Singura țară europeană care și-a păstrat regimul democrat pînă în anul 93 (2009), Republica Moldova demonstrase elocvent cum se poate reveni la regim democrat prin alegeri, organizate chiar de forțele reacționare. Din păcate a demonstrat și cum se poate pierde guvernarea democrată, prin abandonarea esențelor Puterii democrate.
Refacerea alianței reacționare era nu numai previzibilă, ci și firească: 57 % din votanți și-au dat girul, semnînd în alb, pentru abandonarea regimului democrat, astfel încît partidele liberale, anti-democratice, au refăcut înțelegerea care a provocat zurba din 7 aprilie 93 (2009).
Noi nu avem altceva de făcut decît să constatăm. Obligația de-a analiza temeinic și de-a lua măsurile necesare revine Partidului Comuniștilor din Republica Moldova și, bineînțeles, votanților.
Prima răspundere pentru suferințele care vor urma atît pentru masele populare cît și pentru întreg poporul revine Partidului Comuniștilor, deoarece:
- În timpul guvernării sale au fost abandonate instituțiile, întreprinderile și organizațiile socialiste, înlocuite de cele burgheze;
- Partidul Comuniștilor a încetat treptat să mai fie exponentul autentic al maselor populare, iar, ca răspuns, acestea nu i-au mai dat voturile, căci nu și-au mai regăsit interesele vitale în nominalizarea celor aleși; ușor de reținut că, deși masele populare (în primul rînd clasa muncitoare și clasa țărănimii) sînt cam 85 % în societate, în Parlamentul actual această mulțime are ZERO deputați. Este clar că orice prost știe că intelectualii comuniști (toți cei 43 !) nu numai că nu pot să-i reprezinte pe Țărani și Muncitori, dar nici nu pot să le înțeleagă problemele;
- Masele de care vorbim sînt în cvasitotalitatea lor romîni; cum să voteze pe cei care le spun că nu sînt ceea ce sînt ?
- Oameni înțelepți și practici, purtători ai jugurilor străine impuse pe grumazul lor dimp de două milenii, oamenii muncii nu pot vedea cu ochi buni teza susținută și de comuniști -ca, de altfel, de toți ceilalți politicieni- de intrare în Hăul Imperiului European, de care ar fi trebuit să se ferească și să se depărteze ca de ciumă;
- Unirea maselor populare cu cei de o ființă este un lucru așa de simplu încît numai cei lipsiți de analizatorii de percepție primară n-o pot sesiza; Dezideratul Național -unirea cu ceilalți romîni- chiar fără o previziune directă imediată, ar fi putut aduce Partidului Comuniștilor cel puțin 75 % din voturi. Cu o asemenea susținere, nimic nu le-ar fi stat în cale, chiar dacă i-ar fi filat și lupi trădători și s-ar fi împiedicat de ghimpi ucigași...
Bineînțeles că nu sînt absolviți nici membri de partid și nici oamenii muncii pentru că partidul lor și-a abandonat esențele democratice și că -incredibil, impardonabil și scandalos !- candidații în numele lor pentru Parlamentul țării nu erau de-ai lor, din punct de vedere social !
Mai există o șansă la desemnarea Președintelui Republicii -cu alternativa unei noi trădări, oricînd posibilă fiind vorba de intelectuali- iar de nu, alegeri anticipate și, eventual, grea, revenire peste patru ani; cu susținerea, masivă totuși, de 43 parlamentari, ar fi posibil. Le urăm și le dorim succes tovarășilor din Republica Moldova !
30 decembrie 94 (2010)
Prof. Gheorghe UNGUREANU,
Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști) -din Romînia
joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Blehăieli şi mîzgăleli
Toate mijloacele de comunicare în masă, inclusiv cele de stat –ceea ce este absolut inadmisibil şi impardonabil !- (tv, radio, tipărituri), se întrec, într-o veselie demenţială, în a prezenta, în fiecare zi, în fiecare ceas, de-a lungul tuturor zilelor anului, ştiri, informaţii şi, mai ales, poveţe de îndoctrinare şi ameninţări, pentru înrobirea religioasă a Poporului (în mod special faţă de religiile evreieşti, mai întîi fiind vorba de creştinismul ortodox, cel mai crunt jug antiuman.
Un spectacol scabros cuprinde tot spaţiul public în peste jumătate din zilele anului, întreaga existenţă fiin asurzită şi intoxicată cu blehăieli nesfîrşite -amplificate la maximum în oraşe- şi mîzgăleli dezgustătoare pe toate zidurile, gardurile şi tarabele, ba chiar şi magazinele de diferite tipuri şi mărimi, indiferent de cine sînt proprietarii, caricaturile fiind prezentate, cu neruşinare, drept ... sfinţi, dovadă a complectei uniri în Rău a tuturor capitaliştilor.
Totul te îndeamnă să te încovoiezi în faţa unor chipuri zgîite şi a unor texte oripilante, care îţi provoacă aparatul vomitiv şi te umple de mîîhnire, mînie şi indignare, ştiind că nici măcar o singură instituţie a statului nu afişează imagini şi citate ale adevăraţilor sfinţi ai Daciei, Eroi-Martiri ai Neamului, cu al căror sînge s-au umplut mai toate filele cruntei noastre istorii...
Să rostim, cu evlavie, cîteva nume cutremurătoare: Rexos, Burebista, Decebal, Bobîlna, Ţepeş, Ion Vodă cel Cumplit, Gheorghe Doja, Mihai Viteazu, Simion Barnovschi, Constantin Brîncoveanu, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, 1907, 13 decembrie 1918, Lupeni, Griviţa, 1929-1933, Nicolae Ceauşescu ...
În locul acestor mari sfinţi reali ai Poporului Dac, apar scofîlcite figuri imaginate ale înrobitorilor străini, transformate în «sfinţi», zei şi dumnezei sălbatici, cu menirea de-a ne tulbura lumina istoriei noastre eroice , mai ales de la inventarea isusului, în anul 465, şi de-a ne întuneca drumul şi viitorul izbăvirii noastre.
Să notăm că, în zilele de duminică, rezervate dezmăţului în onoarea creaturilor bestiale, toată propaganda urmărind distrugerea Omului şi ruinarea comunităţilor, capătă dimensiuni paroxistice, înecînd oraşele în nelimitaţii decibeli belicoşi, faţă de care autorităţile nu întreprind necesarele măsuri legale prevăzute de legea contravenţiilor, a tulburării liniştei publice sau a codului penal...
Pînă cînd, oare, poporul va plăti pentru propria-i distrugere, suportînd greul jug diabolic pe grumazul său ?!?
14 decembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Un spectacol scabros cuprinde tot spaţiul public în peste jumătate din zilele anului, întreaga existenţă fiin asurzită şi intoxicată cu blehăieli nesfîrşite -amplificate la maximum în oraşe- şi mîzgăleli dezgustătoare pe toate zidurile, gardurile şi tarabele, ba chiar şi magazinele de diferite tipuri şi mărimi, indiferent de cine sînt proprietarii, caricaturile fiind prezentate, cu neruşinare, drept ... sfinţi, dovadă a complectei uniri în Rău a tuturor capitaliştilor.
Totul te îndeamnă să te încovoiezi în faţa unor chipuri zgîite şi a unor texte oripilante, care îţi provoacă aparatul vomitiv şi te umple de mîîhnire, mînie şi indignare, ştiind că nici măcar o singură instituţie a statului nu afişează imagini şi citate ale adevăraţilor sfinţi ai Daciei, Eroi-Martiri ai Neamului, cu al căror sînge s-au umplut mai toate filele cruntei noastre istorii...
Să rostim, cu evlavie, cîteva nume cutremurătoare: Rexos, Burebista, Decebal, Bobîlna, Ţepeş, Ion Vodă cel Cumplit, Gheorghe Doja, Mihai Viteazu, Simion Barnovschi, Constantin Brîncoveanu, Horia, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, 1907, 13 decembrie 1918, Lupeni, Griviţa, 1929-1933, Nicolae Ceauşescu ...
În locul acestor mari sfinţi reali ai Poporului Dac, apar scofîlcite figuri imaginate ale înrobitorilor străini, transformate în «sfinţi», zei şi dumnezei sălbatici, cu menirea de-a ne tulbura lumina istoriei noastre eroice , mai ales de la inventarea isusului, în anul 465, şi de-a ne întuneca drumul şi viitorul izbăvirii noastre.
