luni, 21 aprilie 2014

Anti-ziariștii își apără… prototipul




            Am scris deseori (în articole și în cărți) că, după decembrie 73 (1989), în Romănia nu există ziariști și toate miile de maculaturi scrise ori vorbite mi-au conformat convingerea, zi de zi, ceas de ceas în toți cei 25 de ani ai Beznei post-decembriste.
            Confirmarea și certitudinea ei erau clare chiar din 22 decembrie cînd ziarele ante-decembriste -Scînteia, Romînia liberă, Scînteia tineretului- s-au dovedit a fi expresii ale propagandei peceriste, esențialmente și totalmente trădătoare, în frunte cu marii poltroni Ion Cristoiu, P.M. Băcanu, Chireac, la care s-au adăugat C.T. Popescu, S.R. Stănescu…
            De la o vreme a apărut o hățăitoare neobosită care a preluat de la toți răii hățurile bolboroselilor, autoîntrecîndu-se cu Firea, eu neavînd vreodată –în ciuda încercărilor temerare- tăria să rezist măcar o dată, auzind-o, pînă la sfîrșitul frazei; era clar că s-a format sub pulpana Secției de Propagandă, deși este posibil ca Ziua Neagră să fi prins-o cu cravată-de-pionier sau, poate, utecistă; dacă a avut vîrsta, nu se putea să nu fie… prima !
            Dotată din plin cu calitățile anti-speciei, trecînd în galop -și unsă cu grăsime de gîscă- prin clasele gimnaziale, a ajuns rapid să fie văzută ca un prototip de cum nu trebuie să fie ziaristul normal. Și astfel, secția palavragiilor de sub cupola înaltă a tovarășului Iliescu a recrutat-o și a împins-o în parlamentul contrarevoluției unde cea mai retrogradă și reacționară gașcă peceristă –FSN-PSD, desăvîrșirea dreptei ridicole și isterice- săvîrșește, cu pricepere, talent și devotament, distrugerea a tot ceea ce Poporul Dac a realizat, eroic, nu numai în cei 50 de ani ai regimului politic democrat, ci chiar în întreaga sa istorie cunoscută.
            Prototip de anti-ziarist, ca orice Fire firoscoasă, a intrat în jocul bezmetic dirijat de stăpînii clanului principal al Ciocoilor peceriști, cărora le face jocul, învîrtindu-se ca un titirez impulsionat din afară de lîngă prim-ministrul Poantă, cel care se baricadează, desființîndu-se și denigrînd Statul, într-o unitate militară, unde speră să nu mai poată fi urmărit și, eventual, nici arestat…
Hățăie provocator sperînd ca Președintele s-o bage în seamă, apoi  ”pac” cu plîngere penală spre a deturna alți nehotărîți să-și pună votul pe lista pierzaniei celei mari la votarea lipsită de alegere de la 25 mai.
            Nu gestul Firei nefirești ne atrage atenția, ci a camarazilor din breaslă care, tot ne-ziariști, se compactează imediat în corul apărării prototipului, formulă exersată și în cazul neajutoratului Pleșu, care nu mi-a stîrnit niciodată vreo apreciere încă din timpul regimului democrat cînd umplea paginile revistelor cu clăbucite bîlbîieli necitibile, pentru ca, după decembrie, să se pretindă... dizident, exact cum marele Secretar al CC, Prim-secretar de Județ, ministru, director general etc s-a autoștanțat ”marginalizat” și ”surghiunit”, aceasta din urmă cam pe merit, căci a fost, sărmanul, de adevărat, în ”Поход на Москва… в Университeте !”… Poate acolo a învățat, împreună cu Gîrbaciovul, cum se trădează, discret dar profund, Socialismul și Doctrina Comunistă, schimbate pe hîrîiala menșevică și, în esență, pe anti-democrația capitalistică…
            Devotată magiștrilor de acest tip, Firoscoasa pîrțîie plîngeri iar tagma, în loc s-o apostrofeze –căci ziariștii adevărați, chiar auto-numiți Cîini, nu latră, ci atenționează calmi, echilibrați și respectuoși- se solidarizează cu ea, în loc să-i arate obrazul neobrăzat… Dar n-au cum, fiindcă în 25 de ani de Destrăbălare nu s-a văzut nici un ziarist prin maculaturile post-decembriste, pe unde nimeni nu știe că ziariștii adevărați (din afara propagandei partidice), nu acuză, nu laudă, ci oglindesc realitatea, lăsînd cititorului deschisă calea pentru acceptare sau respingere ! Exact cum nu face anti-presa post-decembristă, plină de bălăcăreli josnice și înjositoare poreclite… pamflet !
            Este aceasta expresia ”libertății” capitalistice de a voma în public veninul actoricesc aprovizionat și susținut prin recompense grase de mercenar, ci nu prin simț justițiar; dovadă că la nicio emisiune a zecilor ori sutelor de posturi TV, nu a apărut vreodată vreun reprezentant al Stîngii, în cei 25 de ani de Dezmăț, toate avînd porți deschise permanent și exclusiv pentru clevetitori și clăbucitori ai Dreptei, singura prezentă pe arena deșănțatului circ politic pecerist.
16 aprilie 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Niciun comentariu: