, pe baza documentației exacte, amănunțite și complecte din documente, semnate de conducătorii celor trei organe de stat -Puterea, Administrația și Justiția statului Ungaria- documentul -care se va prezenta oficial statului Romînia- urmînd să cuprindă nominalizate și explicate corect, toate crimele săvîrșite de autoritățile statului Ungaria împotriva majorității populației din Ardeal, de etnie Dacă (”Romînă”) în perioada anilor 1867-1918 și 1940-1944. Extrase din documentul cuprinzînd exhaustiv toate datele de identificare a fiecărei victime, ar urma să fie înmînate autorităților noastre din fiecare localitate și județ care sînt vizate- într-o ceremonie bilaterală, menită să restabilească Respectul și Egalitatea între cele două Popoare, Autorități și Oameni, cu abandonarea totală, pentru totdeauna la pretenția aberantă, anti-constituțională, de organizare a partidelor politice pe criterii etnice, cu izvoare în Hungarismul criminal. Vă stăm la dispoziție cu eventual proiect de lege. Prof. Gheorghe I. UNGUREANU, Președintele Partidului

duminică, 10 septembrie 2017

Dacia !

Nici un om și nici un popor din vest față de Romînia (porecla denigrantă a Daciei în care ne aflăm) nu rostește -și nu poate rosti !- cuvîntul Dacia, cu excepția zonelor compacte locuite de Daci în Ungaria (fosta Panonie Dacă), Slovacia și Cehia (Maramureșul și Moravia Dacă), părțile din vestul Iugoslaviei Mari, inclusiv Istria; numai trădătorii pămîntului și poporului Daciei mai pot spune că avem ceva comun cu vestul Europei, cu țările ”romanice”… Aceasta nu exclude adevărul că am dat Europei prima limbă (Limba Dacă de la Tărtăria și Coliboaia) și prima scriere a lumii (scrierea Dacă), în alfabetul străvechi regăsit la 1835 în Codex Rohonczi –carte scrisă după 1101 despre Dacia Unită (1064-1101) sub Regele Vlad- utilizat anterior de mii și zeci de mii de ani, preluat de popoarele euro-asiatice din antichitaea apropiată. Părăsit exact 1000 de ani (între 862 și 1862) pentru cel chirilic, devenit tradițional pentru limba Dacă, aceasta a fost siluită de 150 de ani încoace să-l abandoneze și pe acesta, fiind îmbrăcată în cămașa de forță a alfabetului străin, anume Latin, absolut impropriu pentru Limba Dacă. Șansa noastră istorică spre a ne salva dulceața limbii Dace în straiul propriu tradițional de 1000 de ani poate fi asigurată de menținerea acestei scrieri în zone din Estul Moldovei -Basarabia, Transnistria, Bucovina- fenomen crunt ocărît de nimicitorii specificului esențial al Poporului Dac, acei viermi devastatori care formează străina zgură otrăvitoare scursă peste Vatra noastră: entitățile indefinibile care ne numesc Lumina cea mare a Neamului Dac a fi ”cadavrul din debara”… Dacii porecliți Romîni –din țară și străinătate- fac un periculos serviciu acelor devastatori ai Neamului Dac prin scrierea cu alfabetul latin fără diacritice și prin scoaterea din scriere și treptat din rostire a Împăratului rostirii Dace, Î, acesta fiind înlocuit cu caracatița inexistentă în scrierea noastră, â, scrisă fără căciulă, astfel ca să se bucure anti-Dacii: poporul devine Roman, partidul devine Roman, portul (nemaipurtat) este Romanesc, țara (mai este țară ?!?) este Romania… Sînt de asemenea izgonite din limbă singurele forme reale ale cuvintelor Dace, verbul Firii, sînt, sîntem, sînteți, sînt, pe care calculatorul, armă a fasciștilor care ne sugrumă, ni le despoaie și le ghilotinează automat… Ce mai rămîne din esența noastră, dragilor Daci ? Cei de stînga vorbiți cu entuziasm și cu suferință despre Patrie și Patriotism (dreapta nu are nimic în comun cu acestea, ea fiind esențialmente anti-Patrie), dar scrieți neglijent, criminal chiar, abandonînd specificul esențial al Patriei… Vă propun, dacă citiți, înțelegeți și acceptați aceste simple dar fundamentale suferințe ale unui Țăran Dac, să scrieți, din această clipă, respectînd esențele Neamului nostru Dac, ”cel mai mare din lume, după al Inzilor” (Herodot). Astfel am pune prima piatră de granit la temelia Frumosului total al Daciei, izvorît din iubirea de Patrie, pe care vi l-am propus pentru Centenatul Unirii. Vom fi noi înșine cînd nu vom mai scrie pamant, sfant, juramant, legamant, cant, camp, mormant… Dv, Dacii care sînteți ”sclavi fericiți” în Occident, împinși acolo de guvernarea contrarevoluționară post-decembristă, scrieți, vă rog, aici, dacă este cineva în țările în care vă aflați surghiuniți care poate rosti cuvintele de mai sus scrise cu căciulă (cu î, ci nu cu a), măcar în fosta țară Dacofonă, Franța (care nu-și zice nici așa, nici France, ci Frans). Putem adăuga: ț, ș, ă, ce, ci, ghe, ghi. Apoi răspundeți-vă: pot fi ei de-ai noștri ? (da, dar degenerați), putem fi noi de-ai lor ? (nu, nicidecum, căci nimeni nu complică rostirea, în nicio limbă a Pămîntului, toți o simplifică !) Puneți aceste mijloace de probă oricăruia din Est de Romînia; toți vor rosti cu maximă ușurință, ca ceva propriu, apoi reflectați. Eu, cu scuze, vă reproduc un text al meu, o ”definiție”: Patriotismul ? Sentiment ce nu se-afirmă, Ci prin fapte se confirmă; Vorbe goale îl infirmă, De rămîne-o simplă firmă Lozincardă și…infirmă ! Prof. Gheorghe UNGUREANU 10 septembrie 100 e.d.

vineri, 8 septembrie 2017

Centenar, centenare...

În toate țările lumii, cu excepția Romîniei (care dovedește și prin aceasta că nu mai e Țară) se fac, de mai bine de un an, discuții, dezbateri, acțiuni publice de natură culturală, ideologică, științifică, politică pentru marcarea, la cote de interes și efecte diferite, a celui mai important eveniment din istoria universală a Omenirii – victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (M.R.S.O.), petrecută la 7 Noiembrie 1917 (stil nou). Preluarea Puterii în Rusia de către Partidul Comunist Bolșevic, primul eveniment de acest tip de pe planetă, sub bagheta ideologică, filozofică și politică a lui Vladimir Ilici Lenin și instaurarea regimului politic democrat în prima țară din lume, reprezintă prin aceasta începutul ieșirii Omenirii din pre-istorie și intrarea în Era Democrată. Primul secol al acesteia se împlinește în acest an în care avem satisfacția de a consemna –sub rezerva dezamăgirii dată de unele refulări vremelnice provocate de Capitalismul muribund agonizant și Imperialismul fascist globalizator- că în peste jumătate din țările lumii s-a consemnat în acest secol trecerea la un regim politic democrat, între primele țări fiind (a treia în ordine cronologică) și o parte a teritoriului Daciei (Estul Moldovei) unde, sub conducerea Partidului Comuniștilor, a fost proclamată Republica Democrată cu sediul la Chișinău, în aplicarea principiului leninist al dreptului popoarelor la autodeterminare. Dată fiind importanța acestui centenar, sperăm ca delegați ai Comuniștilor din Romînia să fie prezenți la festivitățile de la Moscova, Leningrad și Chișinău, pentru a ne exprima aprecierile –noi avînd în lucru și o carte specială dedicată evenimentului și marii personalități a lui V.I. Lenin- precum și sentimentele, opiniile, atitudinile, proiectele pentru cel de-al doilea secol al Erei Democrate, în care intrăm în acest an. Pentru Poporul Dac, poreclit ”romîn” din partea Daciei care cuprinde astăzi cele două-trei țări ”romînești”, mai ales pentru poporul din aceste țări și pentru Marele Neam Dacic, este de maximă importanță Unirea cea Mare de la 1 Decembrie anul II al Erei Democrate (1918), unire care aducea la Vatra străbună teritoriile și populația care au format Dacia Unită de sub Regele Vlad din perioada 1064-1101 și, bineînțeles, Vatra străveche pe care ne-au spart-o hoardele romane pe care noi, ca ciumeții, le cîntăm în… Imnul Național. Halal Imn ! Halal Național ! Propun Dacilor care înțeleg și simt ce sînt Poporul Dac, Neamul Dac, Patria Dacă, Glia Daciei, Limba Dacă și Unirea Daciei, ca, din clipa în care citesc acest text, să vorbească în fiecare zi, fără excepție, cu orice interlocutor, despre ele și, uniți sub stindardul nostru Dacic, să solicite, în fiecare zi, în orice împrejurare, în conținut și formă de deplin respect pentru Daci și pentru anti-Daci, ca, cel mai tîrziu în ziua centenarului să realizăm: 1. Numele DACIA și DAC, pentru Țara, Poporul și Neamul nostru, renunțînd la poreclele denigrante; 2. În ziua Centenarului, apoi, treptat, permanent, toți Dacii de pretutindeni să ne echipăm (ca subsemnatul de foarte mulți ani) în Portul Dacic tradițional, pentru care guvernul să aloce fonduri de sprijin pentru fiecare cetățean, solicitînd în același scop și ajutor de la alte state, inclusiv din Imperiul European, dar și de la Organizația Națiunilor Unite, UNESCO etc; 3. Să contactăm direct pe conducătorii țărilor ”romînești” vecine, inclusiv pe tovarășii Voronin,, Dodon, Smirnov, ca și partea Poporului Dac majoritar acolo, pentru a realiza, în spirit frățesc și în respect pentru minoritari, o nouă Unire politică a teritoriilor și populației care aparțin istoricește de Poporul Dac, cu certe și severe garanții pentru populația ne-Dacă; 4. Să deschidem preocupări ample pentru legături culturale, artistice, instructiv-educative, istorice, literare, etnologice, folclorice, familiale, de colaborare cetățenească, inclusiv politică, cu tot Neamul Dacic din țările vecine –fără pretenții deschise ori ascunse de unire- precum și din țări depărtate unde trăiesc mii, milioane ori zeci de milioane de Daci, în care scop să contactăm autoritățile de stat de acolo (menționez exemplificativ: Ucraina, Rusia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, toate țările Iugoslaviei, Albania, Grecia, Bulgaria, Turcia, Asia Mică, Nepal, Pakistan, India și altele); 5. Să pregătim, la Universitatea București, cu stadii de specializare în țările menționate, cîte patru-cinci specialiști în fiecare an care să studieze arhivele din acele țări și din altele, urmărind cunoașterea și valorificarea documentelor privind prima limbă a omenirii, Limba Dacă, formarea, cu zeci de mii de ani în urmă, a Poporului Dac și evoluția sa, publicarea în tiraj de masă a concluziilor, documentelor, hărților, lexicului comun etc. Orice adept ori susținător al propunerilor expuse poate organiza în localitatea, regiunea sau țara unde se află un Grup Dac și ne poate contacta pentru CASA DACIA la adresa electronică daciapcn@yahoo.com sau telemobil 0745.056752 ori tel/ fax 0248.722546 și, bineînțeles, prin poștă, pe numele subsemnatului, orașul Curtea de Argeș, județul Argeș, Romînia. Trăiască Dacia ! Trăiască Poporul Dac ! 8 septembrie 100 e.d. Prof. Gh. UNGUREANU