Să notăm că, în zilele de duminică, rezervate dezmăţului în onoarea creaturilor bestiale, toată propaganda urmărind distrugerea Omului şi ruinarea comunităţilor, capătă dimensiuni paroxistice, înecînd oraşele în nelimitaţii decibeli belicoşi, faţă de care autorităţile nu întreprind necesarele măsuri legale prevăzute de legea contravenţiilor, a tulburării liniştei publice sau a codului penal...
Pînă cînd, oare, poporul va plăti pentru propria-i distrugere, suportînd greul jug diabolic pe grumazul său ?!?
14 decembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Naşterea ... Somnului !
În urmă cu 1545 de ani, pe pămîntul Daciei, în Dobrogea, un grecotei şi-a stors creierii lui de neguţător hrăpăreţ şi linguşitor, care, astfel, i-au fătat şmecheria evreiascăcu care ni se spurcă astăzi toate mijloacele de comunicare în masă, zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, secundă cu secundă, excrementul mîzgălit, cu ifose de demiurg, fiind numit... Domnul !
De atunci, de la halucinaţia acestui dement -care reprezintă o cruntă batjocorire la adresa poporului său, creator al strălucitului Olimp, populat de zei cu care se joacă omenirea încîntîndu-se şi bucurîndu-şi sufletele şi minţile- o parte însemnată din Europa (şi nu numai) este mitraliată, prin toate mijloacele, inclusiv subliminale, cu condamnarea la veşnică şi supremă Robie totală şi obligaţia de-a-l numi pe spîrc chiar ...Domn !
Culmea tîmpitizării, realizată oficios de statul nostru post-decembrist, în esenţă ecleziastic, este că acel avorton este impus, prin toate forţele, chiar şi prin părţi însemnate ale bugetului de stat, asigurat din greu de oamenii muncii urgisiţi ca niciodată în zecile de mii de ani, ca ... Domnul nostru !!!
Iar ziua stabilită de criminalul grecotei este mînjită cu sintagma provocatoare de vomă - "naşterea domnului", cu care se prosternează impardonabil toţi lălăitorii din tv şi radio, mai ales cele de stat ! Am avut atîţia Domni peste poporul nostru, cu care ne putem mîndri, cu fală ori cu smerenie, dar niciunul care să ne ticăloşească în asemenea hal, pînă la dispariţia ultimei celule de luciditate, noi fiind astăzi poporul cel mai adînc înglodat în dejecţiile religiilor evreieşti, cufundaţi într-un somn sinucigaş, astfel că ne-am putea percepe otrava drept naşterea... Somnului !
Să sperăm că mai sînt între noi suficient de mulţi care nu stau ventuzaţi la tv şi astfel, prin ei, să ne putem salva din Somnul cel de moarte !
Să ne urăm ca să moară... Somnul nostru !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
25 decembrie 94
De atunci, de la halucinaţia acestui dement -care reprezintă o cruntă batjocorire la adresa poporului său, creator al strălucitului Olimp, populat de zei cu care se joacă omenirea încîntîndu-se şi bucurîndu-şi sufletele şi minţile- o parte însemnată din Europa (şi nu numai) este mitraliată, prin toate mijloacele, inclusiv subliminale, cu condamnarea la veşnică şi supremă Robie totală şi obligaţia de-a-l numi pe spîrc chiar ...Domn !
Culmea tîmpitizării, realizată oficios de statul nostru post-decembrist, în esenţă ecleziastic, este că acel avorton este impus, prin toate forţele, chiar şi prin părţi însemnate ale bugetului de stat, asigurat din greu de oamenii muncii urgisiţi ca niciodată în zecile de mii de ani, ca ... Domnul nostru !!!
Iar ziua stabilită de criminalul grecotei este mînjită cu sintagma provocatoare de vomă - "naşterea domnului", cu care se prosternează impardonabil toţi lălăitorii din tv şi radio, mai ales cele de stat ! Am avut atîţia Domni peste poporul nostru, cu care ne putem mîndri, cu fală ori cu smerenie, dar niciunul care să ne ticăloşească în asemenea hal, pînă la dispariţia ultimei celule de luciditate, noi fiind astăzi poporul cel mai adînc înglodat în dejecţiile religiilor evreieşti, cufundaţi într-un somn sinucigaş, astfel că ne-am putea percepe otrava drept naşterea... Somnului !
Să sperăm că mai sînt între noi suficient de mulţi care nu stau ventuzaţi la tv şi astfel, prin ei, să ne putem salva din Somnul cel de moarte !
Să ne urăm ca să moară... Somnul nostru !
Prof. Gheorghe UNGUREANU
25 decembrie 94
duminică, 19 decembrie 2010
Succes comuniştilor moldoveni !
Reproduc un comentariu înscris în urma comunicatului privind renumărarea voturilor la alegerile anticipate din 28 noiembrie 94 (2010) din Republica Moldova:
Urăm succes comuniştilor !
După renumărarea voturilor apare certă posibilitatea ca, împreună, comuniştii şi PDM să deţină conducerea Guvernului şi a Parlamentului, dacă Preşedintele PDM va avea înţelepciunea necesară în acest moment istoric, menit să elimine nesiguranţa politică din ultimele 18 luni, care a debutat cu dezmăţul derbedeilor şi rătăciţilor din 7 aprilie 2009 şi ar fi pus în mare pericol întreaga evoluţie a ţării.
Sensul principal al pericolului este împingerea ţării în mocirla Imperiului European, poate chiar şi în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO.
Din păcate şi partidul democrat, condus de tovarăşul Voronin precum şi PDM optează pentru intrarea Republicii Moldova în Imperiul Cotroman Romano-German. Cumplită eroare !!!
Poate că, aflaţi în majoritate la Putere, comuniştii şi cei care pînă de curănd se declarau tot comunişti, vor fi capacitaţi mai uşor la clarificări esenţiale, de către masele populare şi vor abandona Drumul Dezastrului.
Prof. Gh. UNGUREANU,
Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) - din Romînia
19 decembrie 94
Urăm succes comuniştilor !
După renumărarea voturilor apare certă posibilitatea ca, împreună, comuniştii şi PDM să deţină conducerea Guvernului şi a Parlamentului, dacă Preşedintele PDM va avea înţelepciunea necesară în acest moment istoric, menit să elimine nesiguranţa politică din ultimele 18 luni, care a debutat cu dezmăţul derbedeilor şi rătăciţilor din 7 aprilie 2009 şi ar fi pus în mare pericol întreaga evoluţie a ţării.
Sensul principal al pericolului este împingerea ţării în mocirla Imperiului European, poate chiar şi în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO.
Din păcate şi partidul democrat, condus de tovarăşul Voronin precum şi PDM optează pentru intrarea Republicii Moldova în Imperiul Cotroman Romano-German. Cumplită eroare !!!
Poate că, aflaţi în majoritate la Putere, comuniştii şi cei care pînă de curănd se declarau tot comunişti, vor fi capacitaţi mai uşor la clarificări esenţiale, de către masele populare şi vor abandona Drumul Dezastrului.
Prof. Gh. UNGUREANU,
Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) - din Romînia
19 decembrie 94
sâmbătă, 18 decembrie 2010
P.C.R. are drept la existenţă (comentariu)
Reproduc aici comentariul meu la comunicatul Partidului Alianţa Socialistă:
Hotărîrea tribunalului de respingere a cererii PAS privind schimbarea denumirii sale este ilegală şi neîntemeiată, în fapt o aberaţie demenţială, fără pereche pe globul pămîntesc; ea este o dovadă că in-justiţia post-decembristă este ticsită de pecerişti extremişti, violatori de legi şi drepturi, terorişti cu veleităţi de despoţi.
De altfel, în cazul dat, magistraţii au demonstrat o totală lipsă de profesionalism, ei neavînd dreptul să blocheze activitatea unui partid în raport de numele acestuia; legea prevede expres care sînt condiţiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un partid spre a putea fi înscris în registrul special al partidelor politice. Între aceste condiţii NU ESTE ŞI NUMELE PARTIDULUI, ci doar obligaţia de a avea UN NUME (pe care îl vrea Partidul, ci nu peceristul magistrat certat cu legea sau cu dureri de ochi la lectura textului legii !).
Respingînd cererea de A LUA ACT DE SCHIMBAREA NUMELUI Partidului, magistraţii s-au acoperit de ridicol, atrăgînd şi asupra instituţiei pe care o dezonorează, conştient şi premeditat, justificate replici de condamnare şi repulsie.
Este cazul ca autorităţile competente să se autosesizeze şi să dispună cercetarea penală şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi pentru abuz în serviciu; cu aşa magistraţi nu putem scoate "justiţia" din ghilimele !.
Încă o dată se confirmă justeţea criticilor dure formulate de Preşedintele Republicii, tovarăşul Traian Băsescu, la adresa scamatoriilor din sistemul de anti-judecată !
Din păcate, după cum vedem, există încă trei-patru uscături de surcele care dau puroi la moara in-justiţiei, iar demersul trepăduşilor a fost admis, cu maxime şi impardonabile uşurinţă şi neruşinare...
Pe acest fond, constatăm din nou caracterul despotic al statului post-decembrist contrarevoluţionar, aflat exclusiv la cheremul peceriştilor, motiv pentru care se impune să ne organizăm pentru a-l demola din temelii şi, după deratizare, să-l îmbrîncim în lada cu gunoaie, spre a-şi găsi compania specifică...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte slugii ei netrebnice - in-justiţia ! Trăiască Socialismul !
P.C.R., vă aşteptăm sub numele propriu; avem nevoie de adversari !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
18 decembrie 94:
Hotărîrea tribunalului de respingere a cererii PAS privind schimbarea denumirii sale este ilegală şi neîntemeiată, în fapt o aberaţie demenţială, fără pereche pe globul pămîntesc; ea este o dovadă că in-justiţia post-decembristă este ticsită de pecerişti extremişti, violatori de legi şi drepturi, terorişti cu veleităţi de despoţi.
De altfel, în cazul dat, magistraţii au demonstrat o totală lipsă de profesionalism, ei neavînd dreptul să blocheze activitatea unui partid în raport de numele acestuia; legea prevede expres care sînt condiţiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un partid spre a putea fi înscris în registrul special al partidelor politice. Între aceste condiţii NU ESTE ŞI NUMELE PARTIDULUI, ci doar obligaţia de a avea UN NUME (pe care îl vrea Partidul, ci nu peceristul magistrat certat cu legea sau cu dureri de ochi la lectura textului legii !).
Respingînd cererea de A LUA ACT DE SCHIMBAREA NUMELUI Partidului, magistraţii s-au acoperit de ridicol, atrăgînd şi asupra instituţiei pe care o dezonorează, conştient şi premeditat, justificate replici de condamnare şi repulsie.
Este cazul ca autorităţile competente să se autosesizeze şi să dispună cercetarea penală şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi pentru abuz în serviciu; cu aşa magistraţi nu putem scoate "justiţia" din ghilimele !.
Încă o dată se confirmă justeţea criticilor dure formulate de Preşedintele Republicii, tovarăşul Traian Băsescu, la adresa scamatoriilor din sistemul de anti-judecată !
Din păcate, după cum vedem, există încă trei-patru uscături de surcele care dau puroi la moara in-justiţiei, iar demersul trepăduşilor a fost admis, cu maxime şi impardonabile uşurinţă şi neruşinare...
Pe acest fond, constatăm din nou caracterul despotic al statului post-decembrist contrarevoluţionar, aflat exclusiv la cheremul peceriştilor, motiv pentru care se impune să ne organizăm pentru a-l demola din temelii şi, după deratizare, să-l îmbrîncim în lada cu gunoaie, spre a-şi găsi compania specifică...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte slugii ei netrebnice - in-justiţia ! Trăiască Socialismul !
P.C.R., vă aşteptăm sub numele propriu; avem nevoie de adversari !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
18 decembrie 94:
duminică, 12 decembrie 2010
Moş Gerilă
Am avut prilejul (şi plăcerea) să scriu deseori (inclusiv poezii) despre Moş Gerilă, personaj mitologic, existent de multe mii de ani în creaţiile folclorice ale popoarelor, întîlnit mai ales la cele din Eurasia de Nord. La noi, pe pămîntul Daciei, are o prezenţă specială, numit chiar Moş Gerilă sau doar Moşul, asociat din vechime, cu multe mii de ani înainte de inventarea Spîrcului evreu, cu momentele din miez de iarnă, cu zăpadă multă şi ger în teritoriile la care am făcut trimitere, în care păstrarea focului în sobă de la o zi la alta era o preocupare de seamă a familiei şi se asigura punîndu-se în foc seara buturi din noduri de copaci din locul înnodării cracilor, ca să reziste pînă dimineaţa.
Pentru că fiica unui popă vecin, devenită cadru didactic şi doctor în domeniul teologiei, îşi foloseşte o deosebită capacitate intelectuală şi abilităţile de cercetător ca să explice, prin fantasmagorii, termenul "crăciun" şi invenţia devenită pornografică prin îmbăloşare religioasă "Moş crăciun", am să reproduc, ca replică la o conferinţă -pe teme religioase- a distinsei vecine, un fragment din volumul al II-lea al cărţii mele "Contrarevoluţia...", scris în anul 2004, ca răspuns la o întrebare:
"Întrebare: Dv. nu respectaţi sărbătorile de iarnă: crăciunul, anul nou, boboteaza ? (Dumitru Sechelariu din oraşul Techirghiol, 24 decembrie 92, Eforie Nord).
Răspuns: Aţi cuprins în noţiunea „sărbători de iarnă” atît pe cele reale ale poporului nostru cît şi pe cele religioase evreieşti; deci pe unele le respect căci vin din tradiţia străveche dacică, de multe mii -sau zeci de mii- de ani, iar altele nu sînt ale noastre, fiind lipite cu mîzgă spurcată de lumina noastră în ultima vreme (de la o sută la cinci sute de ani).
Un moment tradiţional dacic, Crăciunul, a fost îmbăloşat de religiile evreieşti în cel mai stupid mod scabros, transformîndu-l în prăvălie, specifică sistemului evreiesc. Această "sărbătoare" comercială susţinută de prăvăliile religioase -bisericile- sau de magazinele normale, nu are nimic comun cu aşa-zisa naştere a Spîrcului; ea desemnează trecerea la anotimpul de iarnă, specific Daciei, la solstiţiul de iarnă, caracterizat prin sporirea gerului, motiv pentru care strămoşii aveau mare grijă pentru păstrarea focului, a jarului în vatră, pe timpul nopţii, exact aşa cum facem încă în prezent (aspect revenit după decembrie 73 (1989) de cînd a dispărut practic „gazul” lampant de pe piaţă).
Această păstrare a focului se asigură (şi astăzi) punînd în vatră o bucată de lemn cîlţoasă, rezistentă, mai groasă, care se găseşte în cracii copacului (un crac, doi craci); de aici avem craciu-n foc, crăcină („Ia crăcina aia s-o punem în foc la noapte !”) exprimare pe care nu au putut s-o aducă ori s-o preia străinii (căci ei nu pot rosti ci, în afară de Daci şi vecinii tradiţionali, slavii) adăugînd sărbătorii noastre smintitele aiureli evreieşti, despre inventatul Spîrc, metamorfozat în zeu şi despre mamă-sa, născătoare a şapte copii, rămasă, însă, şi cîntată permanent... fecioară !
Crac, craci este cu o familie bogată la noi, în Limba Dacă: substantivul care numeşte atît cracii unui copac precum şi cracul, cracii cioarecilor (şi pantalonilor), cracul, cracii unei văi, unui deal sau munte. Fiecare crac are cracă şi la plural crăci. Familie productivă, ea are alte cuvinte noi, formate prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: crăcană-crăcăni, crăcan-crăcane, Crăcănel, Crăcilă, crăcină, verbe a crăci, a crăcăna, adjective participiale crăcit, crăcănat şi substantive noi din aceste adjective: crăcitul, crăcănatul, inclusiv ca substantive proprii (porecle) etc.
Nici evreii şi nici romanii nu au aceste cuvinte şi nu le pot avea (romanii pentru că nici nu mai sînt) deoarece ei nu au avut şi nu au nici motivarea materială a fenomenului (nefiind nevoiţi să folosească, pentru păstrarea jarului, craciu-n foc.
În jurul focului, în timpul iernii dacice, în răgazul oferit de încheierea muncilor de toamnă, cu recoltatul şi înmagazinarea produselor, strămoşii –la fel ca ţăranii de acum- practică muncile de iarnă (prelucrarea cînepii, inului, lînii) şi, desigur, petrec, astfel născîndu-se jocurile specifice: capra, ursul, plugul, păpuşile, Moş Gerilă, cu şezătorile şi clăcile specifice poporului nostru. Toate au fost îmbîcsite de comerţul cu sfinţii, zeii şi parazeii evreieşti, care nu au nimic comun cu ceea ce este al nostru, dar ele au fost impuse, mai ales în ultimele două-trei secole, prin înrobirea spirituală, psihică şi intelectuală, ba chiar şi morală a cărturarilor adăpaţi la străine izvoare otrăvite, ei fiind predispuşi oricînd şi oricum la trădare şi ne-credinţă, deoarece erau, întotdeauna, fii ai bogătaşilor care, nu de puţine ori, aveau şi … sînge străin (sau numai străin)!
În pragul Anului Nou are loc urarea cea mare – plugul sau pluguşorul, specific iarăşi Poporului Dac (nu cred că se ară prin nisipurile evreieşti), iar la 1 ianuarie („gerar” sau „undrea”), actualele numiri ale lunilor sînt împrumuturi, dar noi aveam nume proprii, cînd se începe anul, intră în funcţie crenguţa de măr înflorit, devenită sorcovă, pentru a ura sănătate, înflorire, viaţă lungă… Ce să caute la noi „iordanul” cîtă vreme avem Dunăre, şi Olt, şi Argeş, Nistru şi Tisă ?!?
Numai tîmpitizarea iudeo-romană, esenţialmente înrobitoare şi comercială, impusă prin telectualii ciumaţi, a determinat murdărirea parţială a luminii noastre ancestrale, dar aceasta nu va dura mult; poporul nostru are drum lung înainte, fără sfîrşit şi-şi va scutura zgura aceasta de rîie…"
Întru aceasta îl aşteptăm cu drag şi speranţe, în fiecare an, pe Moş Gerilă.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
12 decembrie 94
Pentru că fiica unui popă vecin, devenită cadru didactic şi doctor în domeniul teologiei, îşi foloseşte o deosebită capacitate intelectuală şi abilităţile de cercetător ca să explice, prin fantasmagorii, termenul "crăciun" şi invenţia devenită pornografică prin îmbăloşare religioasă "Moş crăciun", am să reproduc, ca replică la o conferinţă -pe teme religioase- a distinsei vecine, un fragment din volumul al II-lea al cărţii mele "Contrarevoluţia...", scris în anul 2004, ca răspuns la o întrebare:
"Întrebare: Dv. nu respectaţi sărbătorile de iarnă: crăciunul, anul nou, boboteaza ? (Dumitru Sechelariu din oraşul Techirghiol, 24 decembrie 92, Eforie Nord).
Răspuns: Aţi cuprins în noţiunea „sărbători de iarnă” atît pe cele reale ale poporului nostru cît şi pe cele religioase evreieşti; deci pe unele le respect căci vin din tradiţia străveche dacică, de multe mii -sau zeci de mii- de ani, iar altele nu sînt ale noastre, fiind lipite cu mîzgă spurcată de lumina noastră în ultima vreme (de la o sută la cinci sute de ani).
Un moment tradiţional dacic, Crăciunul, a fost îmbăloşat de religiile evreieşti în cel mai stupid mod scabros, transformîndu-l în prăvălie, specifică sistemului evreiesc. Această "sărbătoare" comercială susţinută de prăvăliile religioase -bisericile- sau de magazinele normale, nu are nimic comun cu aşa-zisa naştere a Spîrcului; ea desemnează trecerea la anotimpul de iarnă, specific Daciei, la solstiţiul de iarnă, caracterizat prin sporirea gerului, motiv pentru care strămoşii aveau mare grijă pentru păstrarea focului, a jarului în vatră, pe timpul nopţii, exact aşa cum facem încă în prezent (aspect revenit după decembrie 73 (1989) de cînd a dispărut practic „gazul” lampant de pe piaţă).
Această păstrare a focului se asigură (şi astăzi) punînd în vatră o bucată de lemn cîlţoasă, rezistentă, mai groasă, care se găseşte în cracii copacului (un crac, doi craci); de aici avem craciu-n foc, crăcină („Ia crăcina aia s-o punem în foc la noapte !”) exprimare pe care nu au putut s-o aducă ori s-o preia străinii (căci ei nu pot rosti ci, în afară de Daci şi vecinii tradiţionali, slavii) adăugînd sărbătorii noastre smintitele aiureli evreieşti, despre inventatul Spîrc, metamorfozat în zeu şi despre mamă-sa, născătoare a şapte copii, rămasă, însă, şi cîntată permanent... fecioară !
Crac, craci este cu o familie bogată la noi, în Limba Dacă: substantivul care numeşte atît cracii unui copac precum şi cracul, cracii cioarecilor (şi pantalonilor), cracul, cracii unei văi, unui deal sau munte. Fiecare crac are cracă şi la plural crăci. Familie productivă, ea are alte cuvinte noi, formate prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: crăcană-crăcăni, crăcan-crăcane, Crăcănel, Crăcilă, crăcină, verbe a crăci, a crăcăna, adjective participiale crăcit, crăcănat şi substantive noi din aceste adjective: crăcitul, crăcănatul, inclusiv ca substantive proprii (porecle) etc.
Nici evreii şi nici romanii nu au aceste cuvinte şi nu le pot avea (romanii pentru că nici nu mai sînt) deoarece ei nu au avut şi nu au nici motivarea materială a fenomenului (nefiind nevoiţi să folosească, pentru păstrarea jarului, craciu-n foc.
În jurul focului, în timpul iernii dacice, în răgazul oferit de încheierea muncilor de toamnă, cu recoltatul şi înmagazinarea produselor, strămoşii –la fel ca ţăranii de acum- practică muncile de iarnă (prelucrarea cînepii, inului, lînii) şi, desigur, petrec, astfel născîndu-se jocurile specifice: capra, ursul, plugul, păpuşile, Moş Gerilă, cu şezătorile şi clăcile specifice poporului nostru. Toate au fost îmbîcsite de comerţul cu sfinţii, zeii şi parazeii evreieşti, care nu au nimic comun cu ceea ce este al nostru, dar ele au fost impuse, mai ales în ultimele două-trei secole, prin înrobirea spirituală, psihică şi intelectuală, ba chiar şi morală a cărturarilor adăpaţi la străine izvoare otrăvite, ei fiind predispuşi oricînd şi oricum la trădare şi ne-credinţă, deoarece erau, întotdeauna, fii ai bogătaşilor care, nu de puţine ori, aveau şi … sînge străin (sau numai străin)!
În pragul Anului Nou are loc urarea cea mare – plugul sau pluguşorul, specific iarăşi Poporului Dac (nu cred că se ară prin nisipurile evreieşti), iar la 1 ianuarie („gerar” sau „undrea”), actualele numiri ale lunilor sînt împrumuturi, dar noi aveam nume proprii, cînd se începe anul, intră în funcţie crenguţa de măr înflorit, devenită sorcovă, pentru a ura sănătate, înflorire, viaţă lungă… Ce să caute la noi „iordanul” cîtă vreme avem Dunăre, şi Olt, şi Argeş, Nistru şi Tisă ?!?
Numai tîmpitizarea iudeo-romană, esenţialmente înrobitoare şi comercială, impusă prin telectualii ciumaţi, a determinat murdărirea parţială a luminii noastre ancestrale, dar aceasta nu va dura mult; poporul nostru are drum lung înainte, fără sfîrşit şi-şi va scutura zgura aceasta de rîie…"
Întru aceasta îl aşteptăm cu drag şi speranţe, în fiecare an, pe Moş Gerilă.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
12 decembrie 94
Abonați-vă la:
Postări (Atom)