sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Fidel a rămas... fidel !

Cea mai tristă veste din ultimii 26 de ani ne-a sosit în această noapte, cînd umbra l-a cuprins pe cel care reprezenta Lumina Americii Latine și nu numai. L-am urmărit -și l-am urmat- pe Fidel Castro Ruz răstimp de peste 60 de ani, de cînd, tînăr avocat, faimos pentru logica și întemeierea justițiară a susținerilor și afirmațiilor profesionale și politice, pentru prezența fermecătoare, pentru desele trimiteri la Karl Marx, pentru atacurile -perceptibile și molipsitoare- la adresa dictatorului Batista, pentru curajul de militant revoluționar, precum și pentru capacitatea unică de a mobiliza și a atrage... Informațiile, mereu prezentate în presa noastră socialistă -înainte de 1989 în Romînia exista și Presă !- ne aduceau imaginea unui prototip eroic, identificat cu năzuințele de libertate socială și națională ale maselor populare nu numai din Cuba, ci și din întreaga Americă Latină, care avea deja un stindard înalt și far călăuzitor, împletit pentru eternitate din cele două flăcări planetare care au ars acolo – Simon Bolivar și Jose Marti… Ca elev de gimnaziu, apoi de liceu și student, aveam, ca mulți adolescenți și tineri, colegi de generație, în personalitatea vulcanică a tovarășului Fidel, un model și un ideal de gîndire și de luptă, de entuziasm și curaj pentru Cauza cea mare a popoarelor –eliberarea de sub tiranie și construirea noii societăți, Socialismul- în frontul căreia m-am înrolat la nici 14 ani. De atunci, niciodată nu am părăsit traiectoria luminoasă trasată de lupta marelui revoluționar, apoi conducător de partid Comunist și de țară Socialistă, tot mai evident și radical orientată spre progres, ceea ce i-a adus încununarea succeselor economice, sociale, culturale, de ridicare a învățămîntului și Sănătății, respingerea atacurilor, comploturilor și atentatelor lansate de trădători și susținătorii lor din țara condusă de barbarii din nord și, ca urmare atașamentul masiv și credința întregului popor care jalonase și continua să parcurgă drumul eroic în puncte de glorie istorică: Moncada, Sierra Maestre, 1 Ianuarie 1959, definirea Socialismului victorios, Playa Gyron… Eroismul Comandantului Suprem, Înțelepciunea conducerii colective, coeziunea Poporului Cubanez, priceperea tactică și strategică de comandant militar, au stîrnit un firesc mod de solidaritate revoluționară mondială care, chiar în condițiile de extremă și complexă duritate, de toate tipurile, impuse de conducerea marelui barbar din Nord, au făcut din Cuba Eroică o prințesă plină de farmec și virtuți, mereu victorioasă, iar acum, după aproape 60 de ani de la victoria Revoluției Socialiste, ea se află în fruntea țărilor democrate, în ciuda faptului că, în mai multe zeci de state cu regim politic democrat pînă în anii 1989-1991, s-au produs grave întoarceri în Întunericul Istoriei, inclusiv în marea țară a Socialismului, Uniunea Sovietică. Prin farmecul personalității sale, prin cuvîntările însuflețitoare, cu idei clare pentru organizarea și conducerea societății spre progres și democrație, prin talentul de bun organizator politic, prin susținerea neabătută a cursului politic democrat, pentru care utiliza întreaga sa capacitate de analiză și de înțelepciune, tovarășul Fidel Castro s-a înscris consecvent și ascendent în elita marilor personalități politice mondiale, iar acum, după retragerea din activitatea publică și împlinirea a 90 de ani, prezent totuși mereu în public prin activități specifice –îi citeam însemnările de tip ”jurnal” scrise aproape zilnic- se ridică, pe ultimul drum, în galeria valorilor perene ale Omenirii în careul de aur lîngă marii înaintași ori tovarăși de luptă: K. Marx, Fr. Engels, V.I. Lenin, I.V. Stalin, Mao-Țe-Dun, Ho-Și-Min, Kim-Ir-Sen, Nicolae Ceaușescu. Rămas fidel pentru toată viața, chiar și după plecarea din funcțiile de conducere, Cauzei Cubei Eroice și Socialismului în general, tovarășul Fidel, aflat la odihnă și tratament, n-a precupețit nici o zi, nici o oră pentru a-și aduce contibuția personală pentru patria sa și pentru Socialism, prin vreo întîlnire cu mari personalități, prin sugestii adresate conducerii țării, prin îndemnuri și vorbe înțelepte și luminoase, prin amintiri din vremuri grele și tulburi sau iluminate de binemeritate victorii… Plecînd, Fidel Castro Ruz, se înalță în memoria afectivă a lumii, ca-ntr-o trombă de lumină, împletind, în aceste zile, pentru poporul său și pentru masele populare de pretutindeni durerea dată de plecare cu mîndria imensă a cubanezilor că au avut un asemenea conducător, precum și cu satisfacția revoluționarilor de pretutindeni pentru că au fost contemporani cu o asemenea Titan. Sperăm că Eroicul Popor al Eroicei Cube nu-i va lăsa pe urmașii la conducere să părăsească sensul evoluției și rezultatele remarcabile peste care Istoria a început deja să scrie, cu flerul ei de eternalizare: Fidel Castro. Nume glorios transformat în renume de valoare epocală. Stăm aproape de sufletele Cubanezilor, plîngem cu ei și îi mîngîiem; noi l-am iubit pe Fidelul dumnealor Fidel, care se va regăsi mereu în iluminarea noastră, cîtă lumină vom mai avea. 26 noiembrie 99 e.d./ 2016 Prof. Gheorghe UNGUREANU.

Niciun comentariu: