Ucraina în disoluție ?

         

            Una dintre marile țări ale Europei, dar cea mai nouă dintre ele, Ucraina, este cuprinsă de demența vîntului sălbatic post-decembrist, care a făcut deja multe ravagii în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii, după ce anterior a scrumit multe state cu regim politic democrat în Centrul și Estul Europei, dar nu numai, ca rezultat dezastruos, cu efecte seculare, ale trădării Gîrbaciovului.

            Cu un masiv conglomerat de minorități ne-ucrainene și cu un spațiu întins -lîngă care există state ale popoarelor care i-au ”vărsat” multe milioane în cele 55 ale populației actuale- Ucraina tremură și scîrțîie din încheieturi, prefigurînd o evoluție și final tragice (dacă nu intervin ferm autoritățile centrale, precum și unii vecini și) dacă se permite amestecul, de diverse tipuri, ale Imperiului European, cauza înglobării desființătoare și a distrugerii tuturor națiunilor și statelor europene…

            Conflictele complexe din societatea ucraineană sînt, în primul rînd, de natură politică, evidențiind ușor o primă împărțire în două tabere: pro-imperialistă, cu sensul vărsării în Occidentul devorator (pentru salvarea Capitalismului) și pro-democrată, cu sensul spre Est, pentru păstrarea a ceea ce mai există și pentru revenirea la regimul democrat, prezent încă, prin unele elemente, în jurul Ucrainei, dar și în interiorul ei.

            După 24 de ani de la complotul internațional anti-democratic din Europa, cu 24 de ani de dezastre esențiale în toate fostele țări democrate -și, mai ales, în Romînia și Bulgaria- dar și cu 20 de ani de cădere devastatoare a propriei situații, în Ucraina s-au agitat în afara disputelor politice -de primă importanță, totuși- și convulsiile etnice care mocnesc de zeci de ani, căci marea țară cu pozitive evoluții deosebite în perioada sovietică, are probleme în urma cuprinderii în granițele sale a unor teritorii întinse cu densă populație ne-ucraineană: trei mari provincii romînești ocupate de Uniunea Sovietică (Maramureș, Bucovina, Sudul Basarabiei), falii întinse din Polonia (peste care s-au revărsat forțele aceleiași ocupații) și altele, spiritul sovietic și naționalismul exagerat al ucrainenilor tensionînd, chiar din timpul Socialismului, expresia patriotică a lor și a celorlalți cetățeni (etnici ai popoarelor vecine).

            Acești etnici nu sînt acum pe baricadele în flăcări, căci popoarele vecine sînt cuminți -și sînt la rîndul lor măcinate la moara noului Imperiu Cotroman Romano-German, dar sînt necesare mare și permanentă atenție și vigilență, ca să nu se escaladeze breșa produsă de rătăcirea vremelnică –prea tîrziu corectată- a conducerii Ucrainei de a accepta discuții de înrobire a ei de către Imperiu, tendință favorizată de condamnabila degradare a economiei, cu dispariția locurilor de muncă și ”alungarea” tinerilor în afara granițelor, împinși de nevoia asigurării existenței pentru ei și familiile lor….

            Ca în toate fostele țări democrate din Europa, neadoptarea unei organizări corecte a partidelor politice, pe singurul criteriu firesc –al determinării exclusive social-economice- masele populare au fost abandonate de partidul care se declara al lor, toți conducătorii ”comuniști” declarîndu-se (cum au fost în realitate) anti-comuniști, umplînd pînă la refuz tot sistemul organelor statului: Putere, Administrație și Justiție, astfel, cei nemulțumiți, în țara împărțită în două tabere, fiind peste… 50 de milioane ! (Căci nu numai adversarii politici ai guvernului de la Kiev se mobilizează la luptă, ci și victimele decăderii social-economice, mai ales că, etnic vorbind, grosul celor de naționalitate rusă privesc, spre a capta lumină, spre Răsărit…

            Învolburarea steagurilor politice, etnice și social-economice s-a multiplicat inflamîndu-se prin chemări otrăvite care circulă pe toate meridianele și paralele după anul 73 e.d.(1989), mistuind și scrumind în mare parte speranțele de liniște, echilibru, înțelegere și respect, tot mai greu de evocat, pe mormane de victime, mărite și înmulțite sub flamurile revolute ale troțkiștilor, cheguevariștilor, anarhiștilor, s.f.p.-iștilor, din ce în ce mai mulți, mai variați și mai ambițioși, ba chiar violenți și războinici…

            Toți acești rătăciți slujesc vînturilor turbate, împotriva propriului interes -și al Patriei !- și pentru satisfacția neocolonialismului mondial, care se vede, iarăși, salvat de pieirea iminentă, prin sîngele ucrainenilor, care nu pricep, nu vor sau nu mai pot să abandoneze strada și să intre -organizați în partide reale, care să înlocuiască găștile economice- în parlamentul țării unde să-și rezolve -cu Cuvîntul, ci nu cu Pușca- orice dispută; numai aceasta ar fi Politică !

21 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

”Ieșiți în stradă contra burgheziei și moșierimii !”

           

Un vechi lălăitor pecerist, prezent la diferite întruniri ”de stînga” și, de cîțiva ani la Internet, unde se definește drept Comunist, cum se (și ne mint) mulți peceriști, permanent și total anti-comuniști) trimite mereu cîte un mesaj (care vine și la mine) de tipul ”CETATENI!. Iesiti in strada contra burgheziei si mosierimii! Iesiti in strada pentru a va pune in frunte partidul vostru, partidul comunist!”

Cum este textul -din afara Limbii romîne- așa este și conținutul: din afara și împotriva Doctrinei Comuniste și a politicii comuniste, unii (dintre ai săi, care -și ei- vomită tot sub firma ”Noi, Comuniștii”) îl apostrofează zicîndu-i că este nepriceput, fără experiență, că nu are ”în spate” un grup sau o organizație, că de cîte ori s-au organizat ieșiri în stradă ”contra burgheziei și moșierimii”, n-a venit decît singur, iar toți cei vreo zece-cincisprezece mobilizatori pentru stradă, împreună cu grupurile sau ”partidele” lor au fost, de cele mai multe ori, în strada invocată, cam… trei-patru inși !

De ce, oare, este așa ? Care o fi explicația ?!? Toți știu, nimeni nu vrea să-și exprime gîndurile: în stradă nu ies, după 22 decembrie, decît găști ale peceriștilor de dreapta contra altor găști ale peceriștilor de dreapta, pentru a-și juca rolul lor de circari, în fața tîmpitizaților ventuzați la televizoare, urmărind unul din două finalizări sau chiar pe amîndouă dintr-odată: pentru a-i impresiona pe cei mulți (circa 80 %, majoritatea lipsită de drepturi elementare, formată din clasele sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea) în scopul de a obține satisfacția că poreclita clică politică se înfruntă pe viață și pe moarte pentru Binele scumpei Țări.

În consecință, fiecare dintre găști (toate intrate fraudulos în parlamentul anticonstituțional) așteaptă și va obține, în raport de lexicul și decibelii utilizați, stipendiile și privilegiile bine-meritate (în fruntea tuturora ținînd steagul Imprecantul șef, Tudor Barbu, pepededistul autoteleportat la o gașcă mai de soi, desigur tot din Ciocoi) între… conservanți (căci DD-ul și-o fi epuizat putințele), astfel împiedicîndu-se clarificarea intelectuală și mai ales psihică a maselor populare, cu concluzia că în viitorul parlament vor intra tot cei care ies din cel anterior, iar aceasta se întîmplă de… 24 de ani (după alți 45 de ani tot ai lor) !

Mai este însă un scop: circul public dintre găști are și o cauză și o finalitate reale: o gașcă își devorează găști adverse ori componenți ai acestora care, fiind prea competenți, sug prea mult din vlaga năpăstuitului Popor și nu mai rămîn părți ”egale” pentru celelalte găști; din acest motiv, s-a statornicit un armistițiu total și cam ciudat al tăcerii cînd corifei dintr-o gașcă sînt înhățați (poate pe drept) de forța pe care toate găștile la un loc au declarat-o ”Putere” (singura țară cu o astfel de inepție neadmisă nici de un gimnazist !)… independentă, cu magistrați… inamovibili ! (Ceea ce nici în cele mai crunte regimuri despotice nu se mai întîmplă la un nivel ca în țara noastră)…

Strategia ciocoimii peceriste prinde foarte bine: ies credulii în stradă, poliția (și alte forțe) au ce ciomăgi, și motive pentru a pretinde salarii mari mari și rînduri mai ample, anti-presa are din belșug subiecte pentru nechezări, la votările care urmează vor fi prezenți tot mai puțini sîcîitori cu întrebări alcoolizate ”Eu cu cine votez ?”, în vreme ce telectualii cei mari și bogătașii, dirijați cu competență de unicat strateg planetar de tovarăși dragni anunță cu emfază cifre de 7,4 milioane, necontînd că chiar și inversul cifrelor (4,7) ar fi fost exagerat…

Niciunui pecerist care-și zornăie titulatura de Comunist nu-i trece prin căpșorul plin de goluri să-i cheme pe cetățeni la organizarea partidului propriu care să fie al Comuniștilor, ci nu doar numit comunist ! Organizare care nu se face și nici nu se poate face în stradă, iar fiecare Ciocoi pecerist lasă a se înțelege că el, chiar el, este Comunistul și Partidul rostuit pentru salvarea tuturor.

În vreme ce toți cei 3.800.000 de peceriști, cu sutele lor de găști, care umplu toate organele de Putere, precum și ale Adminuistrației și Justiției, rad din lista partidelor politice pe singurul partid autentic – Partidul Comuniștilor (Nepeceriști), împrejurare petrecută (repetat) la 11 februarie a.c. (fapt despre care vom vorbi într-un articol viitor).

14 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

”Cine mai e liberal în țara asta ?!?”

         

        Așa se-ntreba retoric de curînd V.V. Ponta, șeful celei mai de dreapta găști peceriste post-decembriste, pentru a ascunde, răspunzîndu-și, salvarea băncilor –cele mai liberale prezențe liberale- prin jefuirea maselor populare obligate să plătească o parte din imensa dobîndă bancară, spolierea făcîndu-se prin ghearele guvernamentale…

         Ca toți telectualii, șeful guvernului pecerist burghezo-moșieresc nu mai știe ce înseamnă a fi liberal, deși își făcuse studiile gimnaziale și liceale în timpul regimului democrat cînd cartea era carte (ci nu… plagiat !), cuvintele erau folosite în respect față de proprietatea lor. Îi reamintim că toate partidele burghezo-moșierești utilizează ideologia și practica liberală, adică se consideră libere să exploateze pe cei care muncesc, aceștia fiind, în primul rînd, cei peste 80 % Muncitori și Țărani, realizatorii bunurilor materiale prin care se asigură existența Poporului întreg. De altfel același lucru se întîmplă și cu bunurile spirituale adevărate, adică cele valoroase pentru popor, ci nu împotriva lui (cum fată și des-fată telectualii de… frunte !)

          Între organizațiile care îmbrățișează doctrina liberală, se disting, în epoca modernă, două tipuri în raport de clasele sociale pe care se slujesc, dar pe care nu le numesc: burghezii se consideră liberi să exploateze Munca angajaților, pe care o plătesc doar simbolic, moșierii sînt liberali pentru că exploatează Munca țăranilor și muncitorilor fără să o plătească, bancherii îi exploatează pe toți, dar suportul jugului dublu apasă numai pe grumazul maselor populare…

            Slujitorii politici ai acestor clase sociale-care în total nu fac mai mult de 1% din populația țării, adică în cazul nostru cam 200.000 de exploatatori- umplu pînă la refuz și numai ei singuri toate organele Puterii (consilii locale și județene, parlament) și, evident, pe ale Administrației și Justiției, ceea ce -ușor de înțeles pentru orice neavizat- înseamnă că Puterea post-decembristă este total anti-democrată.

            Dar liberalăă, toți liberalii -care sînt în Putere sau nu sînt- în frunte cu PSD sînt liberi să spună cea mai mare gogomănie, cum că ei ar fi… democrați. De aceea șeful liberalilor libertini, apologeți ai libertinajului total și deșănțat, culminînd cu nesocotirea votului popular de la Referendumul din 2009, își pune întrebarea retorică pentru ca ascultătorii să priceapă că liberalii titulari (cei din PNL) sînt tot ca cei din PSD, (auto)prezentați ipocrit și strategic a fi de… stînga !

            Mai există o categorie de liberali care se consideră îndreptățiți să-i considere pe toți oamenii Robi ai smintelilor și basnelor religioase, desființînd în fapt lumea reală, societatea umană, pe care o pun la discreția uneia fantomatice  dintr-un inexistent tărîm inventat peste care domină o hidoasă bestie despotică, într-o faună scabroasă, în centrul acestei acțiuni de tîmpitizare aflîndu-se s.c. Prăvălia BOR, liberă la jefuirea complexă și complectă a Robilor, precum și a oamenilor Liberi, căci jefuirea se face prin gheara guvernamentală, caz unic în istoria Poporului Dac și, poate, a lumii întregi.

            Împotriva acestor lălăieli se ridică un singur Partid, acesta fiind singurul Partid adevărat, al Comuniștilor, căci celelalte sînt doar găști peceriste anti-democratice; o singură manifestare anti-ciocoiască exprimînd Partidul lui Dan Diaconescu, PP-DD, dar organizatorul și conducătorul lui s-a lăsat înconjurat de lichele cărora le-a dat permisul de intrare în parlament, dar ei, declasați, au găsit alte uși pentru… ieșire.. Cu noi, împreună, PP-DD, cu mijloacele lui de comunicare și cu priceperea jurnalistică a lui Dan Diaconescu, i-ar putea face praf pe liberali și lălăitori de tot felul.

            Dar vrem-nu vrem, acceptăm libertatea tuturor la opțiune.

7 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Mișcarea ”șmecheriei” populare

Pentru că, iată, s-a împlinit proiectul dreptei dezlînate de a-și organiza o nouă gașcă sub firmă de partid (unde există doar strălucirea Elenei Udrea), reiau un articol scris și publicat în urmă cu 11 luni:

Mișcarea... Șmecheriei ”populare”

Toți cei care se pricep la politică știu că, pe măsură ce se adîncește coborîrea în nămolul Contrarevoluției -demers evidențiat cotidian prin desființarea economiei naționale și, ca urmare, prin scăderea nivelului de trai al Romînilor din țară și al celor fugăriți de guvernare în afara țării- populația, votantă și ne-votantă, deslușește tot mai clar și mai pregnant jocul ciocoilor peceriști de-a politica, într-un climat în care, de 23 de ani, Politica lipsește cu desăvîrșire.

Reamintim că Politica este un sistem de concepții și idei despre organizarea și conducerea societății, aceasta ca ideologie, elaborată cu scopul aplicării în practica socială. Deci, nu este o simplă lălăială filozofică, ci are un pronunțat caracter social, de clasă, neputînd exista o politică în general, a întregii societăți, ci a grupurilor sociale, adică a claselor și păturilor sociale.

De la victoria (vremelnică) a Contrarevoluției antisocialiste, antipopulare și antinaționale, nimeni, în afară de noi, nu s-a manifestat ca politician, toți fiind doar politicarzi și politruci, chiar și cei de dreapta, aceia care ei înșiși (fără jenă, cu dezinvoltură !) recunosc în public faptul că sînt de dreapta (ceea ce, într-o societate ca a noastră, în care stînga tinde spre 90 %, ar trebui să inducă o subliniată sfială față de public, acesta presimțind pericolul în raport cu cei care afirmă că sînt de dreapta, chiar dacă nu sînt !).

Apoi, nu este posibil, ba este și ridicol, să afirmi că ești de dreapta, fără să-ți numești clasa socială și fără să spui care sînt celelalte clase sociale cu care te afli în concurență politică, în cooperare, în concurs sau chiar în... conflict ! În mod normal, potrivit Doctrinei Comuniste, între clasele sociale nu trebuie să fie conflict (care poate exista între persoane fizice, inclusiv politicieni, sau juridice), ci doar concurență calitativă, care să-i scoată pe bogătași –care sînt puțini- din handicapul concurenței cantitative, căci Numărul este principala determinare în politică !

Ciocoii peceriști, cu serioase studii în învățămîntul ante-decembrist, inclusiv în cel politic, știu foarte bine aceste adevăruri. De aceea coriferii lor (doi manevranți politici maximali există la noi: Ion Iliescu și Traian Băsescu), jucînd rolul celor mai pricepuți demagogi politicarzi, fac să se înfrunte formal clica politică –total, esențial și profund unită și unitară- cu săgeți de același soi, trase din același resort și înspre aceeași țintă, această țintă fiind majoritatea votanților, de vreo 90-95 %, formată din clasele sociale fundamentale -Muncitorimea și Țărănimea- marea parte a Intelectualității, funcționărimea, micii meseriași și întreprinzători și, evident, pensionarii și tinerii.

Cum pot fi aceștia manevrați de (circa 1 %) dizgrațioasa, vulgara și violenta minoritate a bogătașilor jefuitori și a slugilor lor ? Bineînțeles, punîndu-se în fruntea unor găști poreclite partide, pe care nu le definesc normal și legal, nu le afirmă identitatea de clasă, absolut necesară, dar le corelează în poziție formală de luptă, pentru mascarea originii comune și antrenarea votanților nepricepuți și, mai ales, tîmpitizați (între aceștia primii fiind telectualii).

Există, fără îndoială, chiar din 22 Decembrie-cel-Negru, confirmat la puține zile de Criminalul șef, Ion Iliescu –atunci cînd se referea la primul dintre gunoaiele istorice, Coposu, ieșite la suprafață- o deplină colaborare a celor ”două părți” unite și unitare, fiind în totalitate vîrful de capacitate al P.C.R.-ăului; am convingerea că vîrfurile Antipoliticii, fără excepție de dreapta, se întîlnesc periodic și, oricum, în momente tensionate, la Cancelaria C.C. de la Cotroceni, pentru reglarea deplină, perfectă chiar, a ”Războiului” purtat în public, drept spectacol pentru... prostime.  

După ce Președintele, singurul în afară de noi, care susține -pe bună dreptate și în respect înalt pentru voința supremă a votanților- aplicarea rezultatelor Referendumului din noiembrie 2009, cerință reafirmată în aceste zile, a și lansat pîrghia ademenirii votanților, aceasta fiind o posibilă fundație politică de dreapta, dar care s-ar numi, ca toate șmecheriile politicarzilor peceriști, a fi de stînga: Mișcarea... populară !

Cum să fie ”populară” o organizație de dreapta, în fața unui popor unde dreapta este cel mult UNU LA SUTĂ  și organizată special împotriva marii majorități a... poporului ?!?

Dar șmecheria peceristă funcționează de 23 de ani, cu strălucite succese în... devastarea maselor populare și a intereselor acestora, cel mai desăvîrșit exemplu constituindu-l Frontul Stingerii Neamului, F.S.N. poreclit banditește Frontul Salvării Naționale ! Conducător omniprezent și omnipotent, prin cei 3.800.000 de trădători, acest front, gîndit de timpuriu (de prin anii 70) în laboratoarele ultrasecrete ale Capitalismului și Imperialismului, ne-a ”salvat” de blazonul de singura țară liberă economic, de cele 36.000 de întreprinderi proprietate a cetățenilor și a statului, de rețeaua de școli și unități sanitare, toate gratuite, de cele 14.000.000 de locuri de muncă, de asigurarea de către stat a locuințelor pentru întreaga populație urbană, de liniștea și ordinea publică... Ne-a salvat de Statul însuși, noi devenind cățelușă jigărîtă și tot mai flămîndă, schelălăind la Poarta Imperială a Oborului Cotroman Romano-German...

Mai avînd cîteva sute de întreprinderi și burtica semi-plină (încă !), votanții vor fi din nou păcăliți de cele două găști de dreapta, bîțîindu-se în echipament de stînga, cu largul concurs al Anti-presei, călare pe toate mijloacele de comunicare în masă, peste care, ca un Don Chijote, tronează și direcționează, ca Mare Maestru, Ion Cristoiu, permanent și emfatic, autodeclarat (de cîțiva ani încoace) ostentativ... Comunist !

Este, din nou, clar că, în hîrîiala anglo-americano-saxonă, în care clipocește tot ce mișună în țara asta, sînt create toate condițiile, ca niciodată, pentru dispariția Poporului Dac, poreclit Romîn; am însă certitudinea că cei peste 40.000.000 de Daci vor ști, vor putea și vor reuși să reziste, astfel supraviețuind autozdrobirii Imperialismului, iar puțin memorata Unire a Basarabiei cu Țara ar fi o rază de lumină sugestivă și călăuzitoare.

Sper și veghez ca oamenii muncii să nu se lase păcăliți de noua șmecherie ”populară” ticluită de Președintele Băsescu, titularul nominal al Dreptei, în fruntea căreia va apărea curînd vreun urangutan...

27 martie 97

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Între Cîini și-ntre Jigodii

Ionuț, simbolul sălbăticirii noastre, a readus în discuție războiul cotidian pe care toate comunitățile urbane din țară îl poartă cu cîinii sălbăticiți și cu Jigodiile din primării, în fruntea cărora își flutură foalele mandibulare Strîmbul Capitalei, alesul pleavei bucureștene…

În această alegere e simplu, e ușor și trebuie să vedem modul în care societatea romînească s-a sălbăticit în cei 24 de ani de Noapte profundă și atotcuprinzătoare, înlocuitoarea zilelor luminoase ale dezvoltării multilaterale din timpul regimului democrat, care a devenit victima firească a trădării in corpore a partizilor peceriști, incapabili să suporte cea mai mare realizare a Poporului Dac, sub conducerea celui mai mare Voievod din răstimpul de zeci și zeci de milenii: libertatea economică a Țării sub conducerea înțeleaptă a Președintelui-cel-Mare, asasinat de ciocoii peceriști, spre imensa bucurie a celor 3.800.000 de peceriști…

Știu ce spun și confirm spusele dureroase cu esențe ale propriei mele vieți reale, aceste esențe fiind determinate de criticile juste pe care le-am formulat deschis la adresa lichelelor anti-comuniste din Partidul care s-a dovedit, cu trei excepții, anti-comunist în totalitate:

1. am fost, sînt și voi fi Comunist, ceea ce m-a opus tuturor lichelelor peceriste, iar în organizația școlii în care am funcționat și în cea a comunei nu exista pecerist care să nu știe că ”numai tovarășul Ungureanu e Comunist Adevărat”, cum spunea în gura mare Eugenia Marinescu, îngrijitoarea de la școală, dar toți ciocoii peceriști mi-au refuzat cele șapte cereri de primire în partid și toți peceriștii au permis și au tăcut;

2. din 22 decembrie-cel-negru am început construirea Partidului Comuniștilor a cărui corectă înregistrare legală a fost refuzată de ciocoii peceriști din in-justiția post-decembristă a anilor 80-97 e.d. (1996-2013 i-m)[1]; numai Curtea Europeană a făcut tîrzie, limitată și ineficientă dreptate;

3. sînt deținut politic anti-pecerist, condamnat de slugile in-justiției peceriste (între 59-73/1975-1989) pentru că apăram pămîntul strămoșesc al sătenilor, cotropit de Banda-de-nfractori din Primăria Cicănești, constantă în jafuri și lălăieli în toată perioada 32-97/1948-2013;

4. această bandă și magistrații in-justiției îmi refuză și astăzi (2 octombrie 97) restituirea bunurilor confiscate: apartamentul, pămîntul, arma de vînătoare și muniția, manuscrisele literare și politice…

5. sînt unul dintre zecile de mii de Oameni mușcați de cîinii sălbatici din stradă, ocrotiți de Jigodiile din primării. Vedeți cum Strîmbul mai mare peste bucureșteni își plescăie foalele și, în loc să pună gloanțele pe jivine, o gratulează cu atenții pe Poarca de la Paris, Frigida cu Bardă, care îi impune ascultare și abia medicul dintr-unsul rătăciților îl emoționează (ori a arătat doar că… vorba regizorală a Actorului ”revoluționar”) în fața Icoanei micuțului nefericit Ionuț, victima barbariei noastre)…

Sîntem un popor menit pieirii și avem temeiuri certe să ne temem de împliniri, dar și speranțe evidente întru rezistență și supraviețuire; le vom dezvălui cititorilor (chiar dacă puțini mai sîntem…). Dar, pentru izbăvire, trebuie să ne organizăm spre a lupta, în demnitatea specifică regnului, cu Cîinii și cu Jigodiile pentru Libertate socială, Eliberare Națională și, mai ales, Dezrobire spirituală.

Mai întîi trebuie să ieșim din sălbăticie: să lichidăm pe loc, simultan în toate orașele, cu armele de război, toți cîinii sălbatici (sălbatici, ci nu… comunitari !), să încetăm pălăvrăgelile despre… eutanasiere (am putea să-i eutanasiem pe cei care ne hrănesc ciopîrțitorii !).

Vă propun spre degustare un catren: ”Între Cîini și-ntre Jigodii/ Viața noastră ce-o să fie ?/ Plînsete și vorbe-n dodii/ Și pe străzi și-n primărie”.

2 octombrie 97

Prof. Gheorghe UNGUREANU

---

[1] ). Anii Erei Democrate sau Iudeo-masonici