Cel mai mare eveniment pozitiv din istoria cunoscută a Omenirii s-a petrecut cu 91 de ani în urmă, la 7 noiembrie 1917 (25 octombrie, pe stil vechi) în Rusia ţaristă, la Petrograd, devenit, în cinstea conducătorului insurecţiei muncitorilor şi soldaţilor, LENINGRAD,nume la care, desigur, va reveni oraşul şi cu care va rămîne permanent în istorie.
Sub conducerea celui mai mare om politic al istoriei cunoscute, Vladimir Ilici Lenin, s-a constituit primul stat democrat din lume, în care Puterea a revenit celor care trebuie -ca să putem vorbi de DEMOCRAŢIE- s-o deţină de drept: CEI MULŢI, sub conducerea singurului partid democrat, al celor mulţi: partidul comunist, supranumit BOLŞEVIC, termen care exprimă nivelul cel mai înalt al democraţiei, în opoziţie cu ceilalţi exponenţi ai forţelor limitat revoluţionare, menşevicii, cei puţini; aceştia, menşevicii, sînt social-democraţii de astăzi, oportunişti, ghiftuiţi cu averile jefuite de la Popor şi de la fiecare om al muncii, constructorii Capitalismului şi Imperialismului, adepţii măcelurilor interne şi ai agresiunilor împotriva altor ţări şi popoare.
Atunci, la 7 Noiembrie 1917, V.I. Lenin, în fruntea forţelor insurecţionale, a înlăturat putredul regim ţarist instaurînd Puterea Sovietelor, forma de organizare şi de exprimare a Puterii de către cei mulţi; practic, într-un stat democrat, în Putere (organismul legislativ) trebuie să existe reprezentanţii claselor şi categoriilor sociale fundamentale, acestea fiind, de regulă, Muncitorii şi Ţăranii, ceea ce a realizat prima revoluţie socialistă din lume. Fără Muncitori şi Ţărani în legislativ, nu există, nu poate exista, în mod obiectiv, democraţie, căci tocmai aceasta înseamnă "democraţie" = puterea poporului, iar popoarele sînt formate, cel puţin în miile de ani de cînd avem informaţii, în primul rînd, din Muncitori şi Ţărani.
Pentru că atunci, la 7 Noiembrie 1917, Muncitorii şi Ţăranii au ajuns în locul cuvenit de drept, acel eveniment insurecţional, care a însemnat victoria revoluţiei socialiste, este cel mai important din istoria Omenirii. Poate că în cele 260 de milenii ale Omenirii au mai existat epoci democrate, dar informaţiile au dispărut o dată cu transformarea în scrum şi cenuşă a Bibliotecii de la Alexandria.
În cei 91 de ani de istorie democrată, multe ţări au trecut prin evoluţii pozitive, în diferite continente, unde s-au instaurat regimuri politice democrate, victoria MRSO fiind un simbol şi un exemplu mobilizator. Chiar şi după complotul (şi RĂZBOIUL, în cazul Romîniei) imperialist contrarevoluţionar din 1989, împotriva regimurilor politice democrate din ţările Europei Centrale şi de Est, multe popoare au luat calea democraţiei, aşa cum se întîmplă în America Centrală, unde există un alt simbol şi model atractiv: Cuba Eroică.
Dezastrele produse în propriile ţări Imperialiste şi erorile sau trădările din cele socialiste (Gorbaciov, Elţîn) au făcut posibilă victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei imperialiste, antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din unele ţări europene. În unele, imperialiştii, prin instrumentul lor barbar, de tip fascist, NATO, au înlăturat cu forţa armelor regimurile politice democrate, cum s-a întîmplat în Albania după insurecţia generală post-contrarevoluţionară şi în Iugoslavia cea Mare şi, apoi, în Serbia; singurul stat democrat unde nu a putut fi înlăturat regimul politic -fiindcă nu a avut acces NATO- este Republica Moldova, unde Partidul Comuniştilor a revenit la Putere prin alegeri (organizate de adversari politici, antidemocraţi).
Măcelurile iniţiate şi organizate de Imperialism împotriva regimurilor politice democrate (după 7 Noiembrie 1917, în Rusia, apoi cel de-al doilea război mondial, complotul contrarevoluţionar din 1989, atacurile NATO împotriva Albaniei şi Iugoslaviei) au înălţat în lumină şi mai mult valoarea pentru propriile popoare a cuceririi Puterii de către cei mulţi, necesitatea apărării cuceririlor revoluţionare, prin toate mijloacele, caracterul dezastruos al Capitalismului şi Imperialismului muribund, care lovesc cu toate forţele în agonia sfîrşitului lor, cu speranţa deşartă a supravieţuirii.
Peste toate, de-a lungul secolelor şi mileniilor, rămîne simbol de Libertate socială şi naţională, precum şi far călăuzitor, victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, cu punctul ei de plecare, 7 Noiembrie 1917.
Ar trebui ca Omenirea să refacă numerotarea anilor şi calendarele, punînd drept punct iniţial ("cota Zero") această zi, 7 Noiembrie 1917.
Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie ! Trăiască Socialismul ! Să milităm
permanent pentru cucerirea Puterii de către cei care trebuie s-o deţină de drept: CEI MULŢI !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu