Peceriștii,
care pretindeau în mod aberant că sînt Comuniști –în vreme ce au fost constant
ceea ce sînt după decembrie-cel-negru, anti-comuniști- au cultivat, chiar și în
interiorul Partidului, un singur sentiment –teama- o singură ideologie
–supunerea- o singură atitudine, în două dungi: scuiparea celui de jos,
proslăvirea celui de deasupra, prin deșănțatul cult al personalității.
Dacă te dibuiau că nu ești de-al lor
și mai ales că ești Comunist, te ”exmatriculau” din toate cele, inclusiv din
munca profesională, la fel cum fac după decembrie, mai ales dacă ești Comunist,
ei, devotați și talentați constructori ai Capitalismului și Imperialismului, nu-ți
permit să intri în scena politică –în totalitate ocupată de ei din 6 martie
1945- și, treptat-treptat, îți închid
toate intrările, ție dîndu-ți brînci în afara țării, pentru a deveni cerșetor,
slugă, sclav, carne de tun, victimă…
Sub ochiul sever al Conducătorului,
lichelele peceriste nu-ndrăzneau să-și pună-n aplicare gîndurile mîrșave, dar
în prezent s-au dovedit cei mai ingenioși, Romînia
devenind țara tuturor Relelor posibile și imposibile, pe care nici la un
loc nu le pot cunoaște toate celelalte țări: extremismul, terorismul, mai ales
cel de stat, fascismul, religia (omniprezentă și omnipotentă, omnidevoratoarea
ființei noastre naționale), formele cele mai cunoscute fiind tismănenizarea, becalizarea, corogenizarea.
Piața propriu-zisă, în sens
comercial, n-a scăpat cancerizarea peceristă;
ciocoii peceriști, ca producători ori negustori, din proprie inițiativă sau din
ordin fac totul ca să desființeze orice are vreo legătură cu esențele de
valoare create de Poporul Dac…
Chiar imediat după decembrie –dacă
nu cumva anticipînd și pregătind dezastrul dezmățului politic- în magazinele
alimentare a apărut, în bășici de purcel sau tișcoave, un terci, numit, cu maximă nerușinare, ”brînză”; conținînd un
amestec de reziduuri din produse lactate, înghesuite în recipientul tradițional
(burduf, bășică), terciul de negustat (”reformatat”, probabil, chiar în ”laboratoarele”
magazinelor) a reapărut de curînd în alimentarele din Curtea de Argeș sub
numele nobil, brînză, cuvînt-simbol
de noblețe reprezentativă pentru poporul care a dat Omenirii întregi Scrierea.
Notăm cu mînie și revoltă că peceriștii i-au învățat și i-au obligat pe Daci
(care se numesc cu porecla Romîni) să se
lepede de toate esențele specifice de zeci de mii de ani; astfel, Țăranii,
ei înșiși, producători ai Brînzei, ajunși la orașe ori rămași în sat, nu numai
că-și numesc Brînza ”brînză de burduf”, pleonastic, exact ca și cum acum ar
învăța să vorbească, dar chiar cumpără caș,
cașcaval, caș afumat, telemea, urdă, Terci (o amestecătură din diverse lactate
și… nelactate !) sub nume de… Brînză ori chiar ”brînză de burduf”…
Un asemenea Terci a cumpărat cineva
și pentru mine, trimis ca să-mi cumpere Brînză
(aliment caracteristic pentru Poporul Dac, lîngă Sarmale, Miere, Țuică, Mămaligă… Cînd am tăiat bășica, mi s-au ivit un terci nemanducabil
și un lichid respingător mi-a mînjit masa: era producția peceristă (că numai ei
s-au făcut negustori de acest soi) prezentată sub firma ”Lacto Muntean s.r.l. strada Ion Creangă nr. 672 A Teaca, județul
Bistrița-Năsăud”.
La scrisoarea mea de reproș, un
reprezentant al numitei forme m-a contactat comunicîndu-mi că dumnealor nu fac și nu-și permit să facă un
asemenea fals, că eticheta este copiată fără știrea firmei, că sînt îndreptățit
să-i ocărăsc pe autori, să le cer despăgubiri și să-i reclam autorităților”,
ceea ce eu fac și prin prezentul text, solicitînd Oficiului pentru Protecția
Consumatorului și Parchetului să întreprindă măsurile necesare potrivit
competenței dumnealor, pentru a pune capăt jafului (terciul –combinație dintre caș
și telemea de vacă- nu poate costa,
dacă ar fi consumabil, mai mult de șapte-opt lei/kg, în vreme ce brînza /cea adevărată/ costă în jur de
30 lei/kg.)
Dar cel mai important lucru este batjocorirea consumatorilor și, mai ales, a
Poporului Dac, în întregul său, pentru care Brînza este un simbol al blazonului
de valoare istorică universală. Precizez pentru uituci sau pentru mancurți
că Brînza este produsul realizat (la
munte) exclusiv din CAȘ DE OAIE DOSPIT
una-două săptămîni, apoi FRĂMÎNTAT de multe ori de-a lungul multor zile,
după care se depozitează, cu mare grijă, bine îndesat, în recipientul
tradițional – Burduful- și numai în
acesta; de aceea numele Brînză este
nu numai necesar dar și suficient pentru a denumi această ștampilă a Poporului Dac. (Nu schimbă cu nimic acest specific
faptul că, pe alocuri, se utilizează ca recipient coaja de rășinoase ori, acasă, borcanul ori sticla).
Anexez copia etichetei care a însoțit Terciul.
29
august 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu