Limba noastră

Se dedică eternei iubiri dacice, Basarabia, precum şi Maestrului Ion Druţă, Înaintemergătorul


Limba e iconostasul
Unde iconim eroi,
Aducînd, din neguri, glasul
Dacilor străbuni spre noi.

Dulce limbă între cele
Ale globului bătrîn,
Eşti icoana ţării mele
Şi a neamului prea bun.

Căci te-au vrut bijuterie
Înţelepţii Daci (şi bunii),
Limba leagăn să ne fie
Pînă la sfîrşitul lumii...

Limba ni-i suflarea sfîntă,
Trup pătruns de duh divin,
E regina ce ne-ncîntă,
Chiar şi în veşmînt străin,

Curcubeu pe bolta-albastră,
Plin de farmec şi mistere,
Catedrala scumpă-a noastră,
Fagur nepătruns de miere.

Scut şi platoşă ori lance,
Nobil sceptru princiar,
Limba -i urna-n care zace
Dorul nostru milenar,

E pecetea-n dungi stelare:
Nistrul, Dunărea şi Tisa,
Cu Carpaţi şi Marea Mare,
Precum Mircea-Vodă zis-a.

Monument din cremeni, Graiul
Vremi cumplite le înfruntă,
Dăltuind în el şi traiul
Şi Petrecerea cea cruntă.

Limba este apa vie
A izvorului străbun,
Ea-i eterna-mpărăţie
A poporului stăpîn,

E balsamul ce renaşte
Pururi Doina şi Iubirea
Din ţărîna ţării, moaşte,
Un miracol: dăinuirea.

Limba -i magica unealtă
Sondînd sufletul şi lanul,
Ca o soră înţeleaptă
Cu Măria Sa, Ţăranul.

E Altarul Naţiunii,
Unde-oficiază ales, cu
Harul Geniului şi-al Mumii,
Chiar Maestrul - Eminescu.

Simfonie ori furtună,
Imn sau bocet ancestral,
Este fulgerul ce-adună
Şi desparte val cu val,

E blazonul nemuririi,
Aurul sonor al vetrei,
Puls sangvin al Infinirii
În tăria sacră-a pietrei.

Cînt de pasăre măiastră,
Dinspre secoli şi milenii,
E menit să dăinuiască
Peste asprul curs al vremii.

Limba e iconostraiul
Unde ne zidim Lumina,
De cînd ne încearcă graiul,
Pînă ne cuprinde Tina ...

Astru luminînd în zare
Cugetul şi glia castă,
Primenita Casă Mare -
Limba este Viaţa noastră !
8 februarie 1989


N.B.
Pentru Ziua Limbii tuturor Dacilor - 31 august
Gheorghe UNGUREANU
30 august 95