Grafia Dacă

         

 

Retardul intelectual este cvasigeneralizat pe cuprinsul mare al Daciei străvechi, în care cele mai multe și întinse zone au devenit deja opace, populațiile Dace, vorbitoare de alte limbi, purtînd numiri străine, echipate cotidian ne-dacic, se exprimă direct, neechivoc împotriva propriilor rădăcini, cu vorbe sinucigașe.

Un bun cunoscător al întregului spațiu balcanic, pe care l-a parcurs de-a lungul și de-a latul, vatră a Poporului Dac, îmi spune că în Istria Dacii obișnuiți –care nu mai vorbesc nicio variantă a Limbii Dace- au o replică stupefiantă cînd le spui ori îi întrebi dacă ei sînt Daci (sau, folosind porecla devastatoare, Romîni): ”Mai lăsați-ne în pace cu Dacii voștri !”

Ciudățenia cea mai ciudată este că el însuși respinge indignat numele de Daci pentru aromînii omniprezenți în Iugoslavia Mare, Albania –unde există și marele centru Dacic, Moscopole, Bulgaria, Grecia, iar Dacii înșiși, porecliți aromîni, nu-și folosesc numele și limba decît cu greu și numai în discuții confidențiale, ceea ce se întîmplă și în cazul Dacilor aromîni din Romînia.

De remarcat faptul straniu, chiar și în Romînia –rămasă ca Vatră publică a Daciei- că aromînii sînt priviți cu suspiciune, neîncredere și adversitate nedisimulată, referirile la ei fiind însoțite în exprimarea Dacilor romîni de notații negative și chiar injurii în stil folcloric, ceea ce Dacii aromîni din Romînia știu foarte bine și nu se prăpădesc pentru asta (cum mi-a confirmat sincer un bun cunoscut din Cogealac, județul Constanța). Însă ceilalți Daci aromîni, născuți și trăitori în diferite țări din Balcani, înțelegînd tot ce vorbești în limba Dacă romînă, neagă aceasta chiar dacă s-au născut cîndva pe teritoriul țării Romînia și o fac în limba Bulgară, sîrbo-croată, ”macedoneană”, greacă…

De 25 de ani, pîrjolul anti-Dacic își joacă bocetul funebru pe pămîntul Basarabiei, de cînd elita telectualității romînești anti-democratice cere, cu îndreptățire, Unirea cu Țara dar și grafia… latină; mari scriitori, poeți, prozatori, critici literari, alți oameni de cultură, unii foarte vehemenți, au strigat pe toate vocile și au obținut din partea autorităților politice, scrierea latină, cu justificarea sentențioasă declamată de marele Poet Național Grigore Vieru: ”Vin din munții Latiniei/ Și, deci, scrisul mi-e Latin”.

I-a fost și lui dat –ca tuturor intelectualilor, fii de bogătași, care și-au făcut studiile la Harkov, Kiev, Pesta, Buda, Praha, Milano, Paris, Roma- să nu cunoască adevărul despre Daci și de aceea n-a putut să tune și să fulgere

Nu-mi reneg sîngele Maicii

Și eroarea mi-o rectific:

Vin din munții Marii Dacii

Și, deci, scrisul mi-e chirilic !

Sentința, care s-a impus prin voință majoritată, ucidea ultimul mare bastion –pe care l-am considerat salvatorul scrierii proprii a Poporului Dac- și generaliza pentru cea mai veche limbă din Europa și Asia, poate din întreaga lume, utilizată cu realizări de excepție timp de o mie de ani (862 – 1862) străina și nepotrivita scriere latină (care este o derivare degradată a Limbii Dace).

Acum, atît în Basarabia cît și în Romînia se celebrează, în apaluzele întregii lumi ucigătoare a Dacismului (și a Daciei) victoria cea mare constînd în înlăturarea scrierii proprii, prin declarația de la Chișinău din 27 august anul 75 (1991); poate nefericita, antinaționala separație de la Tiraspol, care păstrează grafia proprie a Limbii Dace, va fi salvatoarea istoriei noastre vechi din Mileniul mirific, pentru cea viitoare, a mileniilor nesfîrșite, pînă cînd telectualii vor redeveni intelectuali și vor pricepe că limba Latină este doar urmașa denaturată a Limbii Dace călătoare prin exiluri străvechi.

21 august 97

Prof. Gheorghe UNGUREANU