1 Decembrie, în sfîrșit !

E cam greu de stabilit care, din două situații, este cea mai importantă pentru un popor: a fi unit, chiar sub ”ocrotire” străină, ori a exista în părți diferite, cu cel puțin una liberă, totul raportat la starea ideală: unit și liber !?! Fie sub aspect ideologic-intelectual-cultural-moral-psihic, fie al realității social-economice și administrative, preocuparea este sau a fost prezentă la toate popoarele încercate de istorie, la fel ca Poporul Dac, precum: coreenii, vietnamezii, yemeniții, germanii, dacii macedoneni, sudanezii și, fără a epuiza, cei mai năpăstuiți, la fel ca Dacii, Kurzii. Pentru Romînia din timpul regimului democrat, stat suveran aflat într-un amplu și complex proces de dezvoltare multilaterală, cu rezultate excepționale, dar conștient că reprezintă doar o parte a Poporului Dac, dilema despre Ziua Națională –pentru cine gîndea patriotic- pendula între 23 August, moment apreciat ca ”zi a eliberării de sub jugul fascist” și 1 Decembrie, ca ”zi a realizării unității naționale” în urma unei succesiuni de uniri, deși parțial pierdute. Nu știu dacă au mai fost și alte opinii exprimate în public, dar eu sînt cel care am expediat autorităților naționale un amplu memoriu prin care am propus ca 1 Decembrie să fie proclamată Zi Națională a Romîniei (după 22 decembrie am publicat integral acel text), cu argumentarea de rigoare. Mai întîi, era de clarificat și de reținut dacă Romînia s-a aflat ”sub jugul fascist”, calificarea oficială a perioadei istorice de referință neavînd nici un suport real, căci Romînia a fost, în al Doilea Război Mondial, (exclusiv) aliată a Germaniei și nici măcar o zi sub ocupația sa politică, autoritățile noastre fiind absolut independente în luarea deciziilor de stat. Ca urmare, este lipsită de conținut istoric real afirmația ”eliberării de sub jugul fascist”, altceva fiind (după 23 august) eliberarea militară a teritoriului unde se mai aflau trupele fostului aliat… Nemaifiind în ”concurență” altă zi însemnată (9 Mai nu se referea special și exclusiv la Romînia), singura piatră de hotar remarcabilă, de valoare milenară, nevalorificată de la 1064-1102 (Regatul Daciei Unite sub Regele Vlad) și 1601 (Mihai Viteazul), ar fi trebuit să fie clar pentru oricine că cea mai însemnată zi, cu adevărat importantă din viața Poporului Dac, atît cît era cuprins în fruntariile Romîniei, era 1 Decembrie. Nu am primit un răspuns, dar cred că Președintele Nicolae Ceaușescu a fost preocupat de valoarea de unicat a zilei de 1 Decembrie. Evident, mi-am continuat susținerile și după Dezmățul Național petrecut la 22 decembrie, la 73 de ani după deschiderea Erei Democrate prin victoria MRSO de la 7 Noiembrie 1917. Contrarevoluția, victorioasă (vremelnic) în 22 decembrie, cu o guvernare papițoisto-handicapată, nu făcea -și nu putea să facă- nici un gest pozitiv pentru țară și popor, așa că a preluat ideea Zilei Naționale, dînd prin aceasta și un ”bobîrnac” sovieticilor (Uniunea Sovietică și Jugoslavia mai existau ca state democrate în Europa). Astfel, în sfîrșit, la 1 Decembrie anul 74 e.d./ 1990, am avut prilejul să particip în orașul Unirii celei Mari, Alba Iulia, împlinindu-mi marea veche dorință, la prima sărbătorire a noii Zile Naționale. Cu acest prilej repet că trebuie domoliți zurbagiii care cer acum unirea cu Republica Moldova, căci această dorită unire –în condițiile în care Romînia este un fel de provincie (vandalizată) a imperiilor USA și UE- ar distruge definitiv și partea liberă a Daciei (Republica Moldova), alipind-o la Romînia, aflată în stare de ”guantanamă”… La Mulți și Liberi Ani, Romînie ! La Mulți Ani, Republica Moldova, crîmpei de Dacie Liberă ! Trăiască și să se repete 1 Decembrie ! 1 Decembrie 99 e.d./ 2016 Prof. Gheorghe UNGUREANU