luni, 21 august 2017

Academia recidivează

După celebrul apel anti-național și anti-patriotic din februarie a.c., Academia, -care-și zice în continuare Romînă, dar în frontispiciu a rămas ”romana”- recidivează, încercînd, de data aceasta, să ne demonstreze că, cel puțin prin Prezidiul ei, este (mare și grav paradox !) ne- și anti-știință. Știm de cîțiva ani că un mare cademician a emis (în public !) prin gura d-lui largă, îndelung formată-reformată prin toate televiziunile, propunerea ”salvatoare”, spre a ieși din ridicol, de a uni… neunitele planetei: știința cu chiar… antonimul ei perfect: religia ! Se gîndea, pare-se, la o anume religie care îi pica bine d-lui pe… tichie, cu gîndul de a le înlătura pe celelalte cîteva mii și, în orice caz, pe primele patru dintre cele mai reprezentative întru înrobirea populației sărmanei noastre planete. Cred că cel puțin pentru 99 % dintre cititori este clar din prima propoziție a comunicatului academic ”Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri și a memoriei istorice a romînilor” că noua biserică, prin troița ei, Biroul Prezidiului, se autodefinește, în realitate, ca ”principala instituție a conștiinței ANTI-naționale a romînilor”, pentru care ”rostul instituției și destinul ei primordial” ar fi desființarea Științei și, desigur, a Patriei, căci, mocirlită în pestilența religiilor, Patria nu mai poate exista, știut fiind că pentru religii nu există ”patrii”, ci un unic mîl ucigător, în care să dispară vorbele goale: Patria, Limba, Credința (în sensul curat primordial de devotament pentru Patrie și Popor), asfixiate în densitatea omniprezentă și omnipotentă a acelei plăsmuiri hidoase numită de călugărul Eremia (pentru Eli, un personaj abominabil al iudeilor) drept ”domine dei”, devenit în Limba Dacă –despre care Cademia nu vorbește nimic- drept ”dumnezeu”, un cuvînd frumos pus pe o ciupercă otrăvitoare, pe care Papa Franscisc încearcă s-o explice salvînd-o: ”terminați cu iluziile; dumnezeu nu este un personaj, ci o ideie”. Cademicienii, cel puțin cei din prezidiu, suferă de profundă cecitate, chiar cînd li se arată adevărul de către unul dintre primii slujitori ai Ideii de Înrobire a speciei. Trecînd peste deformări de cuvinte și construcții ne-gimnaziale (deși credem că Nemuritorii au trecut prin gimnaziu), reținem ca meritorie invitația Troiței (și îi dăm curs) că ”datoria tuturor care trebuie să vorbească /este/ să iasă în față și să spună lucrurilor pe nume”. Sigur că Înaltul Birou al Prezidiului va fi stabilit –după bunul lui obicei învățat în PCR- cine ”trebuie” să vorbească, spre a-l salva de la dispariția iminentă și evidentă pe stăpînul d-lor –Eli- poleit cu vreo 17 secole în urmă de acel călugăr cu frumoasa metaforă, pe care, nici vorbă, n-o merita, avînd în vedere monstruoasele nesfîrșite crime pe care le patrona batjocorindu-și propriul popor… Grăbiți să ajungă Nemuritori, cademicienii nu și-au mai putut irosi timpul gimnazial (sau chiar… primar !) să învețe că nu există ”clasă politică”, așa că, prelunînd sintagma de la gangsteri, interlopi și pucări –spre a-și numi șefii cei mari- au tras în curtea lor, pentru a-i urechea, pe cei din cea mai minusculă minoritate post-decembristă –de sorginte peceristă- care este, în realitate, stimați tovarăși Cademicieni, nu ”clasă”, ci clisă, cloacă sau, în cel mai onorabil caz, clică. Veți vedea, cred, că această clasă-fără-clasă vă va returna, la adresa Cademiei, o replică de tipul ”… să nu uite de menirea ei. Să nu insulte sufletele a zeci de milioane de români, trăitori în România şi în afara hotarelor ei, să nu batjocorească anul în care pregătim sărbătorirea a 100 de ani de Romînie modernă, independentă şi mare”. Ne este clar că micuțul Birou al Prezidiului își respinge posibilii adversari, păstrînd pentru sine dreptul de a ocărî și batjocori fenomenul și data Marii Uniri, pe care o scrie –ca mortal bobîrnac academic- ”1 decembrie 1918” (cu ”d” mic, pentru că pe cel mare îl rezervă lui … Eli, poreclit ”dumnezeu”…) Inventată ieri-alaltăieri, această creatură domină mințile sălbatice –care-i cer ajutorul căci ele nu mai știu nimic despre istoria atestată de 255.000 de ani a Omenirii, evidențiind faptul că ”Biroul Prezidiului” este în mare derivă (care, probabil, va fi desființat, spre a-și repara onoarea, de către Prezidiu). Multe rămîn încă de spus despre temele clamate de autodefăimatul ”birou al prezidiului”: ”unitatea națională și de limbă”, ”drepturile minorităților”, ”nimeni nu are dreptul să ignore istoria unui popor”, ”politicienii romîni”… Dar drepturile MAJORITĂȚILOR ?!? Oare, în Academie, în afară de biroul prezidiului, mai sînt și Academicieni ?!? Sau ea a devenit partiduț-partidel-partidic politic ? 18 august 2017 Prof. Gheorghe UNGUREANU

miercuri, 21 iunie 2017

Nu Poporul, ci trădătorii lui !

Trumpul, președintele celui mai șubred stat din lume, USA, crede că a aluneca peste alții, asfixiindu-i, ar fi o bravură, iar țările astfel nimicite ar fi… minunate. Din izvorul unei asemenea gîndiri s-a conturat aprecierea că Romînia, ca țară, ar fi… minunată. Și, desigur, are dreptate Trumpul pentru că fosta țară independentă și suverană i-a intrat în ”patrimoniu” și i-a oferit, gratis, toate virtuțile inegalabile pe planetă, inclusiv ”ieniceri, copii de suflet” care să se jertfească –pe cheltuiala poporului Dac (poreclit Romîn)- în folosul conducerii fasciste a USA. Dar, află Trumpule, că nu Poporul, ci trădătorii lui ți-au pus țara sub cizmele fasciste… Redusă la starea de covrig turtit, Romînia a dispărut practic de pe harta de valori a planetei, ceea ce îi oferă entității de la Cotroceni, în postura de primul analfabet politic al statului, încă existent formal, să se mîndrească, în stil abominabil, declarînd stupefiant că este fericit a constata, în auzul beneficiarilor din USA, că starea la care a ajuns Romînia este datorată acelui stat monstruos pe care îl reprezintă președintele Trump, cel mai mic pitic de pe Terra, neputînd respira decît prin kalașnikov și arînd țările cu bombe, dacă dovedesc aspirații democratice. 10 iunie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

joi, 25 mai 2017

Nu candidăm la ”alegerile” parțiale

Cei mai de seamă anti-comuniști, grupați în găști ale Dreptei monstruoase, în frunte cu PSD, se-nghesuie ei pretutindeni, mai ales în bazinele electorale ale Stîngii. De aceea Comuniștii, care nu-și înțeleg distanțarea lungă de acești circari, chiar dacă ar avea șanse certe, cum ar fi în orașul Craiova, nu candidează… În toate localitățile unde vor avea loc ”alegeri” parțiale vor fi doar candidați ai Dreptei, toți peceriști cu carnete vechi sau fără carnete, dar cu aceleași năravuri. Au fost intenții de candidaturi sub simbolul nostru –Secera și Ciocanul- dar noi nu avizăm peceriști pentru nicio funcție în organismele Puterii sau pentru cele alese din Administrație. Știm din 22 decembrie-cel-negru (anul 73 e.d./ 1989) și fiecare zi din cei 27 de ani ne-a confirmat acest adevăr crunt că, în PCR nu au existat la momentul cel mare al dezastrului decît trei Comuniști (Președintele Republicii, soția sa și Generalul Milea) pe care i-au asasinat mișelește cei din puhoiul anti-comunist: 3.831.000 de peceriști, toți anti-comuniști… Aceștia nu vor fi niciodată candidații noștri. Iată răspunsul nostru la întrebări și nedumeriri. 24 mai 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

luni, 8 mai 2017

8 Mai

Cea mai importantă zi din istoria mișcării muncitorești revoluționare din Romînia a fost și rămîne 8 Mai anul 5 e.d. (1921), ziua cînd a luat ființă Partidul Comunist Romîn, prin victoria bolșevicilor în lupta internă cu menșevicii, aspect subliniat de justa orientare în alegerea șefului de partid, în persoana unui muncitor, plăpumarul Gheorghe Cristescu. De menționat că în timpul regimului burghezo-moșieresc anterior, comuniștii adevărați (bolșevicii) nu se ascundeau după deget și își continuau lupta, indiferent de represaliile prin care erau obligați să treacă, pentru unii zeci de ani de condamnări politice și închisoare. Comparați și înțelegeți ce s-a petrecut la 22 decembrie 73 e.d./ 1989: toți cei 3.831.000 de peceriști (exceptîndu-i pe cei trei asasinați de acest conglomerat anti-comunist) s-au dovedit ceea ce au fost întotdeauna și continuă și după 27 de ani: anti-comuniști, peste toți călărind marginalizatul și surghiunitul, crimalul șef, Ion Iliescu. Cum de-a fost posibil ? Partidul Comunist, prefigurat de Marx și Engels și numit chiar bolșevic de Lenin în 1918 (anul I e.d.), a reprezentat materializarea organizatorică a întemeietorilor –Marx, Engels, Lenin- care nu au fost comuniști revoluționari activi, ci ideologi revoluționari, cu gîndire de menșevici (ei fiind intelectuali), adică social-democrați, cu existență personală și familială de nobili sau capitaliști. Ca urmare tot ce-au conceput și au determinat organizatoric (partid, internațională) a purtat pecetea menșevică, chiar și în timpul guvernării sovietice sau, la noi, între 1947 și 1989. Așa se explică de ce monștrii PCUS și PCR nu au făcut nici un gest întru apărarea regimului democrat în 1991 și, respectiv, 1989; dimpotrivă: toți lălăitorii ”comuniști” au devenit constructori, pricepuți, devotați și entuziașți ai Capitalismului și Imperialismului, adepți ai imperiilor, ai globalizării și chiar ai fascismului. De aceea, pentru istoria fiecărui om, a fiecărei familii, a fiecărei comunități și a poporului în întregul său, este de maximă importanță să nu lase organizarea și conducerea partidelor comuniștilor pe seama telectualilor și, mai ales, aceștia nu trebuie să ajungă în Putere decît în număr minim, reprezentînd propria pătură. Spiritul lui 8 Mai 1921 trebuie să revină; altfel poporul –nu numai spiritul democrat și revoluționar- merg spre pieire. Muncitorii și țăranii, alți oameni ai muncii trebuie să învețe și să se grăbească; orice zi pierdută înseamnă un pas în prăpastie… Partidul Comuniștilor îi așteaptă. Trăiască 8 Mai 1921 ! Trăiască Socialismul ! 8 mai 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

sâmbătă, 6 mai 2017

Teze comuniste în aprilie 100 E.D. (2)

Lenin a avut dreptate: proletariatul rus nu s-a dovedit a fi la înîlțimea sarcinilor care i-au revenit, observație valabilă nu numai pentru cei 74 de ani de guvernare a partidului ”comunist” –nu a existat un partid al ”comuniștilor”, cei care și-au zis ”comuniști de stînga”, dar care nu au fost lăsați să se organizeze, chiar de către partidul ”comunist”, numit excepțional ”bolșevic” !- iar despre Partidul Comunist -din orice țară care a cunoscut un regim politic democrat- nu se poate spune nici măcar cu rezerva specificată pentru proletariatul rus. Observația lui Lenin, corectă și întemeiată, este în realitate o autocritică, din păcate neexprimată, adresată personal sieși și mai ales partidului ”condus” de el, care, în fapt, nu exista pînă în anul I e.d. (1918), motiv pentru care, nu întîmplător, Lenin a creionat și a dirijat sarcinile revoluționare spre ”proletariat” și le-a rezolvat prin singura cale eficientă – sovietele, ca organism revoluționar, la început insurecțional, de Putere. Acesta a desemnat guvernul sovietic, numit astfel pe întreaga perioadă a existenței Puterii sovietice în Rusia (1917-1991), ca și în alte țări, mai ales în primii ani ai Erei Democrate (1917-1919). De fapt, Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, ca și cea din februarie, a fost înfăptuită fără Partid al Comuniștilor și fără V.I. Lenin; el a ”picat”, post-factum, la Leningrad în mijlocul revoluțiilor (ambele) deja realizate, culegîndu-le doar roadele; e adevărat însă, că aceia care au stat în fruntea mișcărilor, fie că își ziceau Comuniști (bolșevici), fie social-democrați (menșevici), inclusiv Troțki, fost adversar redutabil devenit colaborator credincios și competent, îl cunoșteau și îl recunoșteau pe Lenin ca superiorul gîndirii revoluționare care a împletit lumini și umbre, finalizate, acum, spre începutul celui de-al doilea secol al Erei Democrate, cu o situație tragi-comică în care se evidențiază abandonarea esențelor, tocmai pentru că aceste esențe nu erau, în realitate, bolșevice, ci menșevice, precum: PCUS își distruge Statul, al căui șef rămîne fără fotoliu, apoi împinge în hău Partidul însuși, scos, vremelnic, chiar în afara legii (ca și în 1917, după prima revoluție); complotul imperialist contrarevoluționar desființează, cu maximă ușurință, statele democrate din Europa (1989), într-un singur stat (Albania) partidul comuniștilor dezvoltă un puternic reviriment victorios, înlăturat însă prin agresiunea militară fascistă a blocului imperialist NATO, culmea cruzimilor fiind planificată și înfăptuită în Romînia, cu asasinarea mișelească și odioasă a Președintelui –de către conducători ai partidului ”comunist”- și cu 1.600 de morți, din care 400 aparținînd trupelor invadatoare (80.000 de militari, din spațiul sovietic, toți sau majoritatea fiind Romîni); unele partide comuniste, guvernamentale, continuă să conducă țările, dar construind… Capitalismul (!), altele dispar pur și simplu, numindu-se drept ceea ce sînt: organizații anti-comuniste, deci anti-democrate, de tip menșevic. În puține țări (China, Coreea de Nord, Cuba, Laos, Sry Lanka, Vietnam) continuă regimul politic democrat, parțial cu amestec ciudat de Capitalism, în altele se menține un regim semi-democrat, dificil de definit (unele state ori replublici din spațiul sovietic ori din alte zone, Norvegia, Venezuela și altele), totul purtînd parcă pecetea de confuzie ideologică imprimată de Marx și Engels și concretizată de Lenin, după tipicul gîndirii intelectualist menșevice: ”să spunem cum vor să audă cei mulți, dar să conducem noi, cei puțini”. Altfel cum ar fi posibil ca un conducător ”comunist” de vîrf să pretindă că a fost ”marginalizat”, ba chiar ”surghiunit”, motive pentru care și-a asasinat pe cel care, în fapt, îl ocrotise ? Lenin însuși a imprimat o asemenea conduită într-un demers confuz în care, în cei 100 de ani scurși, nu s-au delimitat –ideologic, doctrinar, în constituții și legi, în organizare politică și în procesul constituirii organelor de stat- Puterea, Administrația și Justiția, în esența lor dorită, specifică regimului democrat și spiritului comunist direcționat de bolșevism. Deși licențiat în drept, teoreticianul și practicianul comunist, Lenin, nu are nici un text, nici o frază în care să despartă cele profund despărțite: Puterea și Administrația. De aceea toți conducătorii comuniști, el însuși, nu au făcut nimic pentru proiectarea și constituirea unei Puteri Democrate, ba, dimpotrivă, prin aparatul propriu de partid și de stat, se opuneau dîrz, chiar violent, oricărei pătrunderi democrate în Putere; de aceea toate guvernările socialiste s-au pulverizat ca niște castele de nisip, în vreme ce conducătorii ”comuniști” au rămas în funcții ori au urcat, devenind satrapi anti-comuniști, burghezi, bancheri, moșieri, disprețuitori ai maselor populare, ai claselor sociale fundamentale, ai esenței democrate – bolșevismul; nici unu din cei 3.831.000 de peceriști nu este comunist și se declară profund și total anti-bolșevic (în fapt ei toți nici nu înțeleg ce înseamnă noțional acest termen). În Tezele din aprilie elaborate de Lenin și în prezentul text al nostru, două sînt cele mai importante idei-obiective: necesitatea imperativă a definirii și organizării Partidului Comuniștilor, singurul care poate asigura instaurarea Puterii Democrate în baza Doctrinei Comuniste (doctrină complexă a Libertății Totale, Depline, Definitive, Unice și Unitare) și instituirea Internaționalei Comuniste, calea unică a practicării internaționalismului proletar pentru analiza tezelor-antitezelor-sintezelor privind construirea Socialismului și apoi a Comunismului, cu necesara blocare a exportului de revoluție și contrarevoluție. Tezele lui Lenin –îndrumătorul intelectual prudent, postat în coada maselor, dar beneficiar al inițiativelor acestora, ca toți menșevicii- au fost superficial elaborate, artificial și parțial înfăptuite dar rapid abandonate, toți conducătorii partidelor ”comuniste” guvernamentale și în primul rînd ai PCUS –Lenin, Stalin, Hrușciov, Brejnev, Andropov, Cernenko, Gorbaciov, fiind în realitate menșevici- nici măcar nu au definit partidul ca fiind al comuniștilor (bolșevic), nu au instituit Puterea Democrată, nu au acceptat în realitate lupta-de-clasă în sensul ei propriu, politic și ideologic, ci nu de ”război”, nu au înlăturat (ci, dimpotrivă, au întărit) partidul din conducerea unităților economice, nu au dus în parlamente ca reprezentanți, propuși de partidul ”comunist”, pe cei care formau baza socială a revoluției: Muncitorii și Țăranii, nu au militat constant și deplin pentru înlăturarea deplină a exploatării sociale, a asupririi naționale și, mai ales, a înrobirii religioase (aici, cu o excepție notabilă, în Albania). Astfel, statele socialiste, edificate artificial, doar cu lozinci, s-au spulberat uluitor de rapid, cu mari dezastre în consecințele lor, trădarea in corpore a idealurilor ”sfinte” propovăduite de partidele ”comuniste” și trecerea la Capitalism fiind pretutindeni evidente și pregătind apariția unor imperii și chiar a globalizării, ca formă a imperiului universal. Iată de ce ne apar mai actuale ca oricînd cele două teze fundamentale: constituirea Partidului Comuniștilor și organizarea Internaționalei Comuniste, ambele însă definite radical diferit și profund față de direcțiile proiecțiilor lui V.I. Lenin, care nu s-a putut depărta de titlurile sale nobiliare și de esența din textele lui Martov elaborate la 1898 pentru partidul social-democrat rus, precum și de indispozițiile pe care i le provocau țăranii, uneori răsculați (Siberia de Vest, Tambov, Kronstadt) sau muncitorii care ajungeau chiar la insurecții anticomuniste (ca la Moscova, 6 iunie 1918, revoltă încurajată de ”observatorul” Lenin), inclusiv în timpul vieții lui Lenin. Este necesar de asemenea să fie preluat critic fondul de aur al gîndirii lui Marx și Engels, înlăturîndu-se formulele anti-revoluționare din Manifestul Partidului Comunist, în primul rînd privind Patria și Partidul Internaționalist, reținîndu-se că singurii care au Patrie sînt Muncitorii și Țăranii, iar Partidul Comuniștilor nu trebuie să fie internațional, ci exclusiv național, deci patriot; participarea lui la Internaționala Comunistă trebuie să aibă, obligatoriu, un pronunțat caracter patriotic internaționalist. La Moskova funcționează o Comisie specială pentru aniversarea primului secol al Erei Democrate, condusă de Președintele Partidului Comunist Rus, partid care a fost, temporar, scos în afara legii, dar a revenit, uneori cu dimensiuni doar simbolice, rămînînd tot ”comunist” dar nu al comuniștilor bolșevici, conducerea aparținînd constant intelighenției ruse, în vreme ce Muncitorii și Țăranii, nefiind vreodată parlamentarii de bază ai regimului democrat, pleacă în Occident după o viață de sclavie, mai ”bună”… Iată un final al gîndirii și practicii ”codiste” ale lui Lenin pentru un partid bolșevic inițiat, condus și deturnat de… menșevici, aspect esențial care a pus în pericol esența Socialismului, profitorii fiind Capitalismul, Imperialismul, fascismul, globalismul… De aici reies primele teme care ar trebui să stea în miezul acțiunilor aniversare: definirea și realizarea unui real partid național al Comuniștilor, exclusiv bolșevici patrioți și constituirea Internaționalei Comuniste, ca for de studiu, analiză și sinteză ideologică. 16 aprilie 100 E.D. Prof. Gheorghe UNGUREANU

luni, 1 mai 2017

1 Mai Muncitoresc

La 1oo de ani de la debutul Erei Democrate prin victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917 (devenit anul I al Erei Democrate), oamenii muncii, în special Muncitorii, am sărbătorit în libertate și optimism ziua noastră de mare sărbătoare, în jumătate din statele lumii care au cunoscut un regim politic democrat… Astăzi sărbătorirea se mai întîmplă în puține țări, iar la noi, în Romînia, nu mai este decît un apendice și nu (mai) are aproape nimic în comun –cum nu a avut nici în timpul Socialismului- cu esența luptei politice, de clasă. Partidul Comuniștilor a inițiat și a organizat o sărbătorire a zilei de 1 Mai, în anul 78 e.d./ 1995 la Curtea de Argeș și a pus în discuțiue, așa cum trebuie s-o facem și astăzi, o singură și cea mai importantă temă: înființarea de organizații ale partidului în toate localitățile și în toate județele și întocmirea listelor de candidați –Muncitori și Țărani- pentru alegerile următoare; fără candidați proprii pentru organele de Putere, dar și pentru Administrație, nu existăm, situație în care nu are nici un rost să ne întîlnim pentru doi mici și o bere… Așadar, Oameni ai Muncii, înscrieți-vă în Partidul Comuniștilor și pregătiți-vă să candidați pentru alegerile care urmează (normale sau parțiale). Trăiască 1 Mai, Ziua Internațională a Oamenilor muncii ! 30 aprilie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

luni, 17 aprilie 2017

TEZE ÎN APRILIE 100 E.D.

La 16 aprilie 1917, înainte de debutul Erei Democrate, V.I.Lenin a citit (de două ori !) în prezența unei mulțimi de revoluționari (ne aflam la numai cîteva săptămîni de la revoluția din februarie) chiar în gara din (viitorul) Leningrad, imediat după sosirea din lungul exil, textul Sarcinile proletariatului în actuala revoluție, la care lucrare chiar în tren, rămas în conștiința revoluționară a omenirii ca faimoasele Teze din aprilie. Anul acesta, la trecerea în al doilea secol al Erei Democrate, avem datoria și prilejul să facem un scurt și esențial bilanț privind evoluția organizării politicii comuniste, istoria regimurilor democrate, ce, cît și cum s-a realizat din tezele leniniste. Punînd față în față Tezele de atunci cu evoluția mișcării comuniste, mai ales din ”țara Socialismului victorios”, Uniunea Sovietică, cu starea gravă și penibilă în care ne aflăm după 1989-1991, vom înțelege ce a fost șubred și insuficient elaborat în acele Teze, de ce inițiatori și conducători ai primului partid comunist victorios, devenit guvernamental, l-au părăsit ori au fost înlăturați, ba chiar au format dizidență a ”comuniștilor de stînga” (sintagmă incredibilță !). Victoria ”definitivă” și ”ireversibilă” de la 7 Noiembrie 1917, devenit anul 1 al Erei Democrate, a fost spulberată, după doar 74 de ani, chiar de către marele conducător al PCUS, care acum, după 25 de ani, trece liber peste meridiane și paralele, nu a fost executat, nici măcar nu s-a sinucis, bîrîie chiar pe la diverse televiziuni, dă interviuri, scrie articole și cărți, se zice că s-a îmbogățit, are case în inima Capitalismului ”muribund”… Credeți sau nu, chiar Lenin a pregătit o asemenea evoluție pentru Partid, numit ”Comunist”, dar nu era al Comuniștilor, precum și pentru Stat, căruia nu i-a asigurat o Putere adevărată și, mai ales, nu a prescris drumul spre Puterea Democrată. În condițiile în care în cei 100 de ani s-a instituit un regim politic democrat în jumătate din țările planetei, doar într-o singură noapte, într-un singur loc, a funcționat o Putere Democrată, dar și aceea instituită pe cale insurecțională, ci nu prin alegeri: 24-25 Octombrie 1917 (stil vechi). Această Putere revoluționară a asigurat victoria cea mai importantă din istoria cunoscută de 255.000 de ani a Omenirii: trecerea din preistorie la Istoria adevărată, la Era Democrată prin instituirea primului guvern democrat din lume, guvernul sovietic. În a doua zi, la cel de-al doilea Congres al Sovietului, Puterea Democrată a dispărut, iar în cei O SUTĂ DE ANI nu găsim în parlamentele țărilor cu regim politic democrat nici Muncitori, nici Țărani și nici Soldați, adică exact pe cei care au făcut Marea Revoluție Socialistă din Octombrie… Totul se descifrează ușor dacă știm să citim și să înțelegem, cu minte și spirit comunist, cărțile fundamentale ale Socialismului: ”Manifestul Partidului Comunist” datorat lui Marx și Engels, și lucrările lui Lenin. Acestea și autorii lor, cu complexele și complicațiile vieții specifice, ne vor lumina spre a înțelege drumul înălțărilor trumfale și al căderilor lamentabile, toul fiind proiecția în societate a confuziilor și neclarităților, explicabile istoric, științific, organizatoric, social și personal. V.I.Lenin, născut la Simbirsk în familia Ulianov la 22 aprilie 1870 și decedat la 21 ianuarie anul 6 al Erei Democrate (adică 1924, la șase ani de la victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie/1917) s-a ridicat la rangul excepțional de cel mai mare om politic al Omenirii, el fiind cel care a gîndit și a înfăptuit –chiar dacă nu a avut conștiența măreției unice a realizării epocale- trecerea de la Preistorie la Istoria Omenirii, inaugurînd Era Democrată. Nu întămplător, un documentat biograf scrie, cu o nuanță de sarcasm și blasfemie că Lenin ”a devenit cel mai publicat autor din istoria umanității”, precizînd însă cu perfidie că ”tirajul scrierilor lui a depășit tirajul unor cărți sfinte” , deși ne este clar că mai sfinte decît cărțile lui Lenin nici nu există (decît ale noastre). 5 aprilie 100 e.d. (Va continua) Prof. Gheorghe UNGUREANU . Christopher Read în ”Lenin. O viață de revoluționar”, editura ”Meteor Publishing”, București, 2014 . Numind chiar cele două maculaturi arhicunoscute de o parte din omenire (dar necitite): biblia și coranul, pag. 327

joi, 23 martie 2017

Un mecanism despotic de esență anti-democrată

La 9 martie a.c., Parlamentul European a adoptat raportul privind „Crearea unui mecanism al Uniunii pentru democrație, Statul de drept și drepturile fundamentale”, care împlinește rezoluția aceluiași parlament din 25 octombrie 2016 și, desigur, în esență aceste hotărîri pun în aplicare planul secret al Germaniei și Franței pentru crearea Imperiului Cotroman Romano-German, ca esență a noii închisori a popoarelor europene. Bănuim că acest afront barbar adus Poporului Dac (poreclit Romîn) a fost votat și de reprezentanții guvernului Romîniei (care nu sînt și ai Poporului nostru, deoarece noi nu am acceptat -nefiind nici măcar întrebați- îmbrîncirea în mocirla acestui imperiu). Evidențiem faptul că, în totalitate, textul proiectului de acord este esențialmente inadmisibil, tot eșafodajul asasinării popoarelor europene evitînd definirea științifică a noțiunilor de bază la care se referă documentul, anume: ”democrație” și ”stat de drept”, din a căror stîlcire derivă, fără nicio îndoială, că și ”drepturile fundamentale”sînt creionate într-o viziune despotică și sclavagistă. Nu putem pretinde de la parlamentarii romîni trimiși în parlamentul imperial ca să cunoască ori să accepte definițiile științifice ale noțiunilor discutate, motiv pentru care se impune ca toți cetățenii –este vorba în primul rînd de masele populare, formate din clasele sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea- afectați de barbarul proiect imperial să se preocupe de cunoașterea și folosirea corectă a cuvîntului ”democrație” și a sintagmei ”stat de drept”, care trebuie să fie, obligatoriu, complectată la forma ”stat de drept democrat”. Aceasta deoarece toate statele existente în prezent în lume –în afara celor puține care mai sînt democrate –China, Vietnam, Coreea Democrată, Cuba, Laos, Sry Lanka, alte cîteva în interiorul Indiei și unele în fostul spațiu sovietic- se prezintă ca state de drept, dar sînt, în realitate, state de drept anti-democrat, adică exact opusul ”statului de drept democrat”. Pentru înțelegerea și aplicarea corectă a celor două sintagme este imperios necesară definirea științifică a noțiunii ”democrație”, a cărei esență o formează Puterea în care să fie prezentate legal toate părțile statului, în proporția existentă în societate. De aici rezultă, pentru orice om care a parcurs clasele primare și este întreg la minte, că prioritatea obligatorie în drumul spre Democrație o formează organizarea politică a țării, care trebuie să fie realizată printr-o lege democrată, avînd în centrul ei definirea științifică a POLITICII și a PARTIDULUI, acestea fiind total absente în viața politică a Romîniei de după 1946 (la noi neexistînd în cei 71 de ani nici un partid politic propriu-zis). Pentru a ne salva, ca Stat și ca Popor, apoi ca Neam –toate fiind în mare și grav pericol- este neapărat necesar să dăm curs acestor trebuințe, începînd cu a înțelege esența noțiunilor, căci, vorba lui Victor Hugo, nimeni nu acceptă și nu face ceea ce nu înțelege. Pentru a înțelege ceea ce este vital, pentru noi, fiecare în parte și pentru toți, împreună, în clasa socială căreia îi aparținem, există o singură cale: înscrierea în partidul propriu, adică, în cazul oamenilor muncii, Partidul Comuniștilor. 16 martie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor

luni, 20 februarie 2017

Lecție de... Patriotism ?

Toți cademicienii Romîni în viață au învățat definirea Patriei, precum și Patriotismul, în timpul regimului democrat (=Socialismul), dar așa s-au fixat de bine în memoria și în comportamentul civic al d-lor încît imediat după dezmățul din 22 decembrie au uitat totul ori l-au transformat în contrariu prin multe din gesturile publice și oficiale, dintre care cel mai dezastruos este –în ciuda responsabilităților majore și esențiale ale Academiei- abandonarea scrierii oficiale, susținută chiar de către ea însăși, la începutul adoptării, total nejustificată, a grafiei latine în locul celei tradiționale specifice (cea chirilică), utilizată timp de un mileniu (862-1862 i.m.). Supusă, poate inconștient, poftelor imperiale ale unor străini –care salivează privind la bogățiile Patriei noastre, la potența fără egal a cetățenilor (în primul rînd a oamenilor de știință), la poziția geostrategică excepțională și la istoria multideca-milenară a Daciei și a Poporului Dac- Academia a paralizat, prin hotărîrea din 1993, cel mai important element distinctiv al Poporului nostru, Limba, intoxicată apoi de nenumărate viituri pestilențiale. Importanța profund negativă a acestei ”condamnări la moarte” a Limbii Dace, poreclită Romînă, nici nu mai trebuie argumentată, motiv pentru care amintesc doar faptul că mari savanți ai lumii din toate punctele cardinale afirmă temeinic probat, că Limba Poporului Dac este prima limbă a Omenirii și se vorbește, în stadii diferite de evoluție sau de conservare, pe toate continentele, inclusiv în localități sau țări cu utilizare compactă masivă (precum statul Punjab din India, de către 80.000.000 de locuitori). Scoaterea lui î cel real –Împăratul Limbii Dace- din scrierea cuvintelor și înlocuirea cu caracatița străină â, scris fără diacritice de Academia însăși, reprezintă cel mai cumplit și devastator atac împotriva Patriei; lăsată fără specific, porecla șută a numelui Țării ne-a dus în imperiul lingvistic, în general necunoscut, al Romaniei, în istoria întunecată a fragmentelor din evoluția Dacă sud-dunăreană, ne-a vărsat în mulțimea de 10-15 milioane a zavragiilor europeni care –ce coincidență, ca incident istoric !- tocmai și-au pus, prin televiziunile Ramaniei, nou nume care să se înrudească ușor-ușor cu al Romanilor și -de ce nu, de vreme ce locuim împreună în același spațiu ?- și cu al Romînilor… Probabil o nouă ”școală ardeleană” va aduce și alte modificări substanțiale pe care, din nou, cademia le va tivi cu comunicate Patriotice care cheamă la… unitate a… dezbinării, aceasta pentru că distinșii oameni de știință –cu remarcabile realizări de frunte în ansamblul planetei- nu le explică demonstranților ce este Politica și cum trebuie practicată ea prin intermediul Partidelor care să disocieze societatea în trebuințele specifice, de clasă, pe care să le exprime neîngrădit fiecare, ci nu să le… unească în Turmă (cum le e drag unora care se visează… Păstor !). Chiar am auzit pe unii dintre Dv, distinși Savanți, că ar fi bine să unească într-un tot unitar cele mai de seamă antonime; ar mai supraviețui firma ”Academia Romana” ? Comunicatul Academiei pare frumos și este scris, probabil, prin 1964, dar publicat acum, fără a se ține seama că Poporul nostru a involuat masiv în cei 27 de ani de cădere programată, astfel că, spre bucuria unora, semănăm mai mult cu o… populație, deja nomadă, parțial. Propun Academiei, deținătoarea de vîrf a științelor și cunoștințelor, să definească –nu se admite plagiere, căci nu se atribuie diplome sau titluri !- într-un apel-comunicat public, primii 10-12 termeni de maximă importanță politică; mă ofer să-i sugerez o posibilă listă. Îmi pot permite un mic exemplu ”poeticesc” ? Iată-l: Patriotismul ? Sentiment ce nu se-afirmă, Ci prin fapte se confirmă; Vorbe goale îl infirmă, De rămîne-o simplă firmă, Lozincardă și… infirmă ! 20 februarie 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

miercuri, 15 februarie 2017

Tovarăși Beneficiari, Adversari, Inamici

Deși am făcut permanent referiri la relaționarea noastră și a scrierilor noastre cu tot felul de cititori, există mereu între aceștia unii care dau replici de respingere (de cele mai multe ori nerespectuoasă). Dată fiind această realitate, mă simt dator să repet delimitările noastre esențiale: 1. Noi, Comuniștii, fie în numele nostru personal, fie al Partidului Comuniștilor, scriem numai pentru Tovarășii noștri, adică pentru membrii Partidului, precum și eventualii viitori membri, toți fiind Beneficiarii activității noastre prin esența statutară: reprezentarea, exprimarea și apărarea intereselor Oamenilor Muncii, în primul rînd ale claselor sociale fundamentale –Muncitorimea și Țărănimea. Toți cei care nu se încadrează în această sferă pot să nu citească, iar dacă au făcut-o incidental, pot nesocoti: nu-i ating nici criticile și nici laudele noastre; ei nu există pentru noi și sînt liberi să-și îndrepte iubirea către cine o simt sau o doresc. 2. Beneficiarii, alții decît membrii noștri, vor fi toți cetățenii țării prin activitatea noastră ideologică și politică, mai ales atunci cînd vom fi prezenți în Putere sau în Administrație, iar cînd vom finaliza proiectele noastre de legi, vor fi beneficiari toți cetățenii, indiferent de clasa socială, așadar, inclusiv Burghezii, Moșierii și Bancherii, care vor fi apărați, în fața concurenților exteriori, prin măsurile promovate în interesul Patriei și al Propriului Popor. 3. Adversarii sînt și vor fi toți Competitorii care ne recunosc în aceeași calitate și relaționează cu noi în total respect. Noi recunoaștem, în acest climat, și o vom face permanent pe orice adversar care își declară suportul de clasă socială, așa cum o facem noi, chiar și -ori mai ales- atunci cînd vom fi majoritari în Putere și, astfel, vom organiza noi Administrația, singuri sau în colaborare cu unii adversari. Sub majoritatea noastră nu vor exista bălăcăreli și excluderi politice și ideologice (cu care sînt foarte obișnuiți peceriștii și par a se veșteji dacă nu le utilizează). 4. Inamicii noștri, actuali, trecuți și viitori, sînt peceriștii care nu acționează sub numele propriu; ascunși sub diferite numiri și porecle, ei vor fi crunt criticați, desființați de fapt, așa cum ne-au desființat ei pe noi (doar că nu-i vom duce la pușcărie, căci noi sîntem Comuniști, ci nu… peceriști anti-comuniști !). Îi vom accepta la colaborare numai dacă și după ce vor declara, fiecare pentru sine și pentru toți, de fiecare dată, pînă la sfîrșitul lumii: ”Sîntem lepădăturile peceriste care am degradat Socialismul, apoi l-am trădat, i-am asasinat pe conducătorii Eroi, după care i-am hulit cu hula care ni se cuvine nouă, devastînd tot ce a realizat Poporul, chiar sub conducerea noastră. Nu merităm, dar ne cerem iertare pentru lepădările noastre”. Știm că în internet nu există și nu scriu Comuniștii, decît cel mult unu la un milion. Dar cei care o fac și citesc mesajul nostru, pot să ne contacteze de îndată pentru a se înscrie în Partid; cine nu se înscrie, nu este, nu poate fi, Comunist. Aceasta deoarece noi trebuie să fim pregătiți pentru a candida la parlamentul viitor, cel mai tîrziu la 1 ianuarie 102 e.d./ 2019. Cum să vă propunem candidați, dacă nu existați ?!? Cu cele mai alese salutări tovărășești și urări de împliniri ! 15 februarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor

Ernesto Che Guevara

Medicul argentinian revoluționar, personaj interesant și fermecător, a slujit cauza revoluției cubaneze în rol de Comandant, sub comanda lui Fidel Castro Ruz, Comandantul Suprem, devenind Ministru, după victoria revoluției socialiste, ipostază în care nu s-a simțit bine și a plecat să ”haiducească” în Bolivia, cu o mînă de oameni. A devenit prototipul din Stînga al acțiunilor revolute de pe întreaga planetă; sub efigia lui de contrarevoluționar se pregătesc -de către Imperialism- și se desfășoară contrarevoluțiile, numite absolut impropriu, revoluții, de tip ”maidan”, din America Latină la Kiev, încercate și la București prin împingerea în față a tinerilor agresivi și sălbatici. Efigia lui Che este simbolul destabilizării, al exportului de Contrarevoluție; nu trebuie asociată cu Socialismul, cu revoluția socialistă, nici vorbă cu... Comunismul. De altfel, după 22 decembrie-cel-negru, în niciun text -inclusiv în internet sub condeiul anti-comuniștilor care își spun ”comuniști”- nici o dată (în afară de cărțile și articolele noastre) nu s-a folosit corect termenul Comunismul. El este propriu pentru societatea viitoare -poate peste cîteva secole- imaginată teoretic de Doctrina Comunistă, după ce în Putere vor fi majoritari reprezentanții Partidului Comuniștilor, instaurînd, astfel, Puterea Democrată. Din această Putere nu pot lipsi reprezentanții celorlalte clase/ categorii politice, dacă și cît timp în societate acestea vor exista numericește ca să poată duce în Putere cel puțin un Deputat.. Socialismul primar, inaugurat o dată cu debutul Erei Democrate, la 7 Noiembrie 1917, nu a evoluat corect în acest prim secol scurs deja, prin promovarea -impusă de existența și caracteristica specifică a Capitalismului și Imperialismului, agresivitatea- promovînd și astăzi simbolurile, nepermise în Politică, de luptă fizică: pumnul, ciomagul, pistolul, kalașnikovul - care nu au nicio justificare dacă legea țării permite organizarea politică. Deci, chemarea la ”maidan” prin prezența efigiei lui Che este contrară Doctrinei Comuniste, doctrină a Libertății Totale, Depline, Definitive, Unitară și Unică. La aceasta nu se poate ajunge cu kalașnikovul, ci cu organizarea politică. Unde apare Che, drumul spre Socialismul și spre visul pentru Comunism este blocat. Calea noastră, a Comuniștilor, are însemnele Muncii: Secera și Ciocanul; organizați, sub acest simbol, sînteți Comuniști. 15 februarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 14 februarie 2017

Un comentariu: CADEMIA

9 februarie 100 e.d./ 2017: Care Patriotism ?!? Cademia Romînă este cea dintîi între instituțiile statului denigratoare ale Poporului și Patriei; ea este cea care a tras apa peste Regele rostirii Limbii Dace - Î. De la aceasta pornind, totul este falsitate și lălăială (cum ne-a spus-o, dumirit -cam tîrziu- fostul Președinte Eugen Simion, pentru care îl felicităm !). Popoarele care își pierd rostirea și scrierea proprie -cum se întîmplă la noi după întunecatul an 1993- sînt împinse înspre Haos și Pieire, așa cum se petrece anarhic (dar bine organizat) în Romînia de 27 de ani. Distinși Nemuritori, aveți, desigur, merite științifice de mare importanță -pe care nu le putem cuprinde noi, muritorii- dar, fără îndoială, nu aveți Patrie, căci dv. constituiți ”Academia Romana” (ca în emblemă), chiar după multe-multe secole de la dispariția Romanilor; ce să mai vorbim ?!? Ați uitat că prima îndatorire -pe care v-ați impus-o în urmă cu 150 de ani- a fost APĂRAREA, ci nu desființarea Limbii Naționale... Apoi, distinși tovarăși, cum de ați uitat -toți v-ați instruit la bază în timpul statului cu regim politic democrat- ce este ”statul de drept” adevărat, adică cel democrat, insinuînd că cel despotic și retrograd, devastator al întregii agoniseli, de zeci de mii de ani, a Poporului Dac, acest stat post-decembrist ar fi ”stat de drept” democrat ??? Un asemenea stat ar îmbrînci, oare, țara (”Patria” !) în Oborul imperial al Europei ? Ne-ar pune Vatra la dispoziția blocurilor militare agresoare ? Ar instala în țară hoardele fasciste ale USA ? Și ar trimite cincimea tînără și viguroasă de cetățeni să devină ”sclavi fericiți” pe plaiuri străine ??? Pe ce lume trăiți, distinși savanți ? Cine v-a redactat Apelul peceristic și l-ați semnat ca orbii ?!? Cu înalt respect pentru instituția și titlurile Dumneavoastră ! 9 februarie în anul 100 al Erei Democrate (intrată în Istoria Omenirii la 7 Noiembrie 1917). Prof. Gheorghe Ungureanu (din Orașul Curtea de Argeș) Comentariul se referă la: APEL LA PATRIOTISM. Academia Română, mesaj către poporul român și instituțiile statului

duminică, 12 februarie 2017

D O I N Ă

Nori de ploaie se adună Dinspre Cluj spre Odorhei: Unii vor să ne impună Să jucăm cum cîntă ei. Minţile au luat-o razna; Umblă zvonul deşănţat Că-n Harghita şi Covasna Vor să facă "stat" în Stat ! S-a udat de lacrimi pragul; În Cristuru e prăpăd ! Imnul romînesc şi steagul Nu se-aud şi nu se văd ! Crişul, Mureşul, Tîrnava Poartă jalea în aval. Nesfîrşită e gîlceava; Nu e linişte-n Ardeal. Munţii stau să răbufnească; Fierbe galbenul podiş ! Vatra sfîntă strămoşească E tăiată-n curmeziş. Se anunţă o Furtună Cu efect devastator: Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevesteşte Un pericol iminent ! Tot ce sună romîneşte Capătă un alt accent. Graiul nostru plîns pe vetre, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimănui... Nu lăsaţi ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pămînt, Să ne umble prin istorii Şi să muşte din cuvînt ! Neamul Romînesc nu piere; Dacii încă mai trăiesc ! Scoateţi steagul la vedere Şi-n Ţinutul Secuiesc ! De pe stîncile străbune Decebal ne dă curaj ! Faceţi imnul să răsune Peste Mureş, pîn-la Blaj ! Nu permitem celor care Se pretind aici stăpîni, Să ne calce în picioare Demnitatea de Romîni ! 12 februarie 2017

miercuri, 8 februarie 2017

Pentru o manifestație Politică !

Partidul Comuniștilor 8 februarie 100 e.d./ 2017 Să evităm repetarea Gunoiadei de la începutul Contrarevoluției ! Manifestația maidanezilor din Romînia riscă să degenereze periculos, pentru că cele două ”tabere” -ambele de dreapta, conduse din afara țării- chiar aceasta urmăresc; le-ar conveni de minune o nouă ”Gunoiadă”, pentru ca, pe acest fond, să ne poată sfîrteca Patria, speculînd nemulțumirile populației, din ce în ce mai multe și mai profunde. Dar nu tinerii -ne-frumoși și ne-liberi- din Stradă sînt principalele victime, ci mai ales cei care nu sînt în stradă, căci se află ”sclavi fericiți” pe meleaguri străine, cu alte Gunoiade. O explozie anarhică a nemulțumirilor (dirijată însă negativ la adresa Poporului) va determina consecințe extrem de grave, cu urmări istorice de necuprins. De aceea trebuie stopată orice manifestație anarhică (bine organizată de inamicii Poporului) și înlocuite cu justa și reala determinare politică, participarea, structura și conducerea actanților, precum și țintele critice, acestea nefiind, în realitate, Președintele și Guvernul, ambele instituite relativ corect, ci ”parlamentul”, care, în fond, nu este Parlament, ci o gașcă în care nu sînt reprezentați decît infractorii (și bogații cei mari care sînt subsumați în această noțiune). Certitudinea acestui mod de gîndire ne-o dă situația reală rezultată din votare: doar 38 % prezență la vot, din care ”parlamentul” constituit cu cca 30 % (celelalte voturi fiind sub ”pragul” banditesc). Așadar, este nevoie de reprezentare unanimă anti-parlamentară, la o manifestație calmă, frumoasă, respectuoasă, evident, legală, pe care s-o organizeze cei năpăstuiți de Contrarevoluție: acei 62 % absenți + cei respinși la poarta legislativului. Această reprezentare este asigurată 100 % de către cele 110 partide legal înscrise, cărora le transmitem din nou invitația de a-și onora mandatul politic pe care și l-au asumat prin înființare și înregistrare oficială. În acest scop ne repetăm disponibilitatea pentru inițierea organizării. Președinte al Partidului Comuniștilor, Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 7 februarie 2017

O inițiativă, pentru detensionarea situației politice

Am un proiect de manifestație totală –absolut pașnică și cu o singură revendicare- a celor 62 % dintre alegători care au fost absenți la ultima mascaradă (nu împotriva Guvernului și nici a Președintelui, pe care să nu-i băgăm în seamă), la clădirea unde funcționează anti-constituționalul parlament (Casa Republicii). Pentru aceasta trebuie să conlucreze și să conducă reprezentanții partidelor politice neparlamentare. În acest scop, cine este de acord, să-i contacteze pe Președinți. 7 februarie Prof. Gheorghe Ungureanu tel.: 0745.056.752

duminică, 5 februarie 2017

SCRISOARE DESCHISĂ

PARTIDUL COMUNIŞTILOR Proletari, nu acceptaţi Să mai fiţi exploataţi ! Comitetul Național 5 februarie 2017 SCRISOARE DESCHISĂ -către Primul-ministru și Guvernul Romîniei și către Președintele Republicii- -spre știință: partidelor politice înregistrate oficial- Partidul Comuniștilor, reprezentînd interesele claselor sociale fundamentale ale Poporului nostru –clasa muncitoare și Țărănimea- urmărește cu atenție desfășurarea evenimentelor îngrijorătoare, la care populația a fost incitată de către autoritățile centrale ale Administrației, precum și de către unele partide politice, luînd act de invitația la discuții, cu tema acestor evenimente, pe care Primul-ministru a făcut-o ”partidelor politice”. Primul-ministru nu a precizat care partide sînt invitate la discuții, dar noi, ca în toți cei 27 de ani –de cînd a început distrugerea organizată a țării- nu am primit niciun semnal și ne este clar că nici Primul-ministru, nici miniștrii și nici consilierii săi nu știu că în Romînia există 119 partide politice, din care numai cîteva au intrat în parlamentul (care continuă să fie constituit ilegal), majoritatea covîrșitoare neavînd posibilitatea să activeze în public, datorită legilor despotice, anticonstituționale și discriminatorii. Strada, unde a fost chemată populația să se zbenguiască, în public, profitînd și de vremea frumoasă, cu susținerea materială a unor surse oculte (să sperăm că nu sînt… bugetare !) a adunat cam trei-patru sute de mii, zilnic, sau aceiași în fiecare zi și noapte, mulți sosiți în București din toate județele, avînd asigurate transportul, cazarea, masa și… recuzita scenică. Din ce clase/ categorii sociale sînt aceștia ? După cum relatează reporterii, inclusiv din interviuri, se pare că toate categoriile sociale sînt reprezentate, nemulțumiți fiind de la ultimul sărăntoc pînă la Președintele Republicii însuși, pe care l-am văzut învîrtejit printre zurbagii (deși dumnealui mai are cîteva case neconfiscate, încă). Admitem însă, de dragul autorităților de vîrf, că toți manifestanții sînt votanți de-ai celor două tabere ”războinice”, caz în care Primul-ministru va discuta cu reprezentanții politici ai lor. Dar dacă -așa cum se pare- acei porecliți ”tineri frumoși și liberi” (jumătate erau vîrstnici-vîrstnici și chiar frumoși în comportament !) aparțin celor 62 % care nu au fost prezenți la votare (căci votare a fost, ci nu alegere !), cine îi reprezintă la discuțiile politice ?!? Reprezentanții celor 38 % ?!? Dacă veți căuta răspunsul, acesta este unul singur: pe nemulțumiții cei mulți nu-i pot reprezenta partidele care s-au aciuat în parlament, ci tocmai celelalte 113 partide ! Iată de ce considerăm că Primul-ministru are obligația legală să invite la discuții TOATE PARTIDELE POLITICE ÎNSCRISE OFICIAL, conform listei existentă la Tribunalul București, căci doar acestea, împreună, pot reprezenta legal tot spectrul politic al țării. PREȘEDINTE, Prof. Gheorghe Ungureanu Adresa noastră: * poștală: Oraș Curtea de Argeș, Bd. Basarabilor nr. 5, bloc E 2, scara A, etajul IV, apart. 12, județul Argeș, Romînia; tel/ fax: 0248.722546, telemobil: 0745.056752; * electronică: daciapcn@yahoo.com * ziar electronic: Pentru Socialism !

sâmbătă, 4 februarie 2017

SCRISOARE DESCHISĂ

PARTIDUL COMUNIŞTILOR Proletari, nu acceptaţi Să mai fiţi exploataţi ! Comitetul Național 3 februarie 2017 SCRISOARE DESCHISĂ -către partidele politice înregistrate oficial- Partidul Comuniștilor, într-o îngrijorare ascendentă față de evoluția crescîndă a tulburărilor din Stradă, alimentate copios de grupările guvernante anti-politice (partidele parlamentare și susținătoarele Președintelui Republicii), reiterează adevărul știut de toată lumea privind rezultatul ”alegerilor” din 2016, anume că atît guvernarea cît și opoziția parlamentară –care vorbesc în numele Poporului- au obținut sub 15 procente din voturile care aparțin Poporului suveran, neprezentat la vot în procent de circa 70, aceasta pentru că, fără îndoială, nu și-a recunoscut reprezentanții între Competitorii electorali. Apreciem că, firesc, acest procent de abstinență este reprezentat de partidele neparlamentare (care s-au înscris ori nu în competiție). De aceea considerăm că acestor partide le revine îndatorirea și dreptul de a cere și a se prezenta la mediere cu Președintele Republicii, în numele societății, apoi cu Guvernul și Parlamentul (reprezentare la care niciodată nu s-au gîndit autoritățile Puterii și Administrației). Întru aceasta, Partidul Comuniștilor vă propunem tema unei întruniri urgente și dezbateri prealabile, anume Organizarea politică a țării, care să se încheie cu: 1. un Comunicat (sau Acord) comun, 2. un proiect de lege avînd aceeași temă și 3. un program concret de elaborare și aplicare a legii, astfel încît în șase-șapte luni totul să fie realizat, pentru care, după confirmarea acceptării de către dv., vă voi transmite proiectele pe care vi le propunem. Sugerăm ca fiecare Partid să fie reprezentat la întrunire de 1-2 persoane (conducătorii nominali sau înlocuitori cu depline puteri) și fiecare poate să expună drapelul și simbolul (proprii). Așteptăm și oferte pentru găzduire, inclusiv cu asigurarea cheltuielilor (în raport de posibilități). Întrunirea ar putea avea loc la Curtea de Argeș, cu o durată de trei-patru ore (cu sau fără accesul Presei). Notăm principiile care să guverneze întrunirea și materialele adoptate: - fiecare partid este invitat să declare categoria/ clasa socială pe care o reprezintă; - respect (în conținut și formă) desăvîrșit de la fiecare pentru fiecare și pentru toți, inclusiv referitor la peceriști, chiar dacă pentru unii aceștia ne sînt inamici; - indiferență față de cele două grupări aflate în conflict stradal; - partidele parlamentare nu au acces la întrunire; ele pot achiesa și subsemna ulterior documentele elaborate de noi. PREȘEDINTE, Prof. Gheorghe UNGUREANU -------------------------------------------------- Adresa noastră: * poștală: Oraș Curtea de Argeș, Bd. Basarabilor nr. 5, bloc E 2, scara A, etajul IV, apart. 12, județul Argeș, Romînia; tel/ fax: 0248.722546, telemobil: 0745.056752; * electronică: daciapcn@yahoo.com * ziar electronic: Pentru Socialism !

joi, 2 februarie 2017

COMUNICAT

PARTIDUL COMUNIŞTILOR Proletari, nu acceptaţi Să mai fiţi exploataţi ! Comitetul Național 2 februarie 2017 C O M U N I C A T PARTIDUL COMUNIȘTILOR, profund îngrijorat de situația explozivă creată în stradă prin incitarea populației la proteste stradale neautorizate și necontrolate (legal), în numele maselor populare pe care le reprezintă, aduce la cunoștință următoarele: De 71 de ani în Romînia nu au avut loc alegeri pentru constituirea Puterii, ea fiind asumată în mod samavolnic de către PCR, fie în numele propriu afișat (pînă în 1989), fie de către același actant politic, dar cu numele ascunse sub zeci și sute de numiri, inclusiv ale gunoaielor istorice, PNȚ, PNL, PSDR… Toată activitatea fiind bazată pe Minciună, Intimidare și Forță –instrumente utilizate curent după 1946- la care s-au adăugat uneori și crime (ca în decembrie 1989 și după aceea, cu victime cunoscute: Vasile Milea, Nicolae și Elena Ceaușescu, Virgiliu Cătălin Zbăganu, Virgil Săhleanu, alții în Piața Victoriei, Valea Călugărească și Stoenești), țara a rămas neorganizată politic, situație față de care Mamutul PCR continuă să-și bată joc de popor, prin reprezentanți de tip caricatură: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johanis, Petre Roman, Mizărescu, Ciorbă, Vasile Radu, V.V. Ponta, T.R. Ungureanu, Ciocloș… cazul cel mai grav constituindu-l cetățenia străină a unor parlamentari, miniștri, prim-miniștri și chiar (!) președintele republicii. Lipsa reglementării constituționale a organizării politice a determinat reducerea treptată a participării la votare (neexistînd alegere), iar găștile peceriste, autoproclamate partide, au guvernat țara cu procente favorabile infime (PNȚ cu 5 % din numărul alegătorilor înscriși în liste, în perioada 1996-2000), iar acum guvernează cei care au obținut 17 %, în vreme ce în opoziție sînt cei care au obținut 15 %, de partea acestora fiind și girantul pentru președintele Republicii care (în 2014) a obținut cam 19 procente… În aceste condiții, taberele de peceriști din cele două grupe de găști nu știu ce înseamnă adversitate politică, ei fiind între ei inamici, iar adversarii, tratați ca inamici, inclusiv penali, reprezintă partea prostimii, adică cei 68 %, nebăgații în seamă sau respinșii, în baza unor reglementări nerușinate prin anticonstituționalșitatea lor. Parlamentul nu are interes, guvernul cu atît mai puțin, președintele republicii (care nici nu știe că țara pe care o trage de căpăstru este Republică), nu pricepe nimic din nebuloasa numită Politică și se vîră printre zurbagii să strige HUUOO la adresa guvernului pe care abia l-a numit… În acest climat ”războiul”, care este încă o metaforă, cunoaște tensionări ascendente, deja periculoase, tocmai în momente tragice, dramatice, în care un război real se află la poarta noastră… Normal că toți competitorii cei numeroși în afară de cei care au pătruns în parlamentul ilegal, condamnat de Popor la Referendum, precum și cei care au votat CONTRA prin absență (62 %) sînt excluși din treburile de stat de interes național de către categoriile de minoritari menționate, dar girantul funcției de președinte al Republicii nu înțelege și nici nu știe ce este aceea mediere, crezînd că aceasta constă în sprijinirea găștilor guvernamentale, numite ONG care nu au altă preocupare (parcă ar face parte din BOR !) decît să pape bugetul. Considerăm neapărat necesar ca, de urgență, Președintele Republicii să convoace toate partidele politice existente, pentru mediere, celor parlamentare acordîndu-le încredere de 38 % (cît au obținut voturi), iar celor neparlamentare diferența de 62 %, tema discuțiilor fiind principii și texe de organizare politică a țării, cu elaborarea unui text scurt, de o pagină A 4 întitulat ”Legea organizării politice a țării”, pe care să o voteze de urgență parlamentul, toate activitățile importante fiind suspendate pentru o perioadă de două-trei luni pînă la organizarea partidelor politice adevărate (în locul găștilor actuale), iar în următoarele trei-patru luni să se organizeze alegeri parlamentare. PREȘEDINTE, Prof. Gheorghe Ungureanu

miercuri, 1 februarie 2017

Cătușele Globalizării

24. Sexul în public. Fără să facem referiri la practica din unele țări sau zone geografice, chiar și din Europa, evidențiem caracterul moral/ imoral al sexului în public, pentru că el definește esențial modul de a gîndi și comportamentul unor comunități mari și națiuni întregi. Notăm mai întîi că există țări (spre exemplu la eschimoși) în care soții se simt onorați să-ți ofere pe soțiile lor tinere și frumoase, cînd ești în vizită, pentru a împlini o partidă de sex chiar în patul lor conjugal, iar un refuz (explicat, desigur, prin precepte de moralitate care te caracterizează) i-ar demoraliza și chiar ar fi interpretat la o ofensă. În alte țări (din Asia de sud-est) tinerele fete care urmează să se căsătorească, sînt prezentate, în prealabil, la șeful cultului religios din sat –care poartă supranumele (nu știu dacă este corect și frumos tradus) de ”găuritor”, iar în alște țări, tot din acea zonă geografică, există un cult oficial, familial și personal pentru organul (masculin) de copulație, prezent prin sculpturi, picturi, desene, fotografii, pretutindeni, pe case, pe alte clădiri, în parcuri, pe străzi, statuete, mai mult decît sînt expuse drapelele naționale în țări aflate în stare de maximă efervescență patriotică. La noi, Poporul Dac a ținut în mare și strictă reglementare morală -și nu numai- relația sexuală ca pe cea mai strictă intimitate, condamnînd aspru orice abatere. Argumentele și probele folclorice, datînd de mii și mii de ani, sînt și multe și concludente în sensul menționat, iar tinerele fete sînt, în mod tradițional, aspru certate, nu numai prin cuvinte, dacă la căsătorie se dovedește că nu au fost… cinstite, fiind ”restituite” părinților cu maximă ocară, iar pentru revenire la soț erau necesare mari ”despăgubiri”. După anul intrării în Noaptea Neamului Dac (100 e.d./ 1989), la noi s-au prăbușit toate aspectele existenței, o dată cu vandalizarea și distrugerea materială a economiei naționale; la un post de televiziune am văzut cum o nerușinată de prezentatoare (redactor, ziarist, moderator) a înfruntat-o dur pe o adolescentă care și-a declarat numele și vîrsta (12 ani) punînd o întrebare destrăbălatei care a bombardat-o cu zbierătele: ”Cum, ai 12 ani și nu ți-ai început viața sexuală ?!?”. Poarca este și acum la acel post, motiv pentru care vă invit să vă imaginați gradul de moralitate al conducătorilor și patronului (ce cuvînt oribil !). Acum, după mulți ani, toate mijloacele de comunicare în masă, deci publice (acest termen este utilizat total greșit de către politicienii post-decembriști, învățămîntul nefiind public, ministerul, inexistent, nefiind public, autoritățile, lipsite de autoritate, nefiind publice, ci de stat !) prezintă permanent și din abundență, scene, povestiri, referiri, informații cu conținut sexual și pornografic, întîietatea fiind preluată de la televiziune de către internet, devenit adevărat focar de promiscuitate. Receptivi, cuplurile, chiar la prime sau întîmplătoare întîlniri, practică raportul intim în parcuri, pe iarbă, pe bănci, inclusiv la școală, în grupuri sanitare, în oraș, pe stradă, în autoturisme, pe plaje etc fără nicio opreliște, de nici un fel, ceea ce se întămplă, la orice nivel, și în spații oficiale, cu acces principial pentru public, depravarea devenind elemente de bravură și de apreciere. Așa știn de un prim-ministru care face sex în rezerva biroului său, așa știm de Bil și Monica, satisfăcîndu-se chiar în biroul oficial al Președintelui USA, iar nevasta ”înșelată” i-a apreciat și lăudat virilitatea saxofonistului…. Toate aceste abateri de la moralitate, bun simț, reguli igienice și de orice altă natură, sînt încurajate de formațiuni imperiale și de elementele pregătitoare ale Globalizării, deoarece ele pun peste popoare pecetea descalificantă de depravare, iar dacă ai ștampilat un popor cu această amprentă, nu mai este mult pînă îți intră singur în coteț… Popoarele cu respect pentru castitate și moralitate, cum este Poporul Dac, trebuie să-și găsească resursele potrivite pentru a respinge asemenea înjosiri dezastruoase, impardonabile și, poate, iremediabile. 1 februarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 31 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

23. Mîncărurile ca specific național. Un distins profesor universitar, pictor de renume, Maestrul Mihai BANDAC, mi-a trimis chiar în astă seară un mesaj (transmis și altor peste 30 de adresanți) prin care prezenta mîncăruri deosebit de valoroase, pregătire din vremuri străvechi din alimente ale Patriei noastre, DACIA, cu specific național, multe dintre ele namaifiind cunoscute de tinerele generații și, foarte trist și dezolant, respinse de localurile de alimentație publică ori alterate (din punct de vedere al conținutului și al pregătirii). M-am bucurat de mesajul distinsului dascăl și maestru și i-am sugerat refacerea ordinei în listă și complectarea acesteia. Pentru că molima universală, ciuma numită Globalizare, va distruge complet valoarea noastră în pregătirea mîncărurilor, de prim rang în lume, am hotărît să scriu un episod cu această temă, pentru a-i invita pe cititori –care nu s-au alterat ei înșiși o dată cu ceea ce consumă, cu denumiri și conținuturi inacceptabile- să-și amintească de bucuriile mesei rotunde țărănești plină cu bucate extraordinare. Nu sînt un colindător prin restaurante, mai ales după 22 decembrie, deoarece nu am avut alt venit decît salariul și apoi pensia de cadru didactic, cu care nu pot aborda decît ”meniul zilei”, dar am avut unele ocazii (datorii protocolare și o excepție inițiată din reflex de orientare) și pot afirma că mîncarea care se pregătește și se servește în restaurantele ”romînești” (am pus în ghilimele pentru că nici nume, nici renume naționale nu mai au, deși unele se numesc, poate cu ideea compromiterii, chiar… Dacia sau și ”restaurant… romînesc”). Așa dar, accept o sugestie și mă înscriu la o masă festivă la restaurantul Athenee Palace din București, cu masă pregătită cu meniu unic, pentru o sută și ceva de persoane, am achitat anticipat suma IMENSĂ, cu care mi-aș fi asigurat o masă îndestulată pe cinci-șase luni de zile (cca 150 de euro) și… nu pot spune că am mîncat ceva, căci unele prezențe materiale microscopice erau de nerecuperat din farfuriile cît roata carului, iar altele… nemanducabile; nici un ”fel” nu avea nume romînesc (se întîmpla în centrul capitalei, la un fost restaurant de mare renume, unde, în timpul regimului democrat, nu cheltuiai mai mult de 50 de lei pentru două persoane care plecau foarte mulțumite…) Față de acestea, pentru a vă oferi prilejul unei comparații cu rezultate evidente, perceptibile de către oricine care știe ce se pune pe mesele restaurantelor în acești ani, vă dau o listă de mîncăruri tradiționale ale Poporului Dac (cel care sîntem, poreclit de-o vreme Romîn), cu precizarea că am scris lista dintr-un condei (nu ar răscolit cărți, reviste sau memoria). Iat-o, cu bunătățile Dacice: 1. Bulz tradițional (de peste 30.000 de ani), fără adaosuri ”boierești”, copt la jar 2. Sarmale, evident cu varză (în strachină) + piftie 3. Balmeș, tot tradițional, nealterat în conținut 4. Parlagele prăjite (în tigaie, cu condimente locale) 5.Teci și Dovlecei (mîncare, ciorbă) cu lapte, zarzăne sau parlagele 6. Puricei 7.Turtă 8. Mămaligă/ turtă coaptă, felii cu usturoi 9. Tocăniță 10. Sloi 11. Bureți 12. Colariz 13. Ciorbă/mîncare de: lobodă, urzici, șteviuță, știr, lăptuci, foi de sfeclă, de varză (dreasă cu ou și untdelemn) 14. Chisăliță 15. Mîncare de prune/ poame de mere sau pere 16. Mațe de purcel, fierte, cu usturoi 17. Cîrnați cu varză călită 18. Ciuperci (din natură) fripte, prăjite, fierte Toată planeta ar intra în trepidații. Dar NOI, DACII, trebuie să ne numim Patria drept cea care este: DACIA ! Sub cupola otrăvită a Globalizării, nu vom mai păpa bunătățile noastre și chiar le v om uita. 31 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

luni, 30 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

22. SFP – maxima demență. Existența ”partidelor” suprastatale –o realitate în Imperiul European- este cel mai grav pas săvîrșit în direcția distrugerii statelor și națiunilor, mai ales că în nicio țară din Europa nu sînt definite Politica și Partidul, situație în raport de care nu se poate vorbi, în niciun caz, de democrație, aceasta lipsind cu desăvîrșire, dispariția ei reală fiind determinată de succesul (vremelnic) al complotului internațional contrarevoluționar din anul 73 e.d./ 1989. Dispariția statelor cu regim politic democrat –majoritare în Europa- a determinat incredibila transformare a partidelor comuniste din țările ne-democrate, mai ales cele mari (Franța, Italia, Spania) și, astfel, s-a asigurat prăbușirea, cu 150 de ani, a luptei pentru o societate democrată, pentru care se întrec în lălăială despre ”socialism” anti-comuniștii din partidele social-democrate, aceasta în condițiile în care, în toate țările, Puterea aparține burghezo-moșierimii și bancherilor, toți organizați național și inter-național, iar foștii ciocoi ”comuniști”, toți îmbogățiți, retrograzi și reacționari, sînt între aceștia și se ocupă de justificarea imperiului, a blocului militar fascist NATO, a religiilor, propunînd și adoptînd legi esențialmente anti-democrate și chiar fasciste, unii făcînd declarații oficiale de condamnare a ”Comunismului”, fără să înțeleagă și să definească termenul și, mai ales, fără să înceapă, în calitate de fost pecerist, cu mea culpa. După opinia mea, nici un pecerist n-ar trebui să aibă curajul și nerușinarea de a vorbi în public, decît după un text ca acesta (sau, poate, mai clar): ”Sînt pecerist, am contribuit la degradarea Socialismului, l-am trădat în 1989, sînt unul din ucigașii șefului nostru și Președinte al Republicii (cei 3.831.000), îmi dau seama de dezastrul produs de mine și, nefiind bogat, trăiesc numai din Muncă și vreau să mă întorc la convingerile comuniste. Există vreun Partid pentru mine, căci PCR a fost cu totul altceva”. Da, de la această bază, te putem primi în Partidul Comuniștilor În lipsa Internaționalei Comuniste, desființată criminal tocmai de conducătorii partidelor comuniste, care parcă turbaseră după cel de-al doilea război mondial, nimeni nu a orientat ideologic pe conducătorii comuniști, deveniți și conducători de stat în peste jumătate din țările Europei, spre definirea științifică a noțiunilor de bază în edificarea societății umane și democrate, Socialismul, toate lăsate la nivelul încropit în pripă în afara cunoașterii reale a societății democrate, care lipsea în totalitate (cazul lui Marx și Engels, ba chiar și al lui Lenin) și cu matrița turnată în forme impuse de războaie civile sau de intervenție agresivă din exterior și de dificultăți de tot soiul, la fel impuse din interior și din exterior (cazul lui Lenin, Stalin, Mao Țe-dun, conducătorii comuniști spanioli și greci ș.a.). În această situație de debusolare și anarhie, mințile ticăloase ale telectualilor, îmbogățiți fără muncă –dar care au învățat să citească și, din păcate, să scrie- au inventat tot felul de principii și teze care, evidențiind capacitățile lor intelectuale, vor să impună prostimii –așa numesc ei pe cei mulți, care le asigură cele necesare traiului îmbelșugat, luxul și desfrîul- proiecte de conducere a societății esențialmente anti-valorice, între cele mai de seamă fiind meritocrația și societatea fără partide. În multe țări, dar mai ales în Romînia, acest feluri de ”putere” sau guvernare sînt efective și eficiente de 27 de ani, țara neavînd partide, iar pe scena politică joacă ridicol și dezastruos numai găști de infractori, formate exclusiv din cei care se încadrează în categorie ”meritocrație”, fiecare ins fiind cu buzunarele burdușite de licențe, doctorate, docențe și cademii. Pentru oricine este evident că tocmai ”meritocrîncii” nu au ce căuta în politică, pentru că: 1. ei nu știu nimic despre politică, nestăpînind nici măcar o singură noțiune; 2. ei nu reprezintă decît un procent infim al populației (circa 1). Au însă în slujba lor pe telectuali (de tipul ”corifeilor” Patăpievici, Pleșuvu atavic, Pălitologu, Lichescu, Cătrănitu ș.a. ș.a), dar și pe ceilalți cam opt-zece procente. În concurență cantitativă -singura existentă în societățile antidemocrate (Sclavagism, Feudalism, Capitalism, Imperialism)- pentru a-și păstra privilegiile pe care le-au primit în timpul regimului democrat, în schimbul lălăielilor, au lansat cea mai stupidă teză pe care nici analfabeții nu pot s-o accepte: societatea fără partide, nepricepînd că, de fapt, aceea n-ar mai fi societate. Dar ei știu că doar o asemenea societate ar fi permisibilă pentru Globalizare. 29 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

21. Forțele imperiale. Imperiul global, dacă s-ar realiza, ar fi asemănător imperiilor istorice, cu absența sau îngustarea la maximum a Puterilor naționale (”locale”), locul lor luîndu-l forțele centrale, de cele mai multe ori dispuse și local, pentru operativitate la momentul considerat oportun, ceea ce în condițiile actuale de spionare totală a persoanelor și grupurilor va atinge viteze de ore sau chiar de minute pentru vreo executare silită ori reprimarea unor răzvrătiri. Toate imperiile, ca și cel european, și-au format forțe represive, pregătire și înarmate corespunzător pentru a îndeplini imediat orice comandă venită de la Puterea despotică, în fapt vîrful Administrației suprastatale așa-numitul ”guvern” central. Pe această linie, există, în văzul tuturor, armata imperială, NATO, care, în cazul dat, slujește mai multe imperii: cel european, USA, precum și altele, în care există parteneri comuni. Caracterul și modul de acțiune al acestei forțe de tip fascist nu mai trebuie prezentată; de zeci de ani știm ceea ce a săvîrșit împotriva Statelor, Popoarelor și Conducătorilor democrați ai acestora; este posibil ca măcelurile organizate în Irak, Albania, Iugoslavia, Libia, alte țări din Asia Mică ori Magreb, dacă ne referim numai la ultima perioadă de timp, să nu fie uitate multe sute de ani ori milenii. Imperiile își formează de asemenea poliție suprastatală, care este mai reținută la început, dar treptat își extinde prerogativele pe întregul teritoriu, iar cînd globalizarea se va accentua, vor dispărea toate reținerile. Cum stăpînii imperiului sau ai organismului global au interesul să supravegheze totul astfel ca să nu permită acțiuni de natură națională, patriotică, sau, cu atît mai mullt, de esență democrată, ei își formează și forțe speciale de intervenție rapidă care să anihileze imediat, în orice parte a teritoriului și în cel mai scrut timp, chiar în cîteva ore, orice ”răzvrătire”. În cazul imperiului european știm din surse de presă că acesta dispune deja de o forță de intervenție rapidă formată din 3.000 de militari ultraperformanți și dotați cu echipamente de ultimă expresie, care pot și au drept să intervină imediat în orice stat component și –atenție !- fără nicio aprobare a autorităților naționale. Dacă acum, cînd există autorități naționale, cu încă multe atribuții în state în care nici nu au avut loc referendumuri pentru integrare în imperiu –cum este cazul Romîniei- și cînd în șase-șapte state populația s-a pronunțat pentru ieșirea din imperiu, există totuși o asemenea forță, ieșită de sub orice control național, vă imaginați ce se poate întîmpla în cazul cînd structurile globalizatoare despotice, de natură economică, se vor generaliza. Nu mai vorbim de alte forțe speciale, tot de natură miliatră, anume serviciile secrete, cu libertate de mișcare în tot spațiul și dispunînd de mijloace ultraperformante prin care pătrund în orice spațiu, în orice casă, în orice încăpere, chiar fără altă tehnică specială, utilizînd ceea ce se găsește, absolut firesc și simplu, în fiecare locuință: calculator, televizor, radio, alte aparate tehnice electronice obișnuite, la care putem adăuga mai vechi mijloace de dirijare, comandă și supunere, cum sunt acțiunile subliminale, psihotronice și altele care utilizează energii speciale. Putem acum înțelege simplu avertismentul celui mai mare savant în viață al lumii, Stephen Hawking : ”Descoperirile noastre științifice ne-ar putea distruge”. Și aceasta numai pentru că masele populare, neorganizate politic, îi lasă pe ticăloși, direcționați de telectuali, să mențină și să extindă Exploatarea, Asuprirea și Robia (în primul rînd religioasă). Avem însă speranța că Globalizarea nu-și va finaliza planurile distrugerii omenirii pînă cînd interese opuse ale diferitelor state ori imperii, n-o va spulbera, iar națiuni puternice, cu istorie străveche, cum este cazul Dacilor, se vor elibera, vor arunca de pe grumaz gunoiul Capitalismului și Imperialismului, reluînd construirea societății democrate și umane, Socialismul. 28 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

Cătușele Globalizării

20. Putere suprastatală. Fiind un stat secret, Oculta regresivă va utiliza multă vreme formele, lipsite treptat de atribuții legislative, ale Puterilor naționale, pentru a da iluzia că ea în fapt nici nu există, fiind inventată de zvonuri și legende, dar, prin formule intermediare –ale imperiilor, cum este cazul celui din Europa, Imperiul Cotroman-Romano-German de la Strasbourg-Bruxelles- va crea și va consolida, o vreme, un parlament care va adopta legi-directive printr-un sistem anti-democrat, determinat de modul de constituire și de vot esențialmente anti-democrate, specifice imperiilor, ci nu uniunii de state Imperiul european, la început redus numeric și cu scopuri capitaliste (economice) declarate, și-a elaborat chiar de la început, la 4 noiembrie 1950, cînd s-a declanșat concurența calitativă dintre cele două sisteme social-politice configurate după cel de-al doilea război mondial –Capitalist (anti-democrat) și Socialist (democrat)- un fel de Constituție prin care să fie cenzurate unele abateri în interiorul statelor componente, baza de reglementare constituind-o chiar o hotărîre a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite , aceasta devenind treptat –cum s-a dovedit mereu după 1989- Organizația Nimicirii Umanității, care patronează intervențiile militare fasciste împotriva statelor care au ori au inițiat introducerea regimului politic democrat și, în consecință, nu-și mai cedează bogățiile statelor imperialiste care vor să aibă totul fără plată. În condițiile dispariției statelor democrate, Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză, Consiliul de Securitate –care a devenit o paiață- nu mai opune vreun drept de VETO și astfel, statele cu guvernare fascistă (USA, Anglia, Franța, Italia, Israel, Australia, Noua Zeelandă) declanșează după bunul plac acțiuni prin care ară țările cu bombe pentru a și le subordona, prin lichidarea regimurilor democrate și chiar decapitarea conducătorilor Patrioți, fără ca popoarele respective, lipsite de sprijinul fostelor state democrate, să poată înlătura agresiunea. Servicii speciale secrete, cu bugete nelimitate și chiar ieșite de sub controlul formal al șefilor de stat (cum este cazul CIA din USA) plănuiesc și finanțează totul împotriva guvernelor și popoarelor, îi răpesc pe conducătorii patrioți și îi fac prizonierii lor (Președintele Noriega, Abdulah Ocalan) sau îi asasinează (Nicolae Ceaușescu, Sadam Hussein, Slobodan Miloșevici, Moammar Gadafi… ). Pentru mîrșăvia lor utilizează formele fasciste internaționale formalizate (cum este Tribunalul Penal Internațional), precum și acțiunile revolute, contrarevoluționare, anarhiste și nihiliste de tip ”maidan” (la Kiev), ”golania” (București), ocuparea străzilor cu zurbagii și atacarea instituțiilor și clădirilor oficiale (Chișinău, Cairo, Magreb), bombardarea totală a țării (Albania), tot mai des fiind prezentă în fruntea maselor revolute efigia lui Ernesto Che Guevara, faimosul argentinian care, scăpat de sub ”gravitația” Comandantului Suprem, Fidel Castro, voia să facă ”revoluții” în toată America Latină, cu pușca… Lărgindu-se și consolidîndu-se, după 1989, Imperiul European a impus statelor membre, devenite adevărate colonii, reglementări de dominație absolută, desființîndu-le, în fapt, esența Puterii, căci, acestea, în loc să prevadă supremația intangibilă a Puterii naționale față de orice reglementare imperialistă, au dispus, prin conducătorii trădători, norme exact opuse, iată: ”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” De-acum Puterea națională este o simplă executantă, cu rol de guvernorat, orice lege trebuind să fie conformă cu demențele imperiale care să le asigure acestora spolierea fiecărei țări, în folosul forțelor globalizatoare care dispun tabu prin ”puterea” pîrghiilor financiare, unde fac regula, pentru toți, persoane necunoscute, nealese și nevalidate de nimeni. Nimeni nu mai poate scăpa de aceste cătușe, decît revenind la regimul politic democrat, dar pentru aceasta lipsește organizarea politică. 27 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

vineri, 27 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

19. Glorie veșnică. Glorie veșnică ! Așa am încheiat textul anterior dedicat Martirilor Neamului Dac, pe care îl continui acum. Un personaj cu o personalitate de talia Președintelui Nicolae Ceaușescu va fi permanent imensă piedică în calea Globalizării, dar trepăduși trădători cum sînt toți cei aliniați după Criminalul șef Ion Iliescu (cei 3.831.000 și nu numai) vor bloca mereu, la rîndul lor, deschiderea spre coloana de lumină pe care o reprezintă Președintele-cel-Mare: Patria și Regimul Democrat. Puținii oameni prezenți la mormîntul Președintelui, înregistrați copios (sonor și video) de reprezentanții anti-presei (pentru a demonstra că suntem puțini), exprimă idei oneste și sentimente simple, încătușate în cuvinte, sintagme și expresii ale contrarevoluției, tot mai acaparatoare de la an la an, în ciuda adversității, percepută de cei mulți, din ce în ce mai evidentă, dintre ea și masele populare. Dar acestea, masele populare, după 27 de ani de tîmpitizare, nu mai pot separa Răul material de Răul cel mare, al înrobirilor de orice fel, mai ales religioase, aceasta fiind primul nivel de profunzime al Globalizării, exercitată presant și dezgustător, chiar din 22 decembrie, de către telectualii care au răbufnit în televiziunea națională pe la ora 12, după acțiunea bezmetică a puciștilor. Împreună, ipocrita jelanie impusă de telectualii robiți străinilor, prin care se cîrîie permanent despre asasinarea mîrșavă în ziua de crăciun, punct nodal al înrobirii -uitîndu-se faptul în sine al multiplului asasinat politic pentru decapitarea regimului democrat și a Patriei- cu ponegrirea oficială prestată de statul anti-democrat post-decembrist, reprezentat de Președinte-Parlament-Guvern, arată dimensiunea de profunzime a decăderii Poporului Dac, acesta punîndu-și Martirii în relație de întunecare față de jegul cel mare pus pe fața lumii, religia evreiască, în conlucrare cu amenințarea oficială pusă pe iubirea și respectul poporului, firesc izvorîte din inimă pentru Eroii lui cei mari. Neputința mulțimilor, din care o infimă parte face prezență anuală la Mormîntul Sfînt, de a construi ceva pentru cinstirea Eroului și pentru propria-i apărare în fața viiturilor de mîl otrăvitor vomate de telectuali, este dramatic subliniată de faptul că Cei Mulți vin unul cîte unul sau în grupuri mici, în vreme ce ponegritorii dețin toate televiziunile și umplu ecranele criminale cu dejecții tot timpul, 365 de zile în fiecare an și 24 de ore în fiecare zi; neorganizați, oamenii muncii nu pot ține piept acestui val pestilențial, motiv pentru care se retrag la folosirea armelor ancestrale ale cuvîntului cu două tăișuri: otrăvit pentru ponegritori, catifelat pentru cei îndrăgiți. De 26 de ani le spun celor prezenți că au o singură cale pentru izbăvirea proprie și pentru cinstirea deplină pe care o impune statura înaltă a Președintelui asasinat: organizarea politică proprie; entuziasmați pe moment, niciunul nu-și împlinește gîndul, toți rămîn la neghiobia dintîi: ”să ne unim !”, cu gîndul la grupusculile peceriste, esențial anti-comuniste, înrobitoare, susținătoare ale imperiilor și blocurilor militare fasciste, beneficiarele asasinatului din decembrie și ale vandalizării țării, toate social-democrate, adică entitatea lupească ascunsă în piele de miel… Le-am propus peceriștilor să contribuie fiecare cu cîte un leu pentru a ridica un Monument, ba chiar un Mauzoleu pentru Președintele-cel-Mare și cei prezenți au emis silabe și interjecții aprobatoare. Ce credeți ? Vom colecta, într-un timp rezonabil, 3.831.000 de lei ? Poate vor plusa și soții/ soțiile, precum și ceilalți membri de familii peceriste, alți privilegiați… Sau, probabil, cei mai mulți contributori vor fi tocmai cei ne-peceriști ? Eu cred că aceia care se consideră Comuniști pot contribui, să zicem într-un an-doi, cu sume între 100 și 1.000 de lei. Dacă este intempestivă, nu luați în seamă, dar aș propune să deschidem o Listă de contribuții pentru un Mauzoleu închinat conducătorilor Comuniști (în primul rînd conducătorilor nominali ai Partidului – Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu). Pentru că n-a avut altcineva inițiativa, propun să acceptați ca să deschid eu lista, iată: 1. Ungureanu I. Gheorghe, Comuna Cicănești, satul Urechești nr. 160, județul Argeș = 1.000 lei. Așteptăm sugestii și idei de proiecte de la arhitecți, ingineri, artiști etc. Rog să anunțați înscrierile, în afară de presă/ internet, la adresa daciapcn@yahoo.com sau poștal la sediul Partidului Comuniștilor, Oraș Curtea de Argeș, Bd. Basarabilor nr. 5, bloc E 2, scara A, etaj IV, apart. 12, județul Argeș. Toți cei înscriși vor primi confirmare și informațiile necesare pentru valorificarea subscrierii contribuției. 26 Ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

miercuri, 25 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

18. Pîngărirea Martirilor. Știm -și dacă nu știm tot adevărat este- că toate popoarele și comunitățile își au martirii lor, eroii care și-au închinat viața întreagă și chiar au dăruit-o prin sacrificiul suprem pentru împlinirea ori salvarea intereselor vitale. Poate mai mult decît alte popoare acest adevăr caracterizează în chip substanțial Poporul Dac, în raport de diferite cauze, dintre care evocăm acum, doar exemplificativ, curgerea nesfîrșită a migratorilor peste pămîntul nostru, nu numai în ultimele 2.500 de ani, de cînd avem știri certe, ci de multe mii de ani… Cîrnatul acestor hoarde barbare este destul de lung (și, sigur, neîncheiat) iar eu l-am fixat în memorie, de peste 60 de ani, de la profesorul de Istorie, prin silabe, cîte una pentru fiecare: Ro-Go-Hu-Ge-A-Sla-Bul-Ung-Pe-Cu-Ta-Tur-A… Mă încîntă și astăzi satisfacțiile jocului poetico-patriotic: RO-GO-HU-GE-A-SLA-BUL-UNG-PE-CU-TA-TUR-A, Ne-au călcat cu toți Barbarii, dar s-au dus de-a dura… Pentru cine nu pricepe începutul și sfîrșitul ”cîrnatului”, eu explic cu mare plăcere: Începutul l-au făcut Romanii (deși au mai fost și alții, neavînd cum să-i ocrotim pe Perși, de exemplu, pe care nu i-a lecuit draga noastră mare și sfîntă Regină, Tomiris, cu trofeul ei, capul lui Cyrus-, căci au revenit mereu ca să-i ospătăm, învinși, în vase de aur), iar finalul, care nu va fi sfîrșitul, marcat prin A, de la numele ultimelor hoarde fasciste: Americanii. Aceste hoarde ne-au produs și pe Martirii cei mari, adevărați sfinți ai Poporului Dac , pe care în Libertate, mai ales în timpul regimului democrat, autoritățile și oamenii de știință, de cultură și de artă, îi cinsteau evocîndu-i prin multiple forme și mijloace, în interesul întregului popor. Am citat deja din această listă de coloane luminoase, pe care se înalță fala și suferința Poporului Dac, pe Regina Tomiris, considerată cea mai curajoasă, vitează și demnă între reginele cunoscute ale întregii Lumi, însă total necunoscută în Dacia, ea fiind și întemeietoarea cetății de scaun, Tomis, care avea, în urmă cu 25 de secole, închipuiți-vă !- șase sute de mii de locuitori ! Nici nu poți citi de emoție… Doar Ovidiu, primul mare poet Dac, Publius Ovidius Naso, a venit să cînte plîngînd la Vatra ei și s-o însoțească pentru totdeauna în pămîntul comun. Nu facem aici decît o evocare simplă, pentru a adăuga numele celui mai Mare General al Lumii, care a reunit sub sceptru-i înțelept –căutînd urmele înaintașilor Daci- chiar cele mai mari teritorii și populații – Alexandru Cel Mare, Regele Dac al Macedoniei, proslăvit (astăzi în uitata) Alexăndrie, tîrziu ajunsă în fondul folcloric al culturii și literaturii noastre naționale. Nicio autoritate de Daci, de stat sau de cultură, nu spune, de 2.300 de ani, nici un cuvînt în nicio parte de Dacie, nici în Macedonia iugoslavă, nici în Macedonia din Grecia, nici în capitala Dacică Moscopole, nici în cele două țări Dacice actuale, Romînia și Republica Moldova… Trec, peste secole și milenii, prin șirul infinit de Lumini pentru a menționa alte cîteva dintre cele mai strălucitoare: Regii Întregitori ai Daciei, Burebista și Decebal, uciși în lupte ori asasinați, apoi pe faimosul total necunoscut Vlad, Regele Daciei Unite sub a cărui domnie (1064-1102) nici un picior de străin n-a putut trece Tisa spre noi, nici Nistrul înspre noi, nici Dunărea, nici Maramureșul tot, nici Carpații Păduroși; cei care îndrăzneau, piereau cu nume cu tot… Focuri înalte cît Universul ar trebui să ardă veșnic pentru cinstirea altor mari Eroi-Martiri dintre care mai adaug: Ioniță Caloianul, Vlad Țepeș, Gheorghe Doja, Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Constantin Brîncoveanu, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, MIHAI EMINESCU, Regele Tutelar al tuturor Dacilor, care, pentru niște stîrcituri este ”cadavrul din debara” care ar trebui să fie aruncat, așa cum l-au aruncat din viață cîrpiturile regale care ne-au întinat pămîntul… Alte și alte flăcări de Eroi-Martiri nu au loc în această scurtă listă, dar nu pier din inimile Poporului Dac, cel mai vechi din Europa, iar peste toate se înalță în cumplită aureolă însîngerată, cel mai mare dintre ei, Sfînt de-a dreptul, Eroul-Martir Național, NICOLAE CEAUȘESCU, asasinat mișelește, din ordinul Criminalului-șef Ion Iliescu, după ce a fost răpit, legat și sechestrat de puciștii militari din 22 decembrie. El este cel mai mare, căci ne-a apărat nu numai Patria și Poporul, ci, mai ales, regimul politic democrat. Glorie veșnică ! 25 ianuarie 100 e.d./ 2017. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 24 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

17. Limitarea, apoi desființarea alegerilor. În toată perioada 1946-2016 s-a vorbit mereu despre alegeri, dar este foarte clar că în cei 70 de ani nu au fost alegeri nici o dată ! Cu două mici excepții, pe care le vom prezenta mai jos, care întăresc în fapt regula. Nici pînă în 1946, începînd din 1924, nu au fost alegeri și nici nu puteau fi (în aceste perioade 1924-1946 și 1946-2016) deoarece țara nefiind organizată politic, nicio clasă socială nu avea partid propriu care să o reprezinte în alegeri și apoi în Putere; toate ”partidele” existente și care puteau participa la alegeri, nedefinite corect reprezentau în realitate numai interesele burghezo-moșierimii. Pînă în 1944 exista și partidul democrat (P.C.R.) dar nu-i era permisă activitatea legală, iar cvasitotalitatea conducătorilor comuniști se afla în închisoare politică: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu și mulți alții. Intrînd la guvernare, cu puține fotolii, dar sub un Prim-ministru de orientare democrată, Dr. Petru Groza (deși era burghez), comuniștii au cîștigat alegerile din 1946 cu un procent zdrobitor, după care au asimilat în scurt timp PSD –inamicul numărul unu din toate timpurile și în toate locurile- și apoi au lichidat singurul aliat de nădejde, Frontul Plugarilor, care avea în frunte chiar pe șeful guvernului de largă concentrare democrată. Partidul Comunist Romîn n-a înțeles niciodată aceste două erori catastrofale și aceasta pentru că chiar conducătorii lui –ca și ai celorlalte partide comuniste, în primul rînd cele din țările cu regim politic democrat- n-au știut și nu le-a spus nimeni, de la Marx și pînă în acest moment, ce este Partidul, ce înseamnă Alegeri, ce înseamnă Democrație și mai ales Putere Democrată, așa cum toți lălăitorii peceriști, cei 3.831.000 și încă alții, care pretind că sînt comuniști, nu numai că nu știu nici astăzi conținutul noțional al acestor termeni, dar refuză să înțeleagă și chiar să te asculte, ba chiar să te audă… Iar sfătuitorul înțelept, care să strîngă, să tezaurizeze, să analizeze și să sintetizeze experiența tuturor partidelor comuniste -am numit Internaționala Comunistă- fusese desființată, ca rezultat al unor intrigi și acțiuni anti-comuniste pe care nimeni nu a putut sau nu a vrut să le înlăture… Din cauza acestei atitudini peceriste, nu au mai avut loc alegeri, totul fiind o mascaradă flancată, cel puțin, de amenințări și teroare, pentru a ascunde rezultate cumplitissime, precum, un simplu exemplu, procent de votare în unele localitățiu, de pînă la… 300 ! În acest climat eu nu am putut candida niciodată între 1965 și 1989, deși, cum spun chiar adversarii sau inamicii politici (peceriștii, eu nu am inamici personali) am avut cea mai bogată și multilaterală activitate, fără să iau în considerare pe cea profesională. Cele două mici excepții: 1. Pentru puțin timp (1946-1948), un an și cîteva luni, au continuat să existe două partide în afară de PCR (PSD și Frontul Plugarilor), apoi, tot pentru puțin timp numai Frontul Plugarilor; 2. În ultima perioadă a regimului democrat, pînă în 1989, cu cîteva excepții de candidați, care nu suportau dublură, se puteau nominaliza doi sau trei concurenți în aceeași circumscripție, aspect aparent foarte interesant, dar numai formal, deoarece toate aceste candidaturi aparțineau exclusiv F.D.U.S. (numit folcloric Frontul Dezbinării și Urii Socialiste). Nu am putut niciodată candida, cu toate eforturile mele, exclusiv în public, unde mi-am expus un program în prezența a 600 de participanți la Căminul cultural arhiplin, în prezența liniștită și chiar binevoitoare (după disputa publică am vorbit în deplin și reciproc respect și m-a felicitat) a preopinentului, Academician Alexandru Stanislau Codarcea, mare personalitate, profesor universitar, cercetător de mare renume în specialitate (geologie). P.C.R-ăul avea linia directoare falsă, așa cum o preluase de la V.I.Lenin, de păcălire vremelnică a Țărănimii și de înlăturare politică a celorlalte clase sociale, desființate mai întîi economic. Acum, în perioada Contrarevoluției, alegerile nu pot exista căci nu există partide, iar Globalizarea și-a expus deja cele două cerințe esențiale pentru a limita și apoi a desființa alegerile, prin înlăturarea prostimii de la urne căreia să i se pună două perechi de cătușe neruginibile: 1. Să aibă drept de vot numai cei care au o avere de cel puțin 100.000 de euro și 2. Acest drept să fie acordat numai… licențiaților. Cei care nu pot citi bine diplomele și abia își silabisesc lucrările de licență superbe (realizate prin sistemul copipaste) s-au bucurat că propunătorii (mari personalități parlamentare și gagademice) nu au ridicat ștacheta la nivel de doctorate… 24 ianuarie 100 e.d./ 2017, Trăiască Unirea (chiar de-ar plesni tovarășul Dodon) ! Prof. Gheorghe Ungureanu

luni, 23 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

16. Abandonarea numelui tradițional Mîine, 24 Ianuarie, sărbătorim Ziua Unirii, una dintre cele trei zile sfinte ale Neamului Dac, cea mai mare dintre ele fiind Ziua Națională, 1 Decembrie. Poate ar fi foarte util să ne ducem adînc în istorie și să alăturăm încă o zi a unirii, cea dăruită Națiunii noastre de Marele Domn Mihai Viteazu. Și, dacă am căuta și mai adînc, am găsi încă o zi, Ziua Marii Uniri, realizată de Regele Vlad, autorul Regatului DACIA UNITĂ, la anul 1064, care a durat în glorie pînă la 1102 cînd, din păcate, după stingerea Regelui, țara cea mare, reunită după nouă secole, pentru 37 de ani, s-a fărîmat din nou. De pe fruntea noastră, dar nu și din inimi, pierind și numele de două ori glorios: mai întîi pentru că era DACIA, numele de mii și zeci de mii de ani, apoi pentru că ea era UNITĂ ! O carte întreagă, ”Rohonczi Codex”, în tălmăcire dăruită Poporului Dac de cercetătoarea Viorica Enăchiuc după o muncă titanică, ne spune răspicat de-a lungul multor sute de pagini (peste 800) că nimeni nu îndrăznea să facă un pas peste Tisa înspre noi, DACIA UNITĂ,, că nimeni nu trecea, nepepsit, Nistrul înspre noi, DACIA UNITĂ, că Sultanul Turcilor călători pripășiți, de curînd, în Capadocia, adică în Estul Daciei străvechi, îl invita ca pe un oaspete de onoare, spre a-l cinsti cu prezența în dreapta Dunării, tot vechi teritoriu Dacic, pe temutul conducător al DACIEI UNITE, Regele Vlad. Iată cîte Zile ale Unirii faimoase avem și cîte tristeți seculare, de un mileniu, le-au urmat, fără ca Poporul Dac, glorificat de toți autorii antici, dar, deși format din Dacii Liberi și Nemuritori, nu și-a putut păstra nici numele lui și nici numele Patriei străvechi, DACIA, cu toate că sîntem prima comunitate statală organizată cunoscută și recunoscută în istorie (mai ales de savanți străini, în timp ce ai noștri sînt ocupați cu osanale ridicate netrebnicilor trădători și criminali sau cu proiectarea și susținerea, chiar pe față, a formulelor oligofrenice și paranoice ale Globalizării: s.f.p., anarhie, nihilism, meritocrație, soceng, moralocrație… Cu mucilagii puse pe fața noastră curată și pe visurile senine, de inamici externi sau chiar de ai noștri –cum ar fi Școala Ardeleană, teză de nimicire generală, sau religiile evreiești, de orice fel- aruncîndu-ne numele de Popor și de Patrie, noi, DACII din DACIA noastră, am lăsat loc pentru asfixieri și otrăviri din toate părțile și astfel, unii, chiar dintre noi ridicați, cum ar fi Vladimir Voronin sau Igor Dodon, președinți aiunei părți din Dacia, republică liberă, să tindă spre străini, din inamiciție față de noi, DACII și DACIA, ci nu din interese superioare ale întregii Dacii… Ajunși la acest ”pavarot”, în loc să zică ”ce rău că sîntem nevoiți să stăm departe de voi, frații noștri DACI, din DACIA, PATRIA noastră comună, pentru că voi vă aflați sub cizmă fascistă și imperială” , ne spun cu grea și impardonabilă ocară, vorbe grele, ca de moarte, să ne doară: ”Romînia este o parte Ungaria, o altă parte Moldova !”. Mutălăii din fruntea statului, neștiind ce-i aia Stat și ce-i aia Patrie, nu aud, nu văd și nu pot formula replici dure, drepte și tăioase, ocupați fiind cu invective și etichetări țigănești între ei sau, și mai rău, cu scoaterea în Strada ucigătoare a adepților cu comportament revolut și oligofrenic. Neexistînd partide (politice), locul lor fiind în totalitate ocupat cu găștile peceriste, singure prezente pe grumazul țării în toată perioada 1946-2017, nimeni nu a chemat în Stradă Poporul Dac, în ziua unei Uniri importante pentru Dacia, să umple toate străzile, în port Dacic, să cînte, să joace și să strigă ”Ura !” în loc să-și verse ura și veninul… Strada pentru asta există: exprimarea satisfacției și proiecției luminoase; pentru neîmpliniri și nemulțumiri este altă cale, diferită și opusă: organizarea politică. Să trăiască Poporul Dac ! Să reînviem în practică Patria noastră DACIA ! Să rămînă fără vlagă, să se usuce și să piară orice gînd și faptă de Globalizare ! 23 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 22 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

15. Clamarea prostească a unirii. Cel mai important lucru în existența unei comunități, în mod deosebit a unui popor, îl constituie obținerea și păstrarea unității naționale, cu statornicie în Vatra formării sale. De aceea toate popoarele lumii, din toate timpurile consideră că Dezideratul național este Unirea, principiu pe care noi, Comuniștii, l-am înscris la loc de cinste în Programul și Statutul Partidului Comuniștilor. Acest principiu, ca Deziderat Național, nu funcționează însă în toate aspectele, ci numai în raport cu Națiunea, cu Patria, neavînd aplicație în domeniul social-politic, unde clamarea lui este nu numai ne-necesară, ci foarte periculoasă și duce la blocarea evoluției. Mulțimea numită popor este formată din punct de vedere social din părți diferite, uneori numeroase, cu interese specifice, deseori opuse, adică antagoniste, mai ales în orînduirile ante-democrate: Sclavagismul, Feudalismul, Capitalismul; clamarea unității lor sociale este nu doar o naivitate, ci în primul rînd o pornire contraproductivă, cauză a stagnării societății ori chiar a unui proces de regres. Oameni luminați, cu înțelegere și atitudine progresiste –fără a fi comuniști- au perceput și au exprimat acest adevăr de multă vreme și aș evoca doar exemplul lui Ion Creangă de la mijlocul secolului al 19-lea, cu povestirea despre Moș Ion Roată și Unirea: toți oamenii simplii au înțeles ușor și imediat, Boierul nu, căci nici nu putea înțelege… Unirea, națională, în alt caz, într-o singură Patrie a aceluiași Popor se realizează exclusiv de către cei pentru care ea este o necesitate obiectivă – oamenii muncii, indiferent de numele avut de-a lungul istoriei de clasa socială aparținătoare. Bogații nu au avut niciodată nevoie de unire, nu le-a trebuit, în mod obiectiv, o singură Patrie, căci ei nu au Patrie; singurul țel și singura cauză pentru eforturile lor este Banul, cu el la teșcherea, bogaților nu le trebuie Patrie. De aici ușurința cu care ei acceptă Globalizarea și contribuția pe care o dau și o cer de la aceasta. Facem, într-o paranteză, precizarea de maximă importanță privind una din erorile (cu explicație evidentă, prezentată în cărțile mele) înscrise de Marx în lucrările sale precum și în ”Manifestul Partidului Comunist” (observați singularul, deși se referă la organizațiile comuniste din toate țările) redactat și publicat împreună cu Engels: ”Muncitorii nu au patrie. Lor nu li se poate lua ceva ce nu au” . Pe principiul acesta a fost concepută –eronat- și Internaționala Comunistă –deși faptul că s-a simțit nevoia organizării ei, înseamnă că se organizaseră deja, cum știm, partide comuniste naționale- Internaționala evoluînd timp de aproape un secol, în primul rînd prin… involuții, cu consecințe grave și catastrofale, care nu pot fi imputate adversarilor, ci chiar conducătorilor partidelor ”comuniste”. Astăzi, după 150 de ani de la apariția organizată a Mișcării Comuniste, Internaționala proprie nu există, în vreme ce Burghezii, Moșierii, Bancherii și alți Bogătași sînt mai uniți ca niciodată într-o solidaritate de clase exploatatoare, asupritoare și înrobitoare, încît le-a fost extrem de ușor să elimine toate drepturile și libertățile claselor exploatate, asuprite și înrobite, punîndu-le cătușe specifice Globalizării. Iar Oamenii Muncii, în loc să se organizeze politic, ies în stradă ca să-i ucidă, în toate sensurile, inclusiv cel propriu, comandamentele naționale sau imperiale ale Ocultei regresive globalizatoare, aceasta la chemarea insistentă a unor unelte ale Răului care își strigă cu emfază calitatea de… comuniști ! Cînd un popor este despărțit, cu sau fără voia sa, în mai multe state, este normal ca părțile să dorească și să acționeze pentru realizarea unității naționale, în sensul de a (re)uni aceste părți într-un singur stat; unele reușesc, altele nu, dar este forte important ca (re)unificarea să se facă în sens pozitiv, așa cum s-a întîmplat, după zeci de ani de războaie, cu cele două Vietnam, sau în sens negativ, cum s-a petrecut cu cele două Germanii, prin trădarea gorbaciovului și abandonarea incredibilă a statutului propriu de stat democrat de către Germania Democrată. În lume există multe alte cazuri de națiuni care au state diferite sau un stat și părți din alte state, din prima categorie fac parte și Romînia cu Republica Moldova, cele două China, cele două Yemen, cele două Coreea, cele două Pakistan, Ciad, Sudan, iar din a doua categorie menționăm pe cel mai mare popor fără Patrie, Kurzii, apoi Macedonia… Unirea statelor cu organizare politică diferită nu se poate admite în sens negativ, cum s-a întîmplat în Germania și cum doresc hoardele fasciste și imperiale să se nimicească Republica Moldova -neocupată de fasciști, singurul teritoriu Dacic liber în prezent- dacă s-ar uni în situația actuală cu Romînia ocupată. Deci clamarea unității naționale a Republicii Moldova cu Romînia este o atu=itudine prostească extrem de periculoasă, cîtă vreme Romînia nu mai este un stat suveran și independent. Unirea va fi actuală, necesară și politică, numai după eliberarea Romîniei de sub cizma celor două imperii, USA și UE; iată un nou Deziderat Național pentru a cărui împlinire este foarte important sprijinul Federației Ruse, marea și vechea noastră ocrotitoare (în ciuda unor abateri de la această constanță). 22 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Cătușele Globalizării

14. Degradarea și desființarea familiei. În toate orînduirile sociale, de la Socialismul Primar pînă la Capitalism și mai ales în Socialismul contemporan, Familia a deținut un rol important în organizarea comunităților locale și naționale, în dezvoltarea populației, creșterea, întreținerea și educarea tinerelor generații, în activitatea productivă, în menținerea echilibrului și caracteristicilor fiecărei persoane, a neamurilor și a statelor, Poporul Dac fiind cunoscut și recunoscut de mii și zeci de mii de ani printr-o ținută și stabilitate exemplare. Înainte de toate, în societățile cu organizare pozitivă, familiei îi revine rolul principal de perpetuare a speciei într-un climat de ordine și îngrijire speciale, apariția extrafamilială a copiilor fiind accidentală și cu consecințe de degradare multiplă, atît pentru ei cît și pentru comunitate. Nici nu discutăm de exemplarele anti-specie care se ”cuplează” ne-natural, avînd și pretenții scabroase de a obține de la societate acceptarea bestialității lor și chiar atestarea înaltului titlu de… familie. Notăm că aspectul de esențiale abandonări a frumuseților vieții conjugale, de familiști, începute în Capitalism, constituie o dovadă certă, definitorie a caracteristicilor anti-umane ale acestei societăți, care se adîncesc și se extind în faza superioară, Imperialismul. Imperiile, ca tip de societate, prin forme speciale, chiar nestatale, tind la apariția și dezvoltarea Globalismului în scopul de a înfrînge opozițiile naționale, în special cele de stînga, luptătoare pentru umanism și democrație. Acestora le-a venit în ajutor aflarea modului natural, obiectiv, de transmitere a genomului uman, în baza căruia noi putem ști, de puțină vreme, cum și în ce bază au evoluat populațiile, urmărind firul matern al dezvoltării. În acest sens, știința ne-a descoperit, prin cercetare, un adevăr indubitabil, esențial pentru Poporul Dac: evoluția cvasitotalității populației europene are la bază Matca Dacă. Poate află și tovarășul Președinte Igor Dodon (repetăm că ne bucurăm de victoria sa, esențială pentru Poporul Dac, vom reveni asupra temei): populația din Ungaria are peste 85 % genom Dac, populația din Republica Moldova, ca și cea din Romînia, matca cea mai mare din vechea Dacie, are 99 % genom Dac, iar dacă va cerceta, dumnealui va afla că un procent apropiat este și cel din Ucraina și Rusia. Nu întîmplător, formele deja existente al Globalizării acționează pentru dezmembrarea familiei, pentru a se rupe cea mai importantă formă de coeziune a unui popor, iar aceasta este evidentă și caracteristică în cel mai înalt grad la Poporul Dac. Ceea ce nu apără, ci chiar disprețuiesc peceriștii conducători post-decembriști care ne-au îmbrîncit țara în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, precum și în mocirla Imperiului European, deja împestrițat, numeric și comportamental, cu tipuri de ”familii” care mai de care mai ciudate, unele -și nu puține- ”cumpărîndu-și” copiii din țări stabile, mai ales din cele cu regim democrat pînă în 1989. Romînia avea în anul decăderii totale (1989) cam 7.000.000 de familii (informație ne-statistică) în care se nășteau și deveneau cetățeni de nădejde ai Patriei cam 400.000 de copii anual. Un procent majoritar, de copii de Daci, din această cifră s-a născut în ultimii 27 de ani în alte țări unde Mama nu are voie să-l învețe pe copilul ei să-i zică ”mamă”, iar tata, deseori, nu cunoaște acest cuvînt de miere egal cu viața. Cu fiecare copil de Romîni care nu mai zice ”mamă”, Patria se reduce, se degradează, se tînguiește, geme, plînge și moare cînd fiii și nepoții ei se răstesc la părinți și bunici cu vorbe de blestem și ocară: ”Ubi bene, ibi patriam !” (Tradus folcloric: ”Unde-i bine, e de mine !”). Cătușele Globalizării fiind aplicate peste gura, mintea, inima și speranța Familiei, liantul lăuntric al Patriei, Credința, dispare, iar fără devotamentul fiecăruia pentru toți, nu mai este nici al tuturor pentru fiecare, toți devenind sclavii (aparent și vremelnic ”fericiți”) ai Ocultei regresive. Cei care nu vor să se întîmple aceasta, au la dispoziție calea simplă și certă a organizării politice: partidul (fiecare pentru clasa socială de care aparține). 21 ianuarie 100 e.d./ 2017 Prof. Gheorghe Ungureanu