Aliați sau inamici ?

Am avut slăbiciunea sau proasta inspirație să accept constituirea unei alianțe electorale cu ”mai multe partide mici”, așa cum mi se propusese încă din primăvară, în vederea participării la alegerile locale și județene, deși, principial, respinsesem categoric includerea Partidului Comuniștilor între partidele ”mici”, dar preopinenții mei nu înțelegeau deosebirea esențială dintre noi în problema definirii partidelor ca mari sau mici, așa cum, în general, toți figuranții anti-politici care (se) joacă pe scena politică romînească nu știu și nici nu înțeleg ce este acela partid. Partidul, ca organizație politică a clasei sociale respective, nu este mare sau mic în raport de numărul membrilor, ci în raport de clasa/ categoria socială reprezentată. Concret, ca exemplu, este de priceput și de reținut că la noi, în toți cei 26 de ani post-decembriști nu au existat decît ”partide” (de fapt, găști de interese comerciale și infracționale egoiste) mici, chiar dacă ele au fost înscrise multe sute la tribunalul București, căci toate, la un loc, reprezentau interesele de clasă ale unei ”mulțimi” de maximum unu la sută. Chiar P.C.R., dacă ne referim la perioada 1947-1989, nu a fost, în fapt, un partid, ci o structură de stat imensă (aproape un sfert din populația activă existentă la 22 decembrie 1989, fiind cel mai mare –procentual- partid din lume, ceea ce s-a dovedit eroarea fatală) care se și pretindea oficial, în orice exprimare, că reprezintă ”întregul popor”, ceea ce este exact opusul definirii unui partid (=organizare a unei… părți !). Din acest spirit de partid ”atotcuprinzător” au lăstărit –clocite și conduse de ciocoii peceriști- toate găștile otrăvite de ”partide” post-decembriste, toate contrarevoluționare, toate anti-comuniste, deci anti-democrate și anti-umane, ceea ce explică total și suficient integralitatea acțiunilor devastatoare, politice, economice, care au transformat țara –bogată și înfloritoare în 1989, singurul stat liber economic în anul complotului anti-comunist european din acel an întunecat- într-o groapă de gunoi pentru cele două imperii care ne-au supus (USA și UE), devenind o ”guantanamă” europeană. Indus în eroare de un mai vechi colaborator parțial, am acceptat propunerea și am înscris la Biroul Electoral Central, așa cum am anunțat deseori, împreună cu alte partide, pretinse de stînga, o alianță electorală Alternativa Națională 2016. Concesia dezastruoasă am făcut-o pentru considerentul firesc determinat de imposibilitatea de a strînge cele 190.000 de semnături de susținere –la care ne-a obligat ne-guvernul anti-guvernanților… tehnocrați- pentru a candida la alegerile parlamentare din 11 decembrie. Cum m-am așteptat și am spus-o deseori, toate cele patru partide am săvîrșit eroarea fundamentală de a primi în alianță alte ”forțe” reprezentînd grupări prezentate pleonatic drept ”societate civilă”, sintagmă ciudată și impertinentă pe cît de inexistentă este, căci societatea este… civilă; ea nu poate fi și militară, cazonă ! Drept urmare, după eforturi deosebite, peste puterile noastre, cu semnăturile adunate în teancuri, dar ”păstrate” nedepuse pînă în finalul ultimei zile, acestea au fost burdușite într-o mașină spre a fi duse și predate la BEC, dar… nici acolo n-au ajuns și nici înapoi nu s-au întors ! Unii coechipieri îmi păreau din timp a avea în ochi și în vorbe expresia unor ghidușii plănuite, dar nu mă ducea bănuiala pînă la prăpăstuire. Această faptă de extremă gravitate ne-a spulberat prima mare șansă de a da satisfacție claselor sociale fundamentale (Muncitorimea și Țărănimea) de a intra în parlament pentru ca astfel, din Putere, oficial, să exprimăm, să reprezentăm, să susținem interesele majorității covîrșitoare a populației și să le trecem în fapte. Va trebui ca autorii acestui dezastru inimaginabil să răspundă, sub toate aspectele, pentru faptele lor. Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele Partidului Comuniștilor