vineri, 26 septembrie 2014

Viermuirea Robilor


 
            Impertinența și agresiunea deșănțată a prezențelor religioase –în special a SC Prăvălia BOR- au asigurat îmbîcsirea cu mîlul lor ciumat nu numai a întregului spațiu național, ci și a tuturor instituțiilor de stat, inclusiv sfînta Școală, mînjindu-le cu spurcăciuni devoratoare, proces început încă din timpul regimului democrat, datorită atitudinii trădătoare a ciocoilor peceriști, dovediți, chiar de atunci, a fi cei mai mari anti-comuniști organizați.
            Sînt deja cam 30 de ani de cînd zona grupurilor școlare agricol și forestier erau zdrumicate de bombardamentele acustice cu maximi decibeli insuportabili venind dinspre zidurile sinistre ale mănăstirii, de unde mașini infernale ne măcinau creierii zile și mai ales nopți în șir, cu revărsări de borăngăieli, hămăituri, mieonări, behăieli, grohăituri, nechezaturi, cu complicitatea vinovată a autorităților, cărora le-am cerut deseori –fără efect- să pună capăt acestui murdar război nedeclarat împotriva esențelor Poporului Dac liber spiritual și echilibrat comportamental.
            Recent am văzut că ”toată vremea-și are vreme”: atunci ne începuse sfîrșitul prin această spărtură prin care ne-a intrat spurcatu-n casă  și, nestingherit, joacă sarabanda pe masă…
            Transformați în robi ai străinilor –care ne-au dorit mereu a fi slugi ale lor- unii dintre noi –Daci viteji, curajoși, drepți și liberi- s-au lăsat încovoiați, și treptat, treptat au devenit masă de manevră pentru viermuirile organizate nu numai în incintele palatelor strălucitoare (căci toate mizeriile interioare se ascund prin luciri exterioare), ci chiar pe străzile orașelor asfixiate de mîlurile viiturilor  otrăvitoare.
            Vedem deseori, în cel puțin patru centre, procesiuni de viermuire a populației înrobite: Curtea de Argeș, Iași, București, Nicula, unde scene groaznice, de apocalipsă, pun la grea încercare liniștea, răbdarea, sănătatea, viața Robilor religioși, dar și sufletele lor înstrăinate, unii slobozind chiar, cu voci disperate, imprecații și osîndiri către ținte obscure…
            La Nicula, în județul Cluj, se petrec însă cele mai cumplite scene de viermuire, într-o profundă și dezolantă înjosire a ființei umane: mulțimi de entități tîrîtoare, înaintează, sub arșiță ori ploi, pe genunchi și coate spre a înconjura simbolul decăderii și desființării Neamului Dac –biserica- în speranța iluzorie de a obține un bine, o eliberare, o împlinire, o salvare, fiecare lăsîndu-și în mîini dolofane ultimul bănuț, păstrat deseori prin autoînfometare și autoflagelare…
            Întreaga înnoroire –inclusiv viermuirea din jurul palatelor sclipitoare, propovăduitoare ale dezmățului- cu sacrificarea onoarei și demnității speciei OM, se desfășoară sub ochii neîngrijorați ai autorităților care, printr-o conivență nerușinată, își declară statul a fi… laic.
            Iar grupurile, din ce în ce mai mari, devenite plutoane, companii, batalioane, aurite în odăjdii scumpe -în care s-au topit și s-au pierdut para cu para, lacrimile viermuiților- fornăie pestriț din pîntece mari și obraze rumene, cu greu abținîndu-se de la explozii de satisfacții și fericiri, sporite mereu de adîncirea progresivă a diferenței dintre tîrîtori și înalții, prea înalții bondariști fornăitori……
            Presa post-decembristă, dacă presă mai este, sigur prin aceste imagini de la viermuiri anti-Dacice își mai poate dovedi dreapta existență.
19 august 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Niciun comentariu: