Un singur apelativ: tovarășe

Sînt mereu întrebat -mai ales de către peceriști- dacă, în cazul înscrierii în Partidul Comuniștilor, sînt obligați să se adreseze cu ”tovarășe”. Întrebarea pare sîcîitoare și este neavenită; cei care o pun își dovedesc prin aceasta atitudinea anti-comunistă, căci nu se poate concepe ca persoanele care sînt comuniști sau toate persoanele care trăiesc într-un regim democrat să-și spună altfel, termenul fiind cel mai expresiv pentru a exterioriza respectul între egali, iar egalitatea este element esențial al Doctrinei Comuniste, fundamentul Libertății totale, depline și definitive, unice și unitare. Celălalt cuvînt este absolut inadmisibil între egali, el utilizîndu-se în societățile pre-democrate (Sclavagism, Feudalism, Capitalism), fiind de neimaginat ca un sclav, un iobag, un proletar să-i spună altfel stăpînului care este bogatul, patronul, exploatatorul, jefuitorul, banditul, criminalul... Cum să-i zici ”tovarășe” ?!? Lichelele peceriste, lepădătorii -care nu au fost niciodată Comuniști- au abandonat imediat după 22 decembrie-cel-negru formularea apelativului cu termenul de maxim respect. În Partidul Comuniștilor, precum și în afara lui, Comuniștii nu utilizează decît cuvîntul ”tovarășe”, deși în cazuri specifice, cînd discutăm cu inamicii Omului ca specie, aceștia fiind capitaliștii și slujitorii robiei religioase, nu ne putem exprima disprețul profund decît prin antonimul lui ”tovarășe”. 10 septembrie 99 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